Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 90/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 90/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 3417/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 90/S
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul T. F., în contradictoriu cu pârâții P. C. C. și C. LOCALĂ C. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin reprezentant legal, având ca obiect aplicare amendă civilă_/197/2012 - declinat.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat M. Zamora pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul convențional al reclamantului arată că la fila 56 din dosar există dovada plății avansului de onorariu expert în cuantum de 700 RON, iar la fila 94 dosar există dovada diferenței de onorariu în cuantum de 500 Ron. Prin urmare, onorariul expertului a fost achitat în integralitate.
Tribunalul, în considerarea dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, invocă, din oficiu, și pune în discuția părții prezente excepția de necompetență materială a Tribunalului B. în soluționarea cauzei.
Avocatul ales al reclamantului lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL,
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2012, reclamantul T. F. C. a chemat în judecată pe pârâții P. C. C. și C. LOCALĂ C. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca, prin încheiere executorie, să se stabilească suma datorată Statului, cu titlul de amendă pentru fiecare dintre pârâți, conform sentinței civile nr. 3054/2.03.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/197/2011, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului menționat în titlul executoriu, calculată până la data sesizării instanței, în cuantum de 50.000 lei, precum și a sumei de 25.000 lei pe an de lipsă de folosință, calculate de la data sesizării instanței și până la executarea integrală de către debitori a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 9032/2010 a Judecătoriei B., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că, prin sentința civilă nr. 3054/2.03.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/197/2011, s-a dispus amendarea pârâților cu suma de 20 lei pe zi de întârziere până la executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 9032/2010 pronunțată în dosarul nr._/197/2008 al aceleiași instanțe, însă, de3și au trecut 6 luni de la pronunțarea sentinței, pârâții nu s-au conformat dispozițiilor acesteia.
A mai arătat că pârâtele îl lipsesc de folosința terenului în suprafață de 5 ha din data de 7.10.2008, lipsa de folosință fiind estimată la suma de 50.000 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 582 ind. 3 alin. 2 C.pr.civ., art. 998-999, 1003 din Codul civil, art. 1357, 1381-1382 din Noul Cod Civil.
În probațiune au fost depuse la dosar copiile hotărârilor judecătorești menționate mai sus, alte acte și înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3723/4.03.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată de pârâta C. Locală C. de aplicare a legilor fondului funciar, și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b C.pr.civ, Tribunalele judecă in primă instanță procesele și cererile in materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, iar la data înregistrării cererii, valoarea obiectului acesteia, estimată de reclamant, era de 500.000 lei, după depunerea raportului de expertiză, aceștia precizându-și acțiunea, în sensul că valoarea despăgubirilor solicitate este de 663.639 lei, iar în ceea ce privește petitul 3, s-a mărit cuantumul pretențiilor la suma de 146.766 lei/an lipsa de folosință, reclamantul invocând dispozițiile art. 18 ind. 1 C.pr.civ.
S-a mai reținut că, potrivit acestor dispoziții, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii, rămâne competenta sa judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.(actualizări, dobânzi, etc).
Instanța a considerat că aceste dispoziții nu au aplicabilitate în spetă, pentru a putea justifica păstrarea competenței de soluționare a cauzei de către judecătorie, deoarece la data sesizării instanței reclamantul a indicat estimativ valoarea prejudiciului suportat ca urmare a faptului că titlul executoriu nu a fost pus efectiv în executare, și a arătat că îl va preciza cu exactitate la data depunerii raportului de expertiză, ori expertul tehnic a stabilit, conform concluziilor finale la raport, că despăgubirea totală pentru lipsa de folosință, de la data de 7.10.2008 la data de 18.12.2012, este de 663.639 lei, prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 4.09.2011, aceasta nu putea fi de 500.000 lei, deoarece prejudiciul nu putea crește în trei luni cu suma de 166.639 lei, ca să fie aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 C.pr.civ.
Prin urmare, instanța a considerat că, în mod cert, la data sesizării, valoarea reală a prejudiciului depășea suma de 500.000 lei, fapt care atrage indubitabil competența materială a Tribunalului în soluționarea cauzei.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
La termenul de judecată de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului B., în temeiul dispozițiilor legale menționate în preambulul prezentei sentințe.
Competența materială a instanțelor este determinată fie de criteriul valorii obiectului pricinii, fie de natura acesteia, Judecătoria considerând că este aplicabil primul dintre criteriile menționate.
Se reține că, dintre criteriile menționate, are prevalență acela referitor la natura cauzei, având în vedere că legea stabilește că anumite categorii de cauze, determinate după natura lor, sunt în competența materială a unei anumite instanțe, indiferent de valoarea obiectului lor material.
Instanța constată că acțiunea dedusă judecății are ca obiect principal obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință determinată de refuzul pârâților de aplicare a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia fondului funciar, prin care pârâta C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar C. a fost obligată să întocmească și să înainteze Comisiei Județene documentația administrativă privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de 5 ha, identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit în respectiva cauză ca făcând parte din T 171 A 1234/1.
Așadar, cererea de față are ca obiect despăgubirea reclamantului pentru pagubele pricinuite prin neîndeplinirea unei obligații ce revine pârâtei în virtutea legilor fondului funciar, titlul executoriu de care se prevalează reclamantul fiind pronunțat în această materie.
Potrivit prevederilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă.
Conform art. 1 pct. 1 C.pr.civ., judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b, Tribunalul judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
După cum rezultă din dispoziția sus-citată, cuprinsă în Legea nr. 247/2005, legiuitorul a înțeles să dea în competența judecătoriilor, ca instanțe cu plenitudine de competență, toate litigiile definite drept procese funciare, care au ca obiect nu numai soluționarea plângerilor și contestațiilor apărute în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, ci și alte litigii apărute în urma aplicării legilor fondului funciar.
Instanța apreciază că acțiunea de față se încadrează în categoria „altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991”, la care se referă textul de lege, întrucât pretențiile emise de reclamant se întemeiază în mod direct pe neîndeplinirea unor obligații stabilite printr-un titlu executoriu pronunțat în materia fondului funciar, prejudiciul invocat de reclamant având directă legătură cu neîndeplinirea obligațiilor menționate.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că acțiunea se încadrează, sub aspectul competenței materiale de soluționare a acesteia, în dispozițiile art. 1 pct. 1 raportat la art. 1 pct. 2 lit. b teza finală (interpretat per a contrario) C.pr.civ., având caracterul unei cereri privind materia fondului funciar, în sensul că izvorul pretențiilor îl constituie modalitatea de aplicare a actelor normative în acest domeniu, mai precis refuzul pârâților de a aduce la îndeplinire obligații stabilite printr-un titlu executoriu pronunțat în această materie.
Așa fiind, faptul că valoarea pretențiilor depășește suma de 500.000 lei nu prezintă relevanță în calificarea naturii litigiului, iar dispozițiile art. 1 pct. 1 raportat la art. 1 pct. 2 lit. b teza finală (interpretat per a contrario) C.pr.civ. sunt aplicabile cu prioritate, ceea ce înseamnă că cererea dedusă judecății este de competența în fond a judecătoriei, ca instanță cu plenitudine de competență în ceea ce privește soluționarea proceselor funciare.
Față de aceste considerente, în baza textelor de lege menționate, Tribunalul urmează a admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință, în baza art. 158 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
În baza art. 20 pct. 2 C.pr.civ., instanța va constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Tribunalul B., iar în baza art. 22 alin. 2 C.pr.civ. va dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel B. în vederea soluționării acestui conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul T. F. C. în contradictoriu cu pârâții P. C. C. și C. LOCALĂ C. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR în favoarea Judecătoriei B..
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Tribunalul B..
Dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel B. în vederea soluționării acestui conflict.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C.F.- 28.05.2013
Tehnored. – I.M.- 28.05.2013
2 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 954/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 1468/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
