Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 436/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1571/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 436/.> Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător D. O. P.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta petentă A. A. Agro 2001 prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimații . prin administrator judiciar General Group Expert SPRL – prin reprezentant legal, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin reprezentant legal F. P. pentru AFP C., A. pentru Administrarea Activelor Statului București, prin reprezentant legal, pentru Banca Agricolă B., împotriva sentinței civile nr. 8877/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură al instanței intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului București a depus la dosarul cauzei cerere de amânare a cauzei, având în vedere că nu i-au fost comunicate motivele de apel, fiind astfel în imposibilitatea exercitării drepturilor procedurale.
De asemenea, apelanta petentă a depus prin serviciul registratură al instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru.
Instanța în urma deliberării, respinge cererea de comunicare a motivelor de apel formulată de intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului București, având în vedere că la dosarul cauzei nu există motive de apel, apelanta petentă declarând apel la data de 18.06.2013, fără a motiva.
Instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin sentința civilă nr. 8877/28.05.2013, Judecătoria B. a respins plangerea formulată petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, împotriva încheierii de carte funciară nr._ dată la data de 22.08.2011 de registratorul șef al O.C.P.I. B. în dosarul nr._/10.06.2011, ca neîntemeiată .
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea adresată la data de 26.01.2011 Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B., petenta Asociația A. „Agro 2001” a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C., nr. top 3542/1/ 150, precum și radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 și a sentințelor Judecătoriei B. nr. 4759 din 20.05.2005 și nr. 6727 din 20.07.2007.
Prin încheierea nr. 7216 dată la data de 03.02.2011 în dosarul nr. 7216/2011, registratorul de carte funciară a admis în parte cererea formulată de petentă, în sensul că a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. și a respins solicitarea privind întabularea dreptului de proprietate în CF_ C. ( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 10130A + 154 ) asupra imobilului cu nr. top 3542/1/150.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ dată la data de 22.08.2011 de registratorul șef în dosarul nr._ / 2011 .
P. a dispune în acest sens, registratorul șef a avut în vedere că potrivit art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 rep. asupra imobilului din speță a fost înscrisă ipotecă legală în favoarea D. B. - AFP C. în anul 2006 și ipotecă convențională în favoarea Băncii Agricole în anul în anul 1998, fiind astfel indisponibilizat și grevat cu o ipotecă legală din anul 1998, deci anterior încheierii convenției translative de proprietate dintre petentă și . și constatării valabilității acestei convenții prin sentința civilă nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D..
A reținut registratorul șef că potrivit art. 154 din OG nr. 92/2003 rep, actele translative de proprietate cu privire la aceste imobil sunt nule absolut, situație în care conform art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al DG ANCPI cererea de înscriere trebuie respinsă, nulitatea actului fiind expres prevăzută de lege . Prin urmare, raportat la textele legale evocate și situația de carte funciară, respingerea capătului de cerere privind întabularea dreptului de proprietate, este pe deplin justificată, cu atât mai mult cu cât sentința civilă nu face referire la desființarea ipotecii înscrise în favoarea D. – AFP C. și A. ( a preluat creanța de la Banca Agricolă ), iar petenta nu a făcut dovada existenței aprobării date pentru vânzare de organul competent sau a desființării ipotecilor legale prin alt înscris.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de reexaminare atacate, instanța constată că potrivit CF_ C., asupra imobilului teren în suprafață de 6422 mp întabulat sub nr. top. 3542/1/150 este înscris dreptul de ipotecă legală, conform art. 143 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/ 2003, pentru suma de 14. 665.591 lei, în favoarea creditoarei D. - AFP C. și ipotecă legală în favoarea Băncii Agricole SA B., pentru suma de 1.000.000 USD.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1997, registratorul trebuie să verifice dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea îndeplinește o . condiții cerute de lege.
În cauză, petenta nu a dovedit desființarea ipotecii legale, înscrise din anul 1998, respectiv 2006, în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.9 și 10 Cod pr. fiscală care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legale fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 alin. 5 Cod pr. fiscală.
Prevederile art. 151 din OG nr. 92/2003 la care registratorul a făcut referire reprezintă dispozițiile legale anterioare republicării actului normativ, dispoziții aplicabile bunurilor imobile. După republicare, prevederile art. 150 alin. 8 și 9 se regăsesc în art. 154 alin. 8 și 9 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 151 alin 9 din OG nr. 92/2003 de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, iar cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Conform art. 58 și următoarele din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, din OG nr. 92/2003, registratorul învestit cu soluționarea cererii de înscriere a dreptului în CF este obligat să verifice dacă există impedimente pentru efectuarea lucrării solicitate. Dreptul de ipotecă legală (art. 154 alin. 6 din OG nr. 92/2003) al D. B. – AFP C. și A. ( a preluat creanță de la Banca Agricolă SA B. ), cu consecință indisponibilizării bunului, reprezintă un impediment pentru înscrierea dreptului de proprietate al petentei.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu ., ulterioare înscrierii ipotecilor legale în favoarea D. B. – AFP C. și Băncii Agricole SA B..
Prin dispozitivul sentinței civile nr. 1371/ 16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. s-a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor terenuri și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară, fără a se dispune că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară. Acest lucru se menționează numai în considerentele sentinței respective dar dispozitivul hotărârii judecătorești este cel care trebuie să cuprindă toate dispozițiile instanței de judecată și reprezintă partea din hotărârea judecătorească care se pune în executare.
În raport de dispozitivul sentinței, instanța de fond a apreciat că în mod corect registratorul de carte funciara a reținut că hotărârea judecătorească nu poate produce efectele unui act apt de întabulare în cartea funciara. Împrejurarea că s-a dispus întabularea în cartea funciară iar registratorul de carte funciară a refuzat realizarea acestei operațiuni nu însemna nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea de lucru judecat, ci reprezintă o situație de imposibilitate a punerii în executare a unei dispoziții a instanței de judecata, aceasta dispoziție neaflându-se în concordanță nici cu celelalte dispoziții din dispozitivul sentinței civile, nici cu celelalte dispoziții legale aplicabile în materie.
Instanța a reținut și faptul că, cesiunea de creanță nu are ca efect stingerea creanței ci transmiterea dreptului de creanță către cesionar, această transmitere cuprinzând și accesoriile acestei creanțe.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația A. „Agro 2001”.
Apelul declarat de apelanta petenta Asociația A. „Agro 2001” nu este motivat.
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art. 292 alin. 2 și art.295 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în baza celor invocate în fața primei instanțe, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține că apelul nu este fondat.
Registratorul de carte funciară este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară.
În speță există o astfel de piedică de carte funciară la intabularea dreptului de proprietate pretins de către apelantă și anume nevalabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare de care se prevalează. Chiar dacă intabularea s-a dispus prin Sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010 a Tribunalului D., aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare.
Sub acest aspect este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ. Dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art.154 alin.6 coroborat cu art.154 alin.5 și art.151 alin.9 și 10 din Codul de procedură fiscală.
Prevederile art.151 C.proc.fiscală vizează bunurile mobile, însă art.154 din același act normativ are ca obiect de reglementare executarea silită a bunurilor imobile și face trimitere expresă, în alineatul 5, la dispozițiile cuprinse în art.151 alin.9, 10 și 11, cu privire la care arată că sunt aplicabile și în cazul bunurilor imobile în mod corespunzător.
Prin urmare, în temeiul disp. art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, registratorul era obligat să respingă cererea de înscriere, deoarece indirect viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege.
Acest demers nu echivalează cu cenzura unei hotărâri judecătorești, întrucât este în discuție o nulitate ce intervine pentru motive extrinseci acesteia, în condițiile în care acțiunea nu a avut ca obiect constatarea nulității sau a valabilității contractului din această pespectivă, iar instanța de judecată nu a putut realiza cercetări cu depășirea limitelor investirii conform dispozițiilor art.129 alin. ultim C.proc.civ.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
De principiu opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încalcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
P. aceste motive, văzând și prevederile art.296 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de către apelanta-petentă Asociația Agricolă „Agro 2001” împotriva sentinței civile civile nr. 8877/28.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, împotriva sentinței civile nr. 8877/28.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.11.2013
Președinte Judecător
D. N. D. O. P.
Grefier
N. C.
Red/Tehn. D.N. -17.12.2013/6 EX.
Jud. fond A.G. M.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
