Conflict de competenţă. Sentința nr. 33/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 33/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 7469/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33/S/c.c.
Ședința camerei de consiliu de la 18 octombrie 2013
Completul Civ. D3 compus din:
PREȘEDINTE – V. M.
GREFIER- D. A.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria F. și Judecătoria B., ca urmare a soluționării cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., la cererea creditoarei S. S. prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei T. M. V..
Prezenta cauză s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, Judecătoria Zărnești a solicitat stabilirea competenței de soluționare a solicitării de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., la cererea creditoarei S. S. prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei T. M. V., urmare declinării reciproce a soluționării acesteia de către această judecătorie și Judecătoria B..
Potrivit Sentinței civile nr._ din 01.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acesteia și declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executor B. R. E. privind pe creditoarea S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL împotriva debitoarei T. M. V. pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contractul de credit nr. RF_/23.10.2007, în favoarea Judecătoriei Zărnești.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut că, potrivit art. 650 N.C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Conform art. 651 N.C.pr.civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;
În același sens sunt și prevederile art. 781 N.C.pr.civ., care reglementează executarea silită prin poprire, în conformitate cu care poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul terțului poprit, precum și dispozițiile art. 818 care reglementează încuviințarea urmăririi imobiliare, text de lege care statuează că cererea de urmărire se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că partea creditoare poate alege orice executor judecătoresc din circumscripția unei curți de apel, în vederea executării silite, însă executorul nu poate alege instanța de executare, în caz contrar dispozițiile art. 651, art. 781 și art. 818 N.C.pr.civ., ar rămâne golite de conținut. Instanța apreciază că după depunerea cererii de urmărire la executorul judecătoresc ales de către creditor, executorul trebuie să sesizeze instanța de executare în funcție de criteriile oferite de art. 651, art. 781 și art. 818 N.C.pr.civ. întrucât pentru faza de executare silită, legiuitorul a prevăzut reguli speciale în materia competenței, de la care nu se poate deroga prin voința creditorului. Acesta nu poate alege competența după criterii subiective care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și care au în vedere nu principiul disponibilității, ci pe acela al instanței de executare. În caz contrar, alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor, ar avea drept consecință înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.
Având în vedere că în cauza dedusă judecății domiciliul debitoarei se află în localitatea Zărnești, potrivit H.G. 337/1993 localitatea Zărnești fiind în circumscripția teritorială a Judecătoriei Zărnești, iar conform adresei remise la dosar de către executorul judecătoresc, debitorul nu deține bunuri pe raza teritorială a Judecătoriei B., neexistând nici un terț din același areal care să datoreze ceva și care să poată fi poprit, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei judecătorii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești.
La rândul său, Judecătoria Zărnești, prin Sentința Civilă Nr. 444 din data de 24.10.2013 a constatat că această judecătorie nu este competentă să soluționeze cererea, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Judecătoria Zărnești, a înaintat dosarul Tribunalului B., în vederea soluționării acestuia și suspendat judecarea cauzei.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Zărnești a reținut că, prin cererea de încuviințare a executării silite, Biroul Executorului Judecătoresc B. R. E., cu sediul în municipiul B., a solicitat Judecătoriei B. încuviințarea executării silite, pornită la cererea creditoarei S. S.à.R.L. prin S.C. Kruk Internațional S.R.L., în contradictoriu cu debitorul T. M. V., cu domiciliul în localitatea Zărnești, în baza titlului executoriu – Contract de credit nr. RF_ din data de 23.10.2007.
Cererea dedusă judecății a fost formulată în mod generic, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, fără a se face vreo precizare expresă cu privire la vreuna dintre acestea.
Având în vedere dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., ținând seama că cererea creditoarei a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc la data de 2.07.2013(f. 3, 5), instanța costată că prezenta cauză urmează să fie soluționată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 665 alin.1 din codul de procedură civilă – „În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art.664 alin.1 și dovada taxei de timbru”.
Potrivit disp. art. 650 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Din această dispoziție reiese că însuși executorul judecătoresc învestit determină instanța de executare. Astfel, regula generală este aceea că instanța de executare competentă se determină în raport cu sediul biroului executorului judecătoresc competent să facă executarea silită, excepțiile de la această regulă fiind expres prevăzute de lege și de strictă interpretare.
Dispozițiile art. 373 al. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 stabileau competența în materia încuviințării silite în favoarea instanței în raza căreia urma a se face executarea, dacă legea nu prevedea altfel.
Având în vedere că executarea silită se poate desfășura în mai multe modalități și forme, instanța unde urma a se face executarea putea fi oriunde, în raza imobilului urmărit, în raza unde se aflau bunurile mobile urmărite sau în raza sediilor terților popriți.
In concepția legiuitorului această soluție a devenit inaplicabilă, astfel încât noul Cod de procedură civilă a propus eliminarea diversității de proceduri născute în aplicarea Codului de procedură civilă din 1865, introducând un criteriu ușor de stabilit, în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, exceptând cazul când legea prevede altfel. Acest nou criteriu de stabilire a competenței instanței de executare de către art. 650 al.1 Codul de procedură civilă, deși conține un element extern raportului juridic de executare silită dintre creditor și debitor, este menit să stabilizeze, pe cât posibil, într-un singur loc, procedura executării.
In ceea ce privește urmărirea silită imobiliară, este de remarcat că dispozițiile art. 650 al.1 lit.a din Codul de procedură civilă trebuie corelate cu cele ale art. 818-819 din Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit art. 819 din Codul de procedură civilă, instanța de executare în raza căreia se află imobilul va încuviința urmărirea silită. Prin urmare, această normă specială stabilește o competență teritorială absolută, stabilită în raport cu locul situării imobilului. Cu toate acestea, această normă devine aplicabilă numai în condițiile existenței unei mențiuni exprese că se solicită această formă de executare silită.
Or, în prezenta cauză, instanța constată că executorul judecătoresc nu a formulat o cerere de încuviințare a urmăririi silite imobiliare, ci o cerere de încuviințare a executării silite întemeiată pe dispozițiile de drept comun. Răspunsul depus de executorul judecătoresc, la solicitarea Judecătoriei B., în sensul de a indica dacă debitorul deține bunuri mobile sau imobile în circumscripția teritorială a Judecătoriei B. și dacă există terți popriți cu sediul în circumscripția teritorială a acestei instanțe nu schimbă natura cererii formulate și nu conduce la concluzia că, neexistând terți popriți cu sediul pe raza acestei instanțe cererea de executare silită privește numai executarea silită imobiliară sau pe cea prin poprire, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite, formulată generic, nu a fost modificată de titularul său(f.25).
În consecință, în lipsa unei solicitări exprese de încuviințare a urmăririi silite imobiliare, normele speciale care ar atrage competența teritorială a altei instanțe nu se aplică speței, aplicabilă fiind norma generală de competență teritorială a judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Cum sediul executorului judecătoresc se află în B., în raport de art. 650 alin.1 C.pr.civ., instanța de executare este Judecătoria B., această instanță urmând a se pronunța cu privire la cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E..
Analizând conflictul negativ de competență teritorială dedus judecății, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, executorul judecătoresc B. R. E., a solicitat încuviințarea executării silite în mod generic, fără a preciza cu privire la vreuna dintre modalitățile de executare prevăzute de lege.
Potrivit art. 650 al. 1 din Noul cod de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aceste cazuri fiind cele analizate de Judecătoria B., dar care nu sunt incidente speței raportat la solicitarea executorului judecătoresc .
Prin al. 2 al aceluiași articol 650 se prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Art. 665 din același cod prevede procedura încuviințării executării silite, iar la aliniatul 4 se stabilește faptul că încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare, încuviințarea executării silite producând efecte pe întreg teritoriul țării, extinzându-se și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
Normele speciale reținute de Judecătoria B. ca fiind reprezentate de dispozițiile art. 651, art. 781 și art. 818 Noul cod de procedură civilă vizează competența executorului judecătoresc în raport de modalitățile de executare silită și urmează a deveni operante la momentul identificării eventualelor bunuri de urmărit și stabilirii modalităților concrete de executare silită, potrivit dispozițiilor legale .
Corespunde realității că, potrivit prevederilor art. 818 și 819 din același cod, competența de încuviințare a urmăririi silite imobiliare este stabilită în raport de locul situării imobilului, în condițiile existenței unei mențiuni exprese că se dorește această formă de executare silită, ceea ce nu este cazul în speță .
Din economia normelor de procedură analizate rezultă două instituții diferite date în competența judecătoriei care atrag și competențe teritoriale diferite, după caz, respectiv încuviințarea executării silite și încuviințarea urmăririi silite .
Abia după încuviințarea executării silite se efectuează actele de executare, inclusiv urmărirea bunurilor mobile și/sau imobile, instanța de încuviințare analizând și competența executorului judecătoresc în raport de distincțiile ce vizează diferitele modalități de executare, iar acesta poate cunoaște situația exactă a patrimoniul debitorului .
Posibilitatea formulării unei noi cereri cu privire la urmărirea imobiliară după încuviințarea executării silite, în temeiul art. 650 din Noul cod de procedură civilă, rezultă din prevederile art. 819 - Înregistrarea cererii de urmărire - potrivit căruia „ După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător „ .
În lipsa unei solicitări exprese de încuviințare a urmăririi silite, normele speciale care ar atrage competența teritorială a altei instanțe decât cea în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea nu se aplică speței, aplicabilă fiind norma generală de competență teritorială a judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, prevăzută de art. 650 alin. 1 Noul cod de procedură civilă, mai sus redat .
Pentru aceste considerente, în baza textelor de lege evocate și din perspectiva prevederilor art. 135 alin. 1 și 4 Noul cod de procedură civilă, Tribunalul va stabili competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., la cererea creditoarei S. S. prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei T. M. V., în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., la cererea creditoarei S. S. prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei T. M. V., în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 04.11.2013 .
PREȘEDINTE,Grefier,
VasileMoș D. A.
RED. M/04.11.2013
Dact.AD/04.11.2013
Ex.3
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
EXPEDIAT- 04.11.2013
C A T R E,
JUDECATORIA B.
Prin prezenta vă înaintăm dosarul cu numărul_ , în care a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Zărnești și Judecătoria B., prin Sentința civilă nr. 32/S/CC a Tribunalului B., prin care s-a stabilit competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., la cererea creditoarei S. S. prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei T. M. V., în favoarea Judecătoriei B..
Dosarul este sigilat și conține 6 file.
La prezentul dosar se află atașat dosarul nr._/197/2013 al Judecătoriei Zărnești.
PREȘEDINTE GREFIER
V. M. D. A.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 681/2013. Tribunalul BRAŞOV | Reziliere contract. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
