Pretenţii. Decizia nr. 1197/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1197/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 14082/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1197/R
Ședința Publică din data de 15.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă reconvențională S. V. împotriva Sentinței Civile nr. 6412/15.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă K. E., având ca obiect „evacuare”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, pentru a da părtilor posibilitatea de a depune și concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 07.10.2013, 15.10.2013, când:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr.6412/15.04.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta K. E. reprezentată prin tutore Kohler A. M. împotriva pârâtei S. V..
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B., . 23, ..
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 200 euro pe lună sau echivalentul în lei la data plății, începând cu data de 18 iunie 2009 și până la data evacuării efective din imobilul mai sus menționat, cu titlu de lipsă de folosință.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional S. V. împotriva reclamantei pârâtă reconvențional K. E. reprezentată prin tutore Kohler A. M..
A fost respins restul pretențiilor reclamantei.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4864,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță reclamanta K. E. a chemat în judecată pârâta S. V., solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat în B., . 23, . și obligarea acesteia la plata echivalentului lipsei de folosință pe ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii, în cuantum de 300 euro pe lună, precum și în continuare, până la evacuarea efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională pârâta solicită obligarea reclamantei la a-i încheia un contract de închiriere în condițiile art. 6 din OUG 401999, iar în subsidiar obligarea acesteia în baza art. 23 din OUG 401999 să-i pună la dispoziție pe calea schimbului obligatoriu un alt spațiu cu destinația de locuință, cu respectarea suprafeței locuibile minime de 15 mp și dependințe. Astfel, pârâta apreciază că este protejată de dispozițiile OUG 401999 și prin urmare nu poate fi evacuată și nici obligată la o chirie atât de mare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului situat în B., . 23, județ B.. Pârâta locuiește în apartamentul nr. 1 din imobil, fără a avea vreun titlu locativ asupra acestuia și fără a achita către reclamantă vreo sumă de bani cu titlu de chirie, fapt recunoscut de către aceasta prin răspunsul la interogatoriu, interogatoriu administrat în fața instanței de judecată.
Prin decizia civila nr. 437/20 12 2006 a Tribunalului B. s-a constatat faptul că antecesoarea pârâtei a dat dovadă de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr._/24 03 1997, dispunându-se anularea acestuia și restabilirea situației anterioare.
Reclamanta a făcut dovada faptului că a notificat-o pe pârâtă în sensul de a cumpăra apartamentul în care locuiește, însă aceasta nu a manifestat vreo intenție serioasă în acest sens.
Conform art. 6 din OUG 40/1999, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza Legii nr. 112/1995 și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani.
Astfel, îndreptățită la încheierea unui contract de închiriere este doar persoana care a cumpărat locuința în baza legii 112/1995 și care o ocupă efectiv, ceea ce nu este cazul în speța de față. Persoana care a avut încheiat contract de vânzare cumpărare și care a fost desființat, așa cum mai sus s-a arătat este în prezent decedată, astfel că pârâta nu beneficiază de prevederile Ordonanței privind protecția chiriașilor.
Potrivit art. 480 cod civil –proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
În conformitate cu art.1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale- orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Trebuie subliniat faptul că, în lumina alineatului 1 al art.1 din Primul Protocol la Convenției și a dispozițiilor constituționale, oricine este obligat să respecte dreptul de proprietate al persoanei, astfel cum acesta este definit de art.480 Cod civil.
În ceea ce privește petitul doi din acțiunea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință, instanța a apreciat că este întemeiat.
În Hotararea din 8 03 2007 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cauza P. si T. contra Romaniei, Curtea „ a constatat o încălcare a art 1 Protocolul 1 din cauza imposibilității reclamanților de a încasa, timp de mai mulți ani chirii, datorită dispozițiilor defectuoase și a lacunelor descoperite în legislația de urgență privind locuințele .Acordarea unei sume pentru nebeneficierea de imobilul lor ar fi deci în legătură directă cu încălcarea constatată de Curte” .
În speța de față, situația este similară, în sensul că reclamanta a fost lipsită de folosința bunului său pe o perioadă lungă de timp și o reparare a acestui prejudiciu se impune a fi acordată reclamantei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că pârâta locuiește într-un imobil de 80 mp, constituit din trei camere, bucătărie, baie, WC, cămară, vestibule, boxă pivniță. Potrivit adresei emisă de . data de 22 02 2013, prețul de închiriere al unei locuințe situate în zona centrală, . între 220-260 euro pe lună.
Urmează a fi observat faptul că pârâta a învederat instanței faptul că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
Față de considerentele mai sus arătate, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta K. E. reprezentată prin tutore Kohler A. M. împotriva pârâtei S. V. și pe cale de consecință a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B., . 23, . B. și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 200 euro pe lună sau echivalentul în lei la data plății, începând cu data de 18 iunie 2009 și până la data evacuării efective din imobilul mai sus menționat, cu titlu de lipsă de folosință.
Pentru considerentele mai sus expuse și având în vedere faptul că pârâta nu beneficiază de prevederile OUG 40/1999, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional S. V. împotriva reclamantei pârâtă reconvențional K. E. reprezentată prin tutore Kohler A. M., ca nefiind întemeiată.
Instanța a respins restul pretențiilor reclamantei, întrucât a apreciat că suma de 200 euro/ lună reprezintă o chirie corespunzătoare locuinței folosită de pârâtă și nu suma de 300 euro lunar, așa cum a fost solicitat de către reclamantă.
În temeiul art.274 C.pr.civ, văzând culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în prezenta cauză, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat în valoare totală de 4864,7 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale.
În susținere s-a arătat că antecesoarea sa a cumpărat imobilul, astfel că, în calitate de moștenitoare se subrogă în dreptul acesteia de a cumpăra imobilul. În consecință, instanța a analizat greșit datele speței și nu a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Relativ la petitul privind lipsa de folosință, s-a arătat că este pensionară și are o pensie lunară în cuantum de 600 lei lunar. Or, chiria trebuie să se încadreze în anumite limite reglementate de OUG 40/1999, astfel că soluția, și din acest punct de vedere este nelegală.
Instanța de fond nu a avut o bază de calcul a chiriei, ci s-a bazat pe faptul că în zonă imobilele se închiriază cu 200 euro lunar, fără a se face însă nicio probă sub acest aspect.
În drept au fost invocate prevederile art.299, 304 pct.9 C.pr.civ.
Intimata recurentă a formulat întâmpinare la cererea de recurs prin acre a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
S-a arătat că prin decizia civilă nr.437/2006 a Tribunalului B. s-a constatat că autoarea recurentei C. E. a cumpărat imobilul prin fraudarea legii, fiind de rea-credință întrucât avea cunoștință că urmează a fi evinsă.
Din textul art.6 din O.U.G. nr. 40/1999 rezultă că doar persoanele cumpărătoare sunt îndreptățite la încheierea unui contract de închiriere. Or, recurenta nu este persoana ce a cumpărat, iar simplul fapt că aceasta locuiește în imobil nu îi conferă nici un drept prevăzut de OUG 40/1999.
Relativ la motivul de recurs privind cuantumul chiriei, s-a arătat că pentru locuințele proprietate particulară prevăzute la art.2-7 din OUG 40/1999, chiria se stabilește prin negociere între proprietar și chiriaș, legea nestabilind o limită în privința cuantumului acesteia.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că recurenta pârâtă nu era îndreptățită la încheierea unui contract de închiriere în temeiul art.6 din OUG 40/1999, după ce contractul de vânzare-cumpărare a fost desființat în justiție.
Dispozițiile menționate au caracter de protecție pentru foștii chiriași ai Statului și cumpărători ai imobilului și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate în justiție, în scopul asigurării către aceștia a unei locuințe pentru o perioadă de timp până își vor rezolva problema locativă.
Or, recurenta reclamantă nu a cumpărat imobilul în discuție întrucât nu a avut calitatea de chiriaș al Statului în imobilul naționalizat, fiind doar legatar cu titlu universal al fostului cumpărător C. E.. Chiar dacă potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar, aceasta a moștenit apartamentul cumpărat în temeiul Legii 112/1995, și a figurat în procesul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, aceasta nu a dobândit și dreptul la încheierea unui contract de închiriere în temeiul art.6 din actul normativ indicat, nefiind titularul contractului de vânzare-cumpărare și astfel nu beneficiază de măsurile de protecție legală.
În consecință, în mod corect s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil și s-a respins cererea reconvențională privind încheierea unui contract de închiriere, pârâta neavând niciun titlu locativ asupra acestuia.
Relativ la cuantumul sumei reprezentând lipsa de folosință a imobilului, instanța de fond a procedat la cuantificarea unei chirii lunare, având ca punct de pornire o adresă depusă la dosar a unei agenții imobiliare privind chiriile medii practicate pe piață pentru un imobil de tipul celui în cauză și situat în zona centrală, .>
Se constată că instanța a stabilit un cuantum al chiriei de 200 euro lunar, plecând de la un nivel al pieții cuprins între 220-260 euro.
În consecință, nu se poate reține susținerea recurentei privind stabilirea arbitrară a chiriei de către instanță.
De asemenea referitor la cuantumul lipsei de folosință, s-a criticat neaplicarea dispozițiilor OUG 40/1999 care impun încadrarea chiriei lunare între anumite limite.
Acest act normativ cuprinde în Cap.3 (art.26 și următoarele) prevederi privind nivelul chiriei, impunându-se încadrarea pentru locuințele proprietatea statului sau unităților administrativ teritoriale, dar și pentru cele particulare, atunci când chiriașul are un venit mediu pe membru de familie sub venitul mediu net pe economie, într-un procent de 15% din venitul lunar, însă aceste prevederi nu se pot aplica în cauză.
Astfel, recurenta pârâtă nu beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 40/1999, astfel cum s-a stabilit anterior, motiv pentru care, neavând încheiat un contract de închiriere în temeiul acestui act normativ, nu sunt aplicabile nici dispozițiile enunțate anterior.
În consecință, în mod corect instanța de fond a stabilit valoarea lipsei de folosință a imobilului ca reprezentând o chirie liber stabilită de care ar fi beneficiat dacă imobilul său ar fi fost închiriat.
Pentru considerentele expuse, văzând și prevederile enunțate anterior, precum și cele ale art.312 al.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată.
În temeiul prevederilor art.274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă reclamantă reconvențional S. V. împotriva sentinței civile nr.6412/15.04.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta pârâtă reclamantă reconvențional S. V. la plata către intimata reclamantă pârâtă reconvențional K. E. a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. N. F. D. M.
GREFIER
L. P.
Red. M.B. /16.01.2014
Tehnored. L.P./20.01.2014
2 exemplare
Judecător fond L. A. /Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 994/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
