Pretenţii. Decizia nr. 1468/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1468/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 25266/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1468/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – R. C. -JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - S. N.
JUDECĂTOR - A. G.
GREFIER - L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă . – prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata – reclamantă Săbăduși L. M., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 03.07.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.11.2013.
TRIBUNALUL:
Constată că prin Sentința civilă nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă în parte acțiunea reclamantului Săbăduși R. A., prin reprezentant legal Săbăduși L. M. în contradictoriu cu pârâta . și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 38 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 2.08.2012 reclamanta împreună cu minorul se aflau în incinta Magazinului P. România SRL, când, s-a desprins o placă de tapet a căzut în capul minorului, fiind chemată ambulanța, care i-a acordat minorului primul ajutor.
Diagnosticul stabilit a fost traumatism cranio- cerebral, fără pierderea cunoștinței, hematom epicranian fronto-parietal.
Din cuprinsul certificatului medico-legal de la f. 11 rezultă că numărul de îngrijiri medicale acordate este de 3-4, dacă nu survin complicații.
Situația de fapt nu a fost contestată de partea pârâtă, fapt recunoscut și la interogatoriul administrat ( răspunsul la întrebarea nr. 1 ).
În drept, s-a reținut că potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 C.civ, “ cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o altă faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat sa-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpa .”
Potrivit art. 1376 C.civ., oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
Potrivit art. 1377 C.civ, “ în înțelesul art. 1376, are paza lucrului cel care în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract, ori numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea lucrului și se serveste de acesta in interes propriu.”
Potrivit art. 1380 C.civ, nu există obligație de reparare a prejudiciului atunci când acesta e cauzat exclusiv de fapta victimei însăși, ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.
In speță, instanța de fond a considerat că fapta ilicită a pârâtei constă în neluarea măsurilor de siguranță/verificare asupra sistemului de prindere a plăcii respective, vinovăția constă în culpa pârâtei, sub forma neglijenței, legătura de cauzalitate este evidentă.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit, reclamantul a solicitat plata sumei de 38 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.
În ceea ce privește daunele în cuantum de 38 lei, acestea sunt dovedite conform chitanței de la f. 10 de la dosarul cauzei, reprezentând contravaloare investigații medicale, și urmează a fi acordate in baza art. 1376 C.civ.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, reclamantul le-a dovedit prin depunerea raportului de psihodiagnostic și de evaluare clinică, din cuprinsul căruia rezultă că minorul manifestă stări anxioase, dezvoltarea unei puternice autosugestii pentru depășirea acestor stări, manifestă frustrare, hipervigilență, dificultăți de a dormi sau de a menține somnul, fiind recomandata participarea la ședințele de consiliere psihologică în vederea diminuării factorului stresor.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că victima a suferit un prejudiciu moral, care se impune a fi reparat, și care implică și efectuarea de cheltuieli medicale cu ședințe de consiliere psihologică.
Fată de aceste considerente, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind ca fiind îndestulătoare această sumă, raportat la prejudiciul suferit.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs pârâta . care a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate și în rejudecare, respingerea în parte a acțiunii introductive de instanță (sub aspectul daunelor morale) iar în subsidiar, s-a solicitat în rejudecare, diminuarea cuantumului pretențiilor cu titlu de daune morale în raport de situația de fapt existentă și textele legale incidente.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că instanța de fond era datoare să valorifice și să aplice dispozițiile art.1391 alin.1 Cod civ. în cazul în care urma să aprecieze că în speță poate fi reținută existența unui prejudiciu nepatrimonial însă aceasta și-a fundamentat decizia pe texte de lege străine de natura pricinii, aplicând dispozițiile art.1389 cod civil raportate la art.1388 Cod civ. Un alt argument în sprijinul criticii recurentei se poate desprinde chiar din motivarea instanței de fond referitoare la acordarea daunelor morale care a apreciat prejudiciul moral, unanim acceptat ca reprezentând consecințe dăunătoare fără valoare economică, ca având o componentă clar materială (cheltuieli medicale).
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 și art.304¹ Cod pr. civ, art.1385 alinb.3 și art.1391 Cod civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar conform art.15 lit. f din L. nr.146/1997.
Intimatul Săbăduși R. A., prin reprezentant legal Săbăduși L. M. a depus întâmpinare (f.15-17) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare, a arătat că situația de fapt reținută de către instanța de fond nu a fost contestată de către pârâtă iar dispozițiile art.1391 alin. 1 Cod civ. reglementează posibilitatea instanței de a acorda despăgubiri și în cazul prejudiciilor morale rezultate din producerea faptei ilicite cauzatoare de vătămări ale integrității corporale sau sănătății unei peroane, reprezentate prin restrângerea posibilităților de viață familială și socială ori afectarea drepturilor inerente personalității persoanei vătămate. De asemenea, ședințele medicale de consiliere psihologică reprezintă o consecință a traumelor psihice încercate de către minorul reclamant care îmbracă forma prejudiciului nepatrimonial iar o evaluare a sumelor implicate cu aceste ședințe medicale nu putea fi estimat la data introducerii acțiunii.
În drept, au fost invocate prevederile art.115-118 Cod pr. civ.
În recurs, nu au fost administrate alte probe noi.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că recursul declarat de către recurenta . nu este întemeiat.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect textele de lege aplicabile în raport de situația de fapt prezentată de către reclamant, indiferent de temeiul de drept indicat în concret în cadrul cererii de chemare în judecată formulată de către acesta.
De asemenea, instanța de fond nu și-a fundamentat decizia pe texte de lege străine de natura pricinii, nefăcând nici un fel de referire la dispozițiile art.1389 raportate la art.1388 Cod civ. cum pretinde recurenta ci au fost analizate prevederile art.1376-1377 referitoare la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate sub paza recurentei și ale art.1380 referitoare la cauzele de exonerare de răspundere.
Chiar dacă nu s-a făcut în mod expres referire la prevederile art.1391 Cod civil privind acorda despăgubiri și în cazul prejudiciilor morale rezultate din producerea faptei ilicite cauzatoare de vătămări ale integrității corporale sau sănătății unei peroane, reprezentate prin restrângerea posibilităților de viață familială și socială, din cuprinsul considerentelor hotărârii se poate reține că instanța a avut în vedere implicit și aceste dispoziții legale atunci când a stabilit existența unui prejudiciu moral produs reclamantului.
De altfel, recurenta nu a contestat existența evenimentului produs în data de 02.08.2012 însă a apreciat că nu ar fi dovedită legătura de cauzalitate dintre aceste eveniment și daunele morale pretinse de către reclamant.
În acest sens, instanța de fond și-a fundamentat soluția de acordare a daunelor morale pe raportul de psihodiagnostic și de evaluare clinică, din cuprinsul căruia rezultă că minorul manifestă stări anxioase, dezvoltarea unei puternice autosugestii pentru depășirea acestor stări, manifestă frustrare, hipervigilență, dificultăți de a dormi sau de a menține somnul, fiind recomandata participarea la ședințele de consiliere psihologică în vederea diminuării factorului stresor.
Chiar dacă acest înscris nu poate avea valoarea științifică a unui raport de expertiză tehnică, nefiind efectuat în cadrul prezentului proces, totuși acesta are valoarea probatorie a unui înscris din care rezultă temeinicia pretențiilor formulate de către reclamant.
Faptul că acest raport a fost întocmit la peste 9 luni de la producerea accidentului nu poate determina inexistența unui stres post-traumatic, cauzat de evenimentul care s-a produs în data de 02.08.2012 și a cărui victimă a fost minorul Săbăduși R. A..
În ce privește cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, tribunalul apreciază că acestea au fost fixate la un nivel rezonabil, în raport de prejudiciul moral suferit de către minor și evidențiat prin raportul de psihodiagnostic și de evaluare clinică, astfel încât nu se impune reducerea acestora.
Acest prejudiciu a fost fixat în mod global, ținând cont și de recomandarea psihologului privind participarea la ședințele de consiliere psihologică și de costul estimat al unor astfel de ședințe.
Aceste ședințe nu puteau fi incluse în sfera prejudiciului material întrucât nu se putea cunoaște de câte ori ar fi necesară participarea minorului la astfel de ședințe și nici nu se poate face dovada costului exact al acestor ședințe de consiliere.
În consecință, față de prevederile art. 312 alin.1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de către recurenta . iar în raport de dispozițiile art.274 Cod pr. civ., recurenta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către intimat reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât . în contradictoriu cu intimatul-reclamant Săbăduși R. D., prin reprezentant legal Săbăduși L. M. împotriva sentinței civile nr._/03.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. S. N. A. G.
GREFIER
L. C.
Red.RC/07.01.2014
Tehnored.LC/07.01.2014
Jud fond: L.S.P.
2 ex.
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 90/2013. Tribunalul BRAŞOV | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul... → |
|---|
