Servitute. Sentința nr. 6327/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6327/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 6551/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 387/. publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător I. L.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 6327/30.05.2011, pronunțată de Judecătoria B., dosarul nr._/197/2008, în contradictoriu cu intimații pârâți . U. I. COMPANY SRL, F. E., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, când s-au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21.10.2013, iar apoi din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.10.2013, respectiv pentru prezentul termen de judecată, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. decizia civila nr 535/R/2012 a Curtii de Apel Brasov s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. împotriva deciziei civile nr. 293/. a Tribunalului B. – Secția Civilă, care a fost casata, cauza fiind trimisa aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
Pentru a pronunta astfel Curtea a examinat cu precădere excepțiile tardivității și nulității recursului, în baza art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, constatând, cu privire la tardivitate, că decizia atacată i-a fost comunicată reclamantei la data de 12.01.2012 iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul B. la data de 27.01.2012, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării, prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă ca urmare, excepția este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Referitor la excepția nulității, din interpretarea dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă a rezultat că numai nemotivarea totală a recursului atrage nulitatea acestuia, nu și neindicarea temeiului de drept. Astfel, dacă, potrivit alin. 3 indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304, aceeași soluție se impune și în cazul nemotivării în drept a recursului.
În speță, chiar dacă nu a făcut încadrarea în drept a temeiurilor de recurs, recurenta critică decizia pentru aplicarea greșită a dispozițiilor din Codul civil referitoare la convenții, precum și a dispozițiilor art. 616 Cod civil, referitoare la noțiunea de loc înfundat. În raport de aceste critici, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Ca urmare, și această excepție urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
In raport de motivele de recurs și de dispozițiile legale în materie, Curtea a reținut următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la respingerea dreptului convențional de servitute, născut în baza protocolului încheiat în anul 1997.
Acest protocol a fost încheiat între S.C. Semrom S.A., proprietatea de la acea dadă a imobilului care în prezent aparține reclamantei, S.C. Unisem S.A., proprietarul imobilului învecinat, care în prezent se află în proprietatea pârâtei F. E. și pârâta S.C. Rombiz S.A..
Instanța de apel, ca și cea de fond, au făcut o corectă aplicate a dispozițiilor art. 973 Cod civil, referitoare la relativitatea efectelor contractului, reținând că pârâta F. E. nu poate fi ținută să execute o obligație asumată de un proprietar anterior al imobilului.
Problema opozabilității convenției față de succesorul cu titlu particular al S.C. Unisem S.A. a fost examinată în mod pertinent de către cele două instanțe, întrucât, în situația în care pretinsul drept de servitute dobândit prin această convenție ar fi fost intabulat în cartea funciară, el ar fi fost opozabil dobânditorului fondului aservit. În lipsa îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, dobânditorul cu titlu particular al unui bun nu poate fi ținut să respecte un drept real constituit de autorul său.
Este adevărat că „Protocolul” poate fi opus de reclamantă pârâtei S.C. Rombiz S.A., care a fost parte în această convenție, însă, având în vedere că în conținutul său se stipulează un drept de acces auto și pietonal, fără însă a delimita amplasamentul și întinderea drumului de acces, nu se poate considera că s-a constituit un drept de servitute.
Cel de-al doilea motiv de recurs privește concluzia celor două instanțe că terenul proprietatea reclamantei nu constituie un loc înfundat.
Referitor la acest motiv s-a retinut că instanța de apel a preluat pur și simplu argumentele din sentință, fără a examina afirmația apelantei reclamante că așa-zisa cale de acces pe care a constatat-o instanța cu ocazia cercetării la fața locului se află pe un teren care nu îi aparține.
Din coroborarea expertizei tehnice efectuate în cauză cu procesul verbal de cercetare la fața locului,a rezultat că drumul lateral, neasfaltat, identificat cu ocazia cercetării locale coincide cu varianta nr. 4 de acces propusă de expert. S-a constatat prin expertiză că acest drum este construit pe terenuri proprietăți private, deci nu aparține reclamantei.
Cea de-a doua posibilitate de acces constatata de instanță cu ocazia cercetării la fața locului, prin poarta metalică blocată în prezent cu materiale depozitate, a fost, de asemenea, identificată și de expert, însă accesul la drumul județean nu se face nici în acest caz de pe terenul proprietatea reclamantei, ci prin terenul intimatei pârâte ...
Rezultă că terenul proprietatea reclamatei nu are ieșire la calea publică, deci este un „loc înfundat”, în înțelesul art. 616 Cod civil, fapt care o îndreptățește pe reclamantă să solicite constituirea unei servituți pe terenul învecinat.
În urma constatării îndeplinirii condițiilor legale pentru constituirea servituții de trecere, instanța urma să treacă la stabilirea efectivă a căii de acces, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie. În această idee, la prima instanță a fost efectuată o expertiză tehnică specialitatea topografie, prin care expertul a propus patru variante de acces, dintre care două pe terenul proprietatea pârâtei F. E., una pe terenul proprietatea S.C. R. S.A. și una pe un teren agricol, ai căror proprietari nu au fost identificați. În plus, pârâtele F. E. și S.C. U. I. Company S.R.L. au învederat că s-ar mai putea realiza și o altă cale de acces, pe proprietatea pârâtei S.C. R. S.A., susținându-se că aceasta ar fi fost calea avută în vedere prin protocolul din 1997.
Aceste variante nu au fost analizate nici de instanța de fond, nici de cea de apel, care au considerat în mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea acțiunii, terenul reclamantei nefiind un loc înfundat.
Ca urmare, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, urmează a se casa decizia atacată și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de apel pentru examina, eventual în urma suplimentării probatoriului, care este varianta optimă de servitute, în raport de dispozițiile art. 617 – 618 Cod civil, și, în funcție de aceasta, fie a se admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul proprietar al terenului pe care se va constitui servitutea, fie a se respinge, în situația în care se va ajunge la concluzia că varianta care respectă cerințele legii se află pe terenul unor persoane care nu au fost chemate în judecată.
Cauza a fost înregistrată sub nr_ pe rolul Tribunalului Brasov .
În rejudecare, s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiza topografica.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate si a textelor de lege incidente, tribunalul constată urmatoarele-
În conformitate cu disp art 315 alin 1 CPCIV. instanța retine că problema de drept referitoare la constatarea caracterului de loc înfundat al terenului proprietatea reclamantei a fost dezlegată prin decizia Curții, apreciindu-se că aceasta a fost îndreptățită a reclama o trecere pe terenurile învecinate, întrucât nu are nici o ieșire la calea publică, fiind îndeplinite condițiile prev. de art 616 CCIV.
Raportat însă la trasarea căii de acces, în considerarea susținerilor partilor în faza procesuală a recursului, privitor la posibilitatea formării altor variante de acces pe langa cele stabilite initial ,la fond, instanta a dat curs disp art 315 alin 1 CPCIV, apreciind necesara intocmirea unei expertize topografice .
Astfel, expertul a realizat încă doua variante de servitute 5 si 6 - anexa 4 si 5 la raport - filele 88 si 87 dosar - avand in vedere situatia actuala din teren, care se refera atat la drumul nou creat cat si la accesul la DN, variante care respecta conditiile Protocolului nr 234/30,07,1997, fiind ambele variante cu acces la DN.
Tot din cuprinsul expertizei instanta a retinut ca la data efectuarii masuratorilor, accesul reclamantei la DN /DJ se face prin varianta 6 la acest raport, instituita pe nr top 1968/1, apartinand unor persoane ce nu au calitatea de parti in acest dosar.
Totodată, între imobilele proprietatea reclamantei și a pârâtei F. E. s-a constatat existenta unui gard despărtitor.
În concluzie, expertul a stabilit că trecerea cea mai scurtă spre DN este varianta nr 5, pe proprietatea paratei . conformitate cu protocolul din 1997, respectându-se astfel conditiile impuse de disp art 617 si art 618 CCIV. astfel cum se deduce din planul de situatie din -anexa 4 B rectificata in anexa 4 C –fila 134 dosar-varianta pe care si-o insuseste si instanta, intrucât reprezintă cea mai optimă cale, ce satisface nevoile reclamantei sub aspectul caracteristicilor drumului ,fiind si o alee bitumata.
Nu pot fi primite sustinerile paratei . la lipsa de obiect a actiunii, fata de existenta unei autorizatii de amplasare si acces nr 518/30,12,2011 -aflata la fila 94 dosar-.
Chiar daca acest drum de acces exista deja -concretizat in varianta 6-, de altfel a fost conturat si evidentiat si de expert in anexa 4c-fila 134 dosar- aceasta nu poate constitui o piedica in afirmarea dreptului de servitute al reclamantei, mai ales ca aceasta autorizatie a fost obtinuta in timpul desfasurarii litigiului pendente, tocmai pentru desfasurarea activitatii societatii reclamante la acel moment si cu atat mai mult cu cat acest drum este mult mai lung si ocoleste mai multe proprietati pentru a ajunge la DN.
Va mentine dispozitia referitoare la respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei . de paratele . si F. E. si cea de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratele . U. IMPEXSEM SRL si F. E. .
Asupra cererii de reducere a onorariului de expert formulată de către apelantă –fila 97 dosar- tribunalul urmeaza a avea în vedere disp art . 23 din nr.OG 2/2000 care prevâd posibilitatea organului judiciar de a stabili onorariul definitiv în funcție de complexitatea lucrării, de volumul real de lucru depus de expert.
Astfel, examinând raportul de expertiză cât și suplimentul la acest raport instanța constată că expertul judiciar a detaliat modul de lucru, precum și timpul efectiv necesar pentru fiecare operațiune în parte, astfel cum acesta arată în nota de evaluare .
Ori, tribunalul apreciaza ca nr de ore ,așa cum au fost indicate de expert ,depășesc in realitate orele care sunt efectiv necesare pentru redactarea lucrării finale, in special cele afectate operatiilor de birou, cele legate de studiul documentatiei,precum si cele necesare pentru deplasare, excluzând obligația impusă de Og 2/2000, de depunere a raportului la B. .
Față de aceste considerente, tribunalul stabilește că se impune reducerea onorariului datorat expertului, de la 6534 lei la suma de 5000 lei, proporțional cu complexitatea lucrării și cu volumul de lucru al expertului.
In baza art 274 CPCIV., va obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 7731 lei catre reclamanta( onorariu avocat si onorariu expert).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta . sentintei civile nr 6328/2011 a Judecatoriei Brasov, pe care o schimba in parte, si-n consecinta,
Admite actiunea formulata de reclamanta . paratilor . U. IMPEXSEM SRL si F. E., si-n consecinta,
Constata ca terenul reclamantei inscris in CF 2956 Ghimbav, cu nr top 1960/a/1, 1964, 1965, 1966 si 1967 totul/4 reprezinta loc infundat.
Dispune instituirea unui drept de servitute in favoarea reclamantei, pe terenul proprietatea paratei . variantei 5 din suplimentul la raportul de expertiza topografica nr._/213, intocmit de expert A. G., ce face parte integranta din prezenta hotarare.
Dispune inscrierea in Cf a dreptului de servitute pe numele reclamantei .
Admite cererea de reducere a onorariului de expert formulata de apelanta, si-n consecinta,
Dispune reducerea onorariului de expert la suma de 5000 lei.
Obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 7731 lei catre reclamanta( onorariu avocat si onorariu expert)
Mentine dispozitia referitoare la respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei . de paratele . si F. E. si cea de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratele . U. IMPEXSEM SRL si F. E. .
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 28.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. GârlonțaIonela L.
GREFIER,
E. M.
Red AG/25.02.2014
Tehn.EM/26.02.2014
6 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1311/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
