Pretenţii. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul BRAŞOV
Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 19241/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 917/R
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. -judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă . în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația de proprietari Calea București nr. 61, împotriva sentinței civile nr. 3712/4.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.06.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr. 3712/04.03.2013 Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . cu sediul în mun. B., . nr. 21, jud. B. în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Calea București nr. 61 cu sediul în mun. B., .. 61, jud. B., ca rămasă fără obiect.
A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.08.2012 sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Calea București nr. 61 a solicitat instanței anularea hotărârii adunării generale a Asociației de P. Calea București nr. 61 din data de 23.03.2012, consemnată în procesul verbal din data de 23.03.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată a fost luată cu neîndeplinirea cvorumului de 2/3 stabilit prin statutul asociației, fiind lovită de nulitate.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că la data de 09.11.2012, adunarea generală extraordinară a Asociației de P. Calea București nr. 61 s-a hotărât anularea hotărârii din data de 23.03.2012, cererea reclamantei rămânând fără obiect.
Față de împrejurările prezentate de către pârâtă, confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța va respinge acțiunea formulată ca rămasă fără obiect.
Referitor la cererea reclamanteid e obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate se reține că potrivit art. 275 C. „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Or, prin anularea hotărârii din data de 23.03.2012, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei și întrucât anterior formulării cererii de chemare în judecată, aceasta nu a fost pusă în întârziere, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apare ca fiind neîntemeiată și ca urmare va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., care a solicitat modificarea sa în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, cu titlu de onorariu de avocat, pentru următoarele motive:
Hotărârea de respingere a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu este legală, pentru considerentele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Pârâta este o asociație de proprietari a cărei activitate este guvernată de Legea nr. 230/2007. Funcționarea asociației de proprietari se face prin organele sale, care sunt adunarea generală, comitetul executiv și președintele asociației de proprietari.
Conform art. 24 din lege, adunarea generală adoptă hotărâri, care, potrivit alin. 4 al acestui articol, sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu sunt membrii ai asociației de proprietari, cum este reclamanta.
|Potrivit art. 26 din lege, hotărârea adunării generale care este contrară legii, actului constitutiv sau este de natură să producă prejudicii intereselor proprietarilor, pot fi atacate în justiție în termen de 45 de zile de la adoptarea sa.
P. hotărârea adoptată și consemnată în procesul verbal din 23.03.2012 asociația de proprietari a hotărât constituirea unui fond de reparații necesar pentru termoizolarea blocului printr-o contribuție de 1.600 lei pe apartament, colectată în rate lunare de 200 lei/lună, înscrise în listele de plată lunare, până în luna noiembrie 2012.
Hotărârea adunării generale a asociației i-a fost comunicată reclamantei numai la cererea sa, prin adresa din 26.06.2012.
Cum prin hotărârea adoptată i se aduc prejudicii reclamantei, aceasta a fost atacată în justiție. Acțiunea a fost înregistrată la data de 9 august 2012, fiind fixat un prim termen pentru data de 22.02.2013..
Pentru atacarea în justiție a hotărârii adunării generale a asociației de proprietari legea nu prevede o procedură prealabilă obligatorie.
P. hotărârea adunării generale din 9 noiembrie 2012, adunarea generală a anulat hotărârea adunării genrale adoptată în ședința din 23.03.2012, situație care a lăsat acțiunea reclamantei lipsită de obiectul său, fapt pentru care instanța de fond a constat această stare de lucruri.
Acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată pe culpa procesuală. Art. 274 din codul de procedură civilă stabilește regula potrivit căreia cel care cade în pretenții, la cerere, va fi obligat la cheltuieli de judecată. Rezultă că sintagma căderea în pretenții se bazează pe culpa procesuală a celui care, nejustificat, a nesocotit ori a încălcat un drept substanțial sau de procedură și care, prin conduita sa neglijentă, a determinat efectuarea respectivelor cheltuieli de judecată de către partea care a câștigat procesul.
Rezultă că aceste cheltuieli nu pot fi localizate în patrimoniul părții câștigătoare, care nu are nicio culpă în declanșarea procesului. Legea nr. 230/2007 nu prevede obligativitatea notificării cauzei, anterior promovării acțiunii în anulare.
Ca atare, faptul că adunarea generală, ca urmare a constatării neregulilor semnalate prin acțiunea în anulare, a hotărât anularea hotărârii adunării generale atacate nu înseamnă o achiesare la pretenții și nu înseamnă că a câștigat procesul, deoarece prin adoptarea unei hotărâri prin care au fost încălcate prevederi legale a determinat atacarea acesteia. Prima hotărâre a fost anulată ca efect al acțiunii în anulare, pârâta fiind în culpă procesuală.
D. urmare pârâta, prin recunoașterea nelegalității hotărârii adoptate, a determinat-o pe reclamantă să introducă în termenul legal de 45 de zile acțiunea în justiție, iar anularea ei ulterioară nu o exonerează de suportarea consecințelor faptelor sale culpabile, urmând să suporte cheltuielile ocazionate de acțiunea promovată în justiție, respectiv onorariul de avocat achitat în baza contractului de asistență juridică în momentul promovării cererii, astfel cum rezultă din actele justificative depuse la dosar.
Intimata-pârâtă Asociația de Proprietari „Calea București nr.61” nu a formulat întâmpinare.
În recurs s-a administrat proba cu acte, în acest sens recurenta depunând la dosar adresa nr.S/_/24.08.2012 emisă de către Primăria Municipiului B..
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Temeiul de drept expres al soluției criticate în calea de atac de față este art. 275 C.proc.civ. Cu privire la această normă legală în cuprinsul recursului nu se regăsește decât o singură referire, indirectă, în sensul că anularea de către intimată a hotărârii atacată în speță nu ar echivala cu recunoașterea pretențiilor recurentei.
În realitate demersul respectiv are caracterul unei recunoașteri a pretențiilor recurentei reclamantă în accepțiunea art.275 C.proc.civ., împrejurare ce rezultă atât din faptul în sine al măsurii luate raportat la obiectul acesteia, cât și din cuprinsul întâmpinării, prin care intimata nu a combătut susținerile recurentei și nu a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Astfel, tribunalul constată că măsura anulării hotărârii atacate este, în mod cert, un act de recunoaștere a temeiniciei susținerilor recurentei, iar această interpretare este singura logică.
Recurenta nu a adus contraargumente considerentelor pe care se întemeiază soluția criticată. Nu a indicat eventuale greșeli săvârșite în interpretarea și aplicarea prevederilor art.275 C.proc.civ., ci s-a rezumat la invocarea și analizarea dispozițiilor art.274 C.proc.civ.
Această din urmă normă legală stabilește regula în materia cheltuielilor de judecată, regulă de la care legiuitorul a prevăzut în continuare excepțiile. Una dintre acestea este impusă de art.275 C.proc.civ., pe care intimata l-a invocat expres în favoarea sa și pe care nici instanța de judecată și nici partea adversă nu îl pot ignora. Astfel, în toate cazurile în care se regăsește ipoteza normei legale cuprinsă în art.275 C.proc.civ., norma cuprinsă în art.274 C.proc.civ. este înlăturată de la aplicare.
Pe cale de consecință, considerațiile referitoare la modul de interpretare și de aplicare a prevederilor art.274 C.proc.civ. sunt irelevante în cauză.
În speță se regăsește cazul de excepție reglementat de art.275 C.proc.civ., deoarece intimata-pârâtă a recunoscut la prima zi de înfățișare (și chiar anterior) pretențiile recurentei-reclamantă și nu a fost pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Sub acest ultim aspect se constată că recurenta nu i-a trimis intimatei o notificare, prin executor judecătoresc ori prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau în orice altă modalitate, prin care să îi atragă atenția asupra nelegalității Hotărârii Adunării Generale din data de 23.03.2012, să îi solicite anularea sa (demers care era posibil și a fost urmat de către intimată ulterior intentării acțiunii) și să o avertizeze cu privire la intenția de acționare în instanță.
Neprocedând în acest mod, recurenta nu poate pretinde obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece art.275 C.proc.civ. înlătură în mod clar și fără echivoc o atare posibilitate, respectiv obligarea pârâtei, care i-a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare și nu a fost pusă în întârziere anterior, la plata acestora.
Din motivarea căii de atac reiese că recurenta, în mod eronat, tratează necesitatea notificării intimatei-pârâtă anterior promovării acțiunii ca pe o procedură prealabilă obligatorie, învederând instanței că Legea nr.230/2007 nu prevede o astfel de obligație. În realitate, instanța de judecată nu a reținut împrejurarea că anterior formulării cererii de chemare în judecată recurenta nu a pus în întârziere partea adversă ca echivalent al neîndeplinirii unei condiții de sesizare a instanței (și anume parcurgerea unei proceduri prealabile în sensul art.109 alin.2 și 3 C.proc.civ.), ci ca pe o lipsă de diligență care conduce la aplicarea prevederilor art.275 C.proc.civ. în locul dispozițiilor art.274 C.proc.civ. Cu alte cuvinte, notificarea prealabilă a pârâtei nu era o condiție legală de sesizare a instanței de judecată, o obligație a recurentei a cărei neîndeplinire să atragă respingerea cererii ca inadmisibilă în condițiile art.109 C.proc.civ. și nu a fost sancționată ca atare de judecătorul fondului. Constituia, în schimb, unica posibilitate legală a recurentei-reclamantă și, totodată, o condiție sine qua non pentru a obține obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în temeiul dispozițiilor art.274 C.proc.civ. în situația recunoașterii pretențiilor sale la prima zi de înfățișare. Neîndeplinirea acestei condiții conduce inexorabil la aplicarea prevederilor art.275 C.proc.civ. în favoarea intimatei, care i-a recunoscut pretențiile astfel după cum impune norma legală în discuție.
Odată îndeplinită cerința recunoașterii pretențiilor recurentei-reclamante, în termen legal, obligarea intimatei-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată este interzisă expres de legiuitor, conform dispozițiilor art. 275 C.proc.civ.
În legătură cu jurisprudența invocată în susținerea căii de atac de către recurentă se observă că o parte a acesteia nu vizează aplicarea prevederilor art.275 C.proc.civ., iar una dintre hotărârile judecătorești atașate cererii de recurs a fost pronunțată într-un litigiu comercial privind pretenții, în care regulile aplicabile sunt diferite față de cele ce guvernează materia civilă (litigiile dintre neprofesioniști), debitorul fiind de drept în întârziere în obligațiile comerciale.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurenta-reclamantă . împotriva Sent. civ. nr.3712/04.03.2013 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
În temeiul dispozițiilor art.274 coroborat cu art.298 și art.316 C.proc.civ. va obliga recurenta la plata către intimata-pârâtă Asociația de Proprietari „Calea București nr.61” a sumei de 496 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta-reclamantă . împotriva Sent. civ. nr.3712/04.03.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimata-pârâtă Asociația de Proprietari „Calea București nr.61” a sumei de 496 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 27.06.2013, în ședință publică.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
C. F., I. L., D. O. P.
Aflată în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă,
Semnează Președinte Instanță semnează Președinte Instanță,
A. N. M. A. N. M.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP /22.07.2013
Tehnored. CND/22.07.2013
Ex. 2
Jud fond – S. M.
← Fond funciar. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul BRAŞOV | Servitute. Decizia nr. 194/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
---|