Fond funciar. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 919/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 10223/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 919/R
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR :I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant Ș. I. C. în contradictoriu cu intimații pârâți P. Județului B., C. Locală Prejmer de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Ș. T. și Ș. L., împotriva Sentinței civile nr._/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.06.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr._/17.10.2012 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR Prejmer.
A respins cererea formulată de reclamantul Ș. I. C. în contradictoriu cu pârâta C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR Prejmer ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ș. T. și Ș. L..
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ș. T. și Ș. L., prin întâmpinare.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. I. C. domiciliat în S. G., ., ., . în contradictoriu cu pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, Ș. T. și Ș. L. domiciliați în Prejmer, .. 1255, jud. B. ca neîntemeiată.
A obligat reclamantul la plata în favoarea pârâților Ș. T. și Ș. L. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr. BVBAC nr._, din 14.06.2012.
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele:
Din cuprinsul copiei desfășurate a CF nr. 5701 Prejmer, fila 9 rezultă că la data de 28.06.1974 a fost înscris pe baza sentinței civile nr. 75 din 1974 a Tribunalului B. dreptul de proprietate al defunctului Ș. T. cu titlu de drept de moștenire și partaj.
La data de 14.06.1982 a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român –CAP Prejmer asupra terenului, aferent construcției-casă de locuit, în temeiul Legii nr. 58, 59 din 1974.
Prin sentința civilă nr._ din data de 04.12.2003 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. T. și Ș. L., dispunându-se radierea din CF nr. 5701 Prejmer, top 1219, 1220 a construcției casă de piatră, înregistrată la foaia A de avere. S-a constatat că pe terenul situat în . CF nr. 5701 Prejmer nr. top 1219, 1120 reclamanții au edificat o construcție compusă din casă cărămidă din trei camere, hol, bucătărie, baie, camara, grajd, sopron, garaj, magazie și șură de lemne. S-a dispus intabularea în CF nr. 5701 Prejmer, nr. top 1219, 1220 a construcției și a dreptului de proprietate al reclamanților Ș. Trian și Ș. L. cu titlu de drept de construire ca bun comun. A fost instituit un drept de superficie asupra terenului aferent construcției.
Prin Decizia nr. 332 /. a fost respins apelul asupra sentinței menționate, iar prin Decizia nr. 292 /R din 20.06.2006 a Curții de Apel B. s-a admis recursul formulat împotriva sentinței, fiind admis în parte apelul împotriva sentinței nr._ din 04.12.2003, sentință care a fost schimbată în parte. A fost astfel constatată nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 311 din data de 22.03.1982 eliberat de notariatul de Stat B. și s-a dispus scoaterea din masa succesorală rămasă după defunctul Ș. T. a casei de locuit, situată în com. Prejmer, .. 1255, înscrisă în CF 5701 Prejmer la A+1, cu nr. 1219-1220.
La data de 01.03.2006, ca urmare a cererii pârâților, a fost emis Ordinul Prefectului nr. 187 prin care s-a dispus atribuirea către pârâții Ș. T. și Ș. L. a terenului în suprafață de 250mp, imobil situat în Prejmer, .. 125, înscris în CF nr. 5701 Prejmer, cu nr. top 1219,1220.
Dreptul de proprietate astfel dobândit de către pârâții Ș. a fost înscris în CF cu titlu de drept de proprietate și atribuire, conform Legii 18 din 1991.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR Prejmer, instanța reține că potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18 din 1991, atribuirea terenurilor prevăzute în alin. 2-5 ale aceluiași articol se face prin Ordinul Prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Se reține totodată că, una din condițiile una din conditiile esentiale pentru a fi parte in proces, este si calitatea procesuala, care in ce priveste calitatea procesulala pasiva, presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel care este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecatii prin cererea introductiva.
In cauza de fata instanta constata ca în raportul juridic dedus judecății nu este în nici un fel implicată C. Locală Prejmer de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
In consecinta, in cauză, pârâta C. Locală Prejmer de Aplicare a Legii Fondului Funciar, impotriva careia reclamantul a inteles sa-si indrepte acțiunea nefiind parte a raportului juridic care a luat nastere prin emiterea actului actului atacat, instanta constata exceptia invocata ca fiind intemeiata, astfel ca, urmeaza sa o admita si avand in vedere caracterul acesteia ( exceptie de fond, absoluta, peremtorie) sa respinga cererea ca formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Referitor la excepția inadmisibiltății cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ș., instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Astfel, cu privire la dispozițiile art. 111 C. la care pârâții Ș. au făcut referire în cuprinsul întâmpinării, din analiza cuprinsului cererii de chemare în judecată, rezultă că nu a reprezentat din partea reclamantului fundamentul pretențiilor deduse judecății. În realitate, reclamantul a solicitat anularea Ordinului Prefectului nr.187 din 2006 în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997.
Astfel, instanța socotește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, celelalte considerații expuse de reclamant în cuprinsul întâmpinării ( fila 41 din dosarul cauzei ) ținând în realitate de fondul cauzei.
Referitor la lipsa calității procesuale active și lipsa interesului reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, instanța reține caracterul neîntemeiat al acestora.
Astfel, nu se poate afirma că reclamantul nu ar urmări vreun folos prin formularea cererii de chemare în judecată or că nu ar fi titular al raportului juridic dedus judecății, dat fiind faptul că autorul său Ș. T. a figurat înscris în CF cu privire la terenul în cauză, cu titlu de drept de moștenire și partaj ( fila 9 din dosarul cauzei). În plus, instanța reține că sentința civilă nr._ din data de 04.12.2003 a Judecătoriei B., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 292/R a Curții de Apel B. se referă la scoaterea din masa succesorală a defunctului Ș. T. doar a imobilului casă de locuit compusă din trei camere, hol, bucătărie, baie, camară, șopron, garaj, magazie și șură de lemne, înscrisă în CF nr. 5701 Prejmer, nr. top 1219, 1220.
Cu privire la cererea de anulare a titlului de proprietate, formulată de reclamantul Ș. I. CONSANTIN, instanța reține că potrivit art. ART. III din Legea nr. 169 din 1997 de modificare a Legii nr. 18 din 1991,
(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
Analizând situația de fapt dedusă judecății, prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța găsește cererea reclamantului neîntemeiată. Astfel, afirmația acestuia potrivit căreia „dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 5701 Prejmer, cu nr. top 1219, casă în suprafață de 522 mp și nr. top 1220 grădină în suprafață de 439,20 mp a fost atribuit pârâților Ș. T. și Ș. L. în mod nelegal”, este contrazisă prin probele administrate în cauză. Astfel, din cuprinsul sentinței civile nr._ din data de 04.12.2003 a Judecătoriei B., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 292/R a Curții de Apel B. rezultă că s-a dispus scoaterea din masa succesorală a defunctului Ș. T. a imobilului casă de locuit compusă din trei camere, hol, bucătărie, baie, camară, șopron, garaj, magazie și șură de lemne, înscrisă în CF nr. 5701 Prejmer, nr. top 1219, 1220, asupra terenului aferent construcției instituindu-se în favoarea pârâților, un drept de superficie.
Din examinarea copie desfășurate a CF nr. 5701 Prejmer, rezultă că la data de 26.06.1974 prin actul de CF nr. 4357 c.f., conform sentinței civile nr. 75 din 1974, a Tribunalului Județean B., asupra imobilului de la A+1, înscris în proprietatea lui Ș. G., cu cota de 1/3, Ș. T. cu cota de 1/3 și R. M., cu cota de 1/3, se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept de moștenire și partaj, în favoarea lui Ș. T., domiciliat în Prejmer, .. La data de 14.06.1982, terenul în cauză este însă înscris în favoarea Statului Român, conform Legilor 58,59 din 1974.
În drept, instanța reține că, potrivit art. ART. 36 din Legea nr. 18 din 1991,
(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
În speță, analizând situația de fapt așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate prin prisma dispozițiilor legale enunțate, instanța constată că Ordinul Prefectului nr. 187 din 2006 a fost în mod legal emis. Astfel, imobilul teren la care reclamantul face referire, figura înscris în Cartea Funciară în favoarea Statului Român. Împrejurarea că înscrierea în cauză ar reprezenta, în opinia Comisiei Județene B. pentru Aplicarea Legilor Fondului funciar „ o eroare”, nu este de natură să afecteze legalitatea Ordinului emis, atâta vreme cât, înscrierea în speță nu a fot supusă analizei și corectată pe căile legale existente.
Din această perspectivă, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18 din 1991, potrivit cărora: (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
Se vor respinge astfel ca neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora, în calitate de moștenitor al proprietarului tabular Ș. T., avea dreptul la cota de ¼ din terenul atribuit pârâților, dat fiind faptul că ceea ce ignoră reclamantul este împrejurarea că terenul la acre face referire a fost trecut în proprietatea Statului, conform Legilor 58 și 59 din 1974 realizându-se și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea acestuia, conform evidențelor de CF, fapt care i-a îndreptățit pe pârâți, în calitatea acestora de proprietari ai construcției casă de locuit, să solicite atribuirea trenului, conform prevederilor art. 36 și 23 din Legea nr. 18 din 1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. I. C., care a solicitat casarea sa cu trimitere spre rejudecare, pentru următoarele motive:
Atribuirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu nr. top.1219 și nr. top.1220 în CF 5701 Prejmer către intimații-pârâți Ș. T. și Ș. L. s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art.III din Legea nr.169/1997.
Intimații Ș. T. și Ș. L. nu au fost membrii CAP, nu au avut niciodată teren proprietate predat la CAP sau la stat, cu atât mai mult terenurile din litigiu. Acestea au fost proprietatea tatălui recurentului, dobândite prin moștenire legală începând cu 1974. Ulterior apariției Legilor nr.58 și 59/1974 cel care a avut drept de folosință asupra terenurilor din litigiu a fost Ș. T. sen.
Dacă aceste terenuri au fost preluate de Statul Român, respectiv de CAP Prejmer de la proprietarul anterior menționat, atunci tot lui sau moștenitorilor trebuia să le fie restituit, conform art.23 din Legea nr.18/1991, care constituie baza legală a HCJ nr.86/2006, dar și în cazul aplicării art.36 din aceeași lege, care a stat la baza OP nr.187/2006.
În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Locală Prejmer de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, raportat la prevederile art.36 alin.2-6 și art.52 din Legea nr.18/1991.
Instanța de judecată, în virtutea rolului său activ reglementat de art.129 din codul de procedură civilă ar fi trebuit să-i solicite Comisiei Locale Prejmer relații cu privire la situația juridică a terenurilor din litigiu, lucru care nu s-a întâmplat.
În fine, instanța de judecată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cu privire la Ordinul Prefectului nr.187/2006, a anexei sale, precum și a Hotărârii Comisiei Județene nr.86/2006 și a Anexei poziția nr.1, a căror nulitate absolută a solicitat să se constate.
În drept recurentul a invocat generic prevederile art.304 C.proc.civ.
Intimata C. Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței și solicită respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, au formulat întâmpinare intimații Ș. T. jun., Ș. L., precum și intimata C. Locală Prejmer de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, act procesual prin care toți intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza propunerii de atribuire a terenurilor din litigiu către intimații pârâți Ș. T. și Ș. L..
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, precum și cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține că recursul este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost investită Judecătoria B. în speță recurentul-reclamant Ș. I. C. a solicitat expres constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.86/28.02.2006 a Comisiei Județene B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și a anexei la aceasta, pentru motive comune cu cele invocate împotriva Ordinului nr.187/2006 emis de către P. Județului B..
Cererea respectivă constituie, față de obiectul său și de modul de formulare, un petit principal.
Prima instanță nu a analizat deloc acest petit. Nu a făcut referire la faptul în sine al emiterii actului menționat, la conținutul său, la temeiurile emiterii sale. Nu a arătat, în conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ., motivele de fapt și de drept pentru care a respins, implicit, cererea de anulare a sa.
Nesoluționarea cererii de anulare a Hotărârii nr.86/28.02.2006 a Comisiei Județene B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1-3 și alin.5 C.proc.civ.
Casarea nu poate fi una parțială, deoarece motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii nesoluționate coincid ori se află în strânsă legătură cu cele invocate în susținerea cererii de anulare a ordinului prefectului. Prin urmare, analizarea de către instanța de recurs în mod separat a legalității acestui din urmă act, respectiv a corectitudinii soluției adoptată sub acest aspect ar avea implicații cu privire la modul de soluționare a cererii de anulare a hotărârii comisiei județene or, acest petit nu poate fi analizat și soluționat pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului.
Cu ocazia rejudecării prima instanță urmează a clarifica obiectul concret al cererii de chemare în judecată raportat la susținerile din motivarea acesteia privitoare la nelegalitatea înscrierii în cartea funciară a Statului Român.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.304 alin.1 pct.5 coroborat cu art.105 alin.2 C.proc.civ. tribunalul va admite recursul declarat de către recurentul-reclamant Ș. I. C. împotriva Sent. civ. nr._/17.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant Ș. I. C. împotriva Sent. civ. nr._/17.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 27.06.2013, în ședință publică.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
C. F., I. L., D. O. P.
Aflată în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă,
Semnează Președinte Instanță semnează Președinte Instanță,
A. N. M. A. N. M.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP /22.07.2013
Tehnored. CND/22.07.2013
Ex. 2
Jud fond – M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1197/2013. Tribunalul BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 769/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
