Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 954/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 11725/197/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 954/R
Ședința publică din data de 4 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR: A. G.
JUDECĂTOR: D. N.
GREFIER: L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurenții reclamanți N. V., N. I., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2013, pronunțată în dosarul_/05.12.2012 de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații pârâți C. C., G. E., G. I., G. G., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 27.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.07.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr_/2012 a Judecatoriei Brasov s-a respins acțiunea formulată de reclamanții N. V. și N. I. în contradictoriu cu pârâții C. C., G. E., G. I. și G. G..
Pentru a pronunta astfel prima instanta a reținut ca potrivit procurii speciale autentificată cu nr. 2370/28 07 2004 de BNP O. U. –M. B., mandanta C. M. a dat împuternicire pârâtei G. E. să vândă cui va crede de cuviință cota sa de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 5 ha dobândit cu titlul de reconstituire. Din procură reiese că mandatara a fost împuternicită printre altele să semneze contractul de vânzare – cumpărare în fața notarului, să încaseze prețul, respectiv să facă tot ce este necesar pentru aducerea la îndeplinire a mandatului, să semneze în numele mandantei și pentru aceasta, oriunde va fi necesar .În procură s-a menționat că mandatul este gratuit și este valabil până la revocare.
Se constată că, în luna următoare celei la care a fost mandatată, mandatara pârâtă G. E. a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare, autentificat cu nr. 1186/19 08 2004 de către BNP Ficard C. –N., având ca obiect promisiunea de vânzare către pârâtul G. I. a terenului de 5000 m.p. reprezentând parcelele 803,806 și 805 pentru prețul de_ lei Rol, care prin actul autentic a fost recunoscut ca fiind achitat anterior. Părțile contractante din antecontract s-au obligat să încheie contractul de vânzare – cumpărare la eliberarea titlului de proprietate cu privire la terenurile din convenție.
Ulterior, prin contractul materializat în înscrisul autentificat cu nr. 388/17 10 2007 de BNP V. V., s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare între pârâtul C. C. și pârâta G. E. ca mandatar al vânzătoarei C. M. și pârâții G. I. și G. G., în calitate de cumpărători, având ca obiect terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._/24 08 2007, pentru prețul de_ lei ,preț recunoscut de părțile contractante ca fiind achitat anterior
Pârâta G. E. a încheiat contractul de vânzare – cumpărare în baza procurii speciale menționate mai sus ,autentificată cu nr. 2370/28 07 2004 de BNP O. U. –M. B..
Reclamanții au promovat prezenta acțiune în declararea nulității absolute a contractul de vânzare – cumpărare nr. 388/17 10 2007 în considerarea calității lor de moștenitori testamentari ai mandantei autoare C. M. considerând că terenurile din titlul de proprietate nr._/24 08 2007,ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 388/17 10 2007 fac parte din masa succesorală rămasă după defunctă și nu puteau fi înstrăinate de mandatară, deoarece la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare atacat mandatul era înceta de la decesului mandantei, deces care a intervenit la data de 25 07 2006, așa încât actul s-a încheiat prin fraudă la lege.
Se observă că pentru reclamanți calitatea de moștenitori după defuncta C. M., decedată la data de 25 07 2006, a fost constatată prin certificatul de moștenitor nr. 36/24 03 2009, emis de BNP I. M.,în baza testamentului autentificat cu nr. 4404/21 11 2003 de către BNP I. M. și C. C., nerevocat la data dezbaterii succesiunii pe cale procedurii notariale,conform certificatului nr._/17 09 2012 a RNNEL.
În speță, reclamanții au susținut că pârâta mandatară nu a avut un mandat special pentru a încheia actul de înstrăinare ,susținere neîntemeiată având în vedere că din procura speciale autentificată cu nr. 2370/28 07 2004, analizată anterior se relevă fără echivoc că mandatul a fost unul special, dat pentru încheierea unui contract de vânzare – cumpărare, așa încât cerința art. 1536 al. 2 C.Civ a fost respectată.
Reclamanții au invocat de asemenea cauză de nulitate a contractului dedus judecății, prin care s-a înstrăinat cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra terenurilor vândute ,aceea că mandatul mandatarei încetase de drept prin intervenirea decesului mandantei.
În materia mandatului,potrivit art. 1554 C.Civ. pentru ca revocarea unui mandat să fie opozabil terților trebuie adusă la cunoștința acestora, astfel încât până la notificarea revocării mandatului mandantul răspunde față de terții de bună credință .În acest caz de mandat aparent, prin raportare la art. 1558 C.Civ., actele juridice încheiate cu terții de bună credință sunt valide chiar dacă au fost încheiate de către mandatarul care a cunoscut de încetarea mandatului, în sancționarea culpei mandantului care a încredințat puterea de reprezentare unei persoane care abuzează de ea.
Așadar,văzând art.1539 al.2 C.Civ. se reține că mandatarul este ținut să termine operațiunea pentru care a fost mandatat, în caz contrar este răspunzător de daunele – interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii, așa încât „este îndatorat a termina afacerea începută la moartea mandantului, dacă prin întârziere ar putea urma pericol”.
Prin art. 1552 pct.3 C.Civ. se instituie regula conform căreia mandatul încetează prin moartea mandantului, însă dispoziția legală nu este imperativă, în condițiile în care prin art. 1557 C.Civ este instituită o excepție de la regula încetării mandatului prin decesul mandantului. Respectiv, dacă mandatarul nu a cunoscut cauza ce a determinat încetarea mandatului, cum este moartea mandantului, actele încheiate de mandatar sunt valide în raport de terții de bună credință, sens în care dispun art. 1557și 1558 C.Civ.
Așadar, coroborând dispozițiile art. 1559 raportat la art.1553 și 1554 C.Civ., în caz de moarte a mandantului erezii trebuie să înștiințeze pe mandant și au la rândul lor au dreptul de a revoca mandatul ,revocare care atât timp cât nu este cunoscută terților nu le poate fi opusă. .
În speță, fiind efectuate verificări se constată că la data încheierii contractului nr. 388/17 10 2007,conform art. 56/4 al.4 din Ordinul nr.711/C/1995 notarul a verificat telefonic în evidențele RNNEPR și a constat că procura mandatarei ,emis de BNP I. M., nu era revocată, așa cum reiese și din adresa nr. 59/8 03 212 a BNP V. V. .
Totodată, din adresa nr._/8 03 2012 comunicată de RNNEPR, se reține că nu există înregistrată până în prezent în Registrul Național de Evidență a Revocării Procurilor nici un act juridic de revocare a procurii nr. 2370/28 07 2004,pentru perioada cercetată cuprinsă între 1 01 2007 -7 03 2012.
În completarea acestei situații, din răspunsul reclamantei N. I. ,de la pct. 7 din interogatoriu, reiese că aceasta a cunoscut de existența mandatul dat de autoarea ei pârâtei G. E., însă nu a revocat-o.
În ceea ce privește susținerile pârâtului C. C. nu pot fi reținute dat fiind că, pe de o parte, deși inițial a fost parte contractantă în contractul nr. 388/17 10 2007, cu toate acestea prin declarația dată ulterior, autentificată cu nr. 588/24 03 2009,pentru a servi la dezbaterea succesorală după defuncta C. M., acesta a declarat că terenurile din titlul de proprietate nr._/24 08 2007 au fost dobândite în proprietate de aceasta împreună cu el în temeiul Legii nr.18/1991, însă a omis să declare și înstrăinarea acestora prin contractul de vânzare – cumpărare contestat ,încheiat anterior, încă din anul 2007. Pe de altă parte ,în continuare, prin nota de ședință formulată în dosar a afirmat că mandatara știa de decesul mandantei la data încheierii contractului atacat,fără a arătat împrejurările concrete pe care și-a întemeiat afirmația, cu toate că prin răspunsul la interogatoriu a afirmat că nu a ținut legătura cu mandanta C. M., pe care a văzut-o numai o singură dată în anul 2001 sau 2002, iar de decesul acestei a cunoscut doar în anul 2010. Mai mult, prin răspunsul dat la punctul nr. 7 din interogatoriu, pârâtul a recunoscut că pe pârâta G. E. a considerat-o mandatară a mandantei C. M., deoarece i-a cerut să semneze un contract în această calitate imediat după încheierea contractului atacat în cauză, ceea ce denotă că nici el și nici mandatara nu au avut cunoștință de decesul lui C. M.(pct. 11)
Din răspunsul pârâtei G. E. la interogatoriu se relevă că nu a cunoscut de decesul mandantei sale la data încheierii contractului ,ea nefiind notificată de acest fapt nici verbal și nici în scris, iar de acest deces a aflat numai în anul 2009 când a fost invitată la organul fiscal pentru a da lămuriri, după demersul făcut de reclamanți pentru a înscrie în evidențele fiscale dreptul lor de proprietate în temeiul certificatului de moștenitor.
Relativ la prețul vânzării coroborând răspunsul pârâtei G. E. la interogatoriul cu cel al pârâtului C. C., la pct. 13, se reține că a fost primit de mandanta C. E. din timpul vieții în urma antecontractelor de vânzare cumpărare care au precedat contractul de vânzare – cumpărare încheiat în anul 2007.
Prin urmare, s-a retinut că în cauză s-a relevat fără echivoc că deși reclamanta N. I. a cunoscut de mandatul deținut de pârâta G. E., cu toate acestea după decesul mandantei intervenit la data de 25 07 2006, anterior încheierii contractului atacat în speță nu a înțeles să revoce mandatul .
Reclamanții, care la rândul lor au dezbătut succesiunea notarială la aproximativ doi ani după deschiderea moștenirii după defuncta C. M., nu au probat că pârâta mandatară a cunoscut de intervenirea decesului mandantei anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
În aceste condiții, în considerarea prevederilor legale enunțate mai sus, actul juridic încheiat de pârâții G. I. și G. G., în calitate de cumpărători de bună – credință cu pârâta mandatar G. E. ( care nu a cunoscut de decesul mandantului) este valid și opozabil reclamanților(care cunoscând de existența mandantului nu l-au revocat nici prin simplă notificare a mandatarului și nici prin a fi opozabilă terțelor persoane),iar față de cele expuse cauzele de nulitate absolută invocată pentru încetarea mandatului pârâtei în urma decesului mandantei și pentru fraudă la lege sunt neîntemeiate.
Așadar, actul de înstrăinare fiind reținut ca valabil încheiat prin mandatar și opozabil reclamanților cererea de a se constat calitatea lor de proprietari este de asemenea neîntemeiată, ca de altfel și cele privitoare la pretențiile privitoare la evidențierea în cartea funciară (evidență care de altfel nu există).
Împotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a aratat ca hotararea atacata contine motive total straine cauzei, deoarece s-a apreciat de prima instanta ca reclamantii ar fi trebuit sa solicite revocarea procurii in cauza, insa mandatara stia de decesul mandantei astfel ca nu exista interesul de a o solicita.
S-a mai aratat ca mandanta era decedata de aproape 15 luni la data incheierii contractului de v-c, astfel ca imputernicirea incetase deja, aspect cunoscut de parati, inclusiv, de notar, acesta trebuind sa verifice daca procura era valabila la acea data si daca a existat vreun litigiu succesoral referitor la mandanta.
Au mentionat ca dupa circa o luna de la incheierea contractului, parata G. E. l-a instiintat pe paratul C. C. ca a gresit cand a facut acest act,deoarece mandanta era decedata, desi parata a avut tupeul de a afirma ca pretul vanzarii a fost remis mandantei, conform chitantei olografe, imprejurare total neadevarata.
A precizat ca parata G. E. este sora paratului G. I. si cumnata paratei G. G..
Au invederat ca au luat cunostinta de existenta contractului prin adresa emisa de Primaria C., la data de 5,02,2010.
Au inteles sa invoce disp art 1552 CCIV vechi cat si ale art 1541 cciv, sens in care au aratat ca obligatia mandatarului de a da socoteala despre indeplinirea mandatului trebuia facuta fata de mostenitorii mandantului,la data incetarii mandatului, momentul mortii mandantului fiind cunoscut de catre parata G. E., chiar in ziua decesului.
Intimatii, legali citati, au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
Examinand recursul prin prisma motivelor incheiate si a textelor de lege incidente, tribunalul constata urmatoarele-
Recurentii au criticat hotararea primei instante prin prisma disp art 304 pct 7 CPCIV., in sensul ca sentinta a cuprins unele motive straine de natura pricinii, referindu-se la invocarea de catre prima instanta a disp art 1554, art 1, privind revocarea mandatului.
Ori, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr 388/17,10,2007 la BNP V. V. Brasov a fost incheiat in baza procurii speciale, dată in acest scop, conform art 1536 alin 2 CCIV ,in cuprinsul careia s-a mentionat intinderea validitatii acesteia, respectiv pana la revocarea sa expresa, revocare care insa nu a intervenit din partea mostenitorilor, mai ales ca decesul mandantei a fost anterior incheieirii conventiei.
În acest sens, prin raspunsul la intrebarea 7 din interogatoriu, reclamanta recurenta a confirmat existenta acestei procuri si ca o cunoaste.
De asemenea, la data incheierii contractului s-au efectuat verificari de catre notar, conform adresei nr_/2012 a RNNEPR si adresei 59/2012 referitor la revocarea acestei procuri.
Pe de alta parte, caracterul fraudulos al conventiei invocat de recurenti, legat de intentia evidenta a mandatarei parate de a incalca dispozitiile legale reglementate de art 1552 alin 1 pct 3 CCIV nu a fost dovedit in cauza, raportat la probatoriul administrat.
Astfel, contrar sustinerilor recurentilor,care isi intemeiaza apararea pe nota de sedinta depusa de paratul intimat C. C., instanta retine ca acest parat a afirmat la interogatoriu ca a cunoscut decesul mandantei abia in anul 2010 si mai ales, despre calitatea de mandatara a paratei G. E., asa incat nu se poate prezuma ca el si cu atat mai mult, mandatara, aveau stiinta de decesul mandantei C. M.. De altfel acest parat a si fost parte contractanta in contractul atacat in prezenta cauza, astfel ca putea antentiona notarul despre faptul decesului mandantei.
Apoi, existenta decesului a fost cunoscuta de mandatara numai in anul 2009, cand a fost invitata la organul fiscal, astfel cum a rezultat din raspunsul la intrebarea 1 din interogatoriu.
D. urmare, in speta devin incidente disp art 1557 si ale art 1558 CCIV, astfel ca, atata timp cat mandatarul nu a cunoscut existenta cauzei care desfiinta mandatul,nefiindu-i notificata nici scris nici oral, toate actele incheiate in numele mandantului precum si mandatarile facute cu tertii de buna credinta raman si sunt valide.
F. de aceste considerente, tribunalul, in baza art 312 alin 1 CPCIV.va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții N. V. și N. I. împotriva sentinței civile nr._/5.12.2012 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. M. A. G. D. N.
GREFIER
L. C.
Fiind in CO semneaza P. grefier
I. M.
Red. AG/23.12.2013
Tehnored. NC/30.12.2013
2 ex
Jud fond – D. I. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 725/2013.... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 90/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
