Revendicare imobiliară. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1108/338/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.188/R DOSAR NR._
Ședința publică de la 08 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. G. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - S. S. M.
JUDECĂTOR - V. M.
GREFIER - N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de către recurenții pârâți reclamanți reconvențional Mîșu I. și Mîșu E., în contradictoriu cu intimații reclamanți pârâți reconvențional R. N. A. și R. L. I., împotriva sentinței civile nr. 1057/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară - grănițuire
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțare pentru data de 01.02.2013, iar apoi în aceeași componență și pentru aceleași motive pentru data de 08.02.2013.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 1057/13.06.2012, Judecătoria Zărnești a admis acțiunea având ca obiect revendicare și grănițuire, formulată de reclamanții R. L. I. și R. N. A., împotriva pârâților MÎȘU I. și MÎȘU E..
A respins cererea reconvențională având ca obiect uzucapiune formulată de pârâții – reclamanți reconvenționali MÎȘU I. și MÎȘU E., în contradictoriu cu reclamanții R. L. I. și R. N. A., ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 574,88 mp teren, reprezentând imobilul înscris în CF nr. 308 nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3, cuprins între aliniamentul punctelor C-D-F-G, potrivit anexei nr. 13 din raportul de expertiză efectuat de expert F. G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și să ridice gardul care împrejmuiește acest imobil, în caz contrar reclamanții sunt autorizați să ridice gardul pe cheltuiala pârâților.
A fost stabilită linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamanților, înscrise în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 în suprafață de 6270 mp și CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscrisă în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1800 în suprafață de 554,60 mp, pe aliniamentul punctelor C-D potrivit anexei nr. 13 din raportul de expertiză efectuat de expert F. G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1886 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar pe capătul de cerere privind revendicarea, jumătate din onorariu de avocat, compensând onorariu de expert.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1800 în suprafață de 554,60 mp și magazii de cărămidă (f. 101) proprietari asupra acestui imobil sunt pârâții MÎȘU I. și MÎȘU E., dobândit prin Act de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare nr. 9690 din 1978 de la B. M. (f. 24), iar apoi dreptul de proprietate asupra terenului prin atribuire în baza Legii nr.18/1991 în 1999. Prin același act s-a dezmembrat și suprafața de 424 mp, reprezentând drum de acces, care este în proprietatea Statului Român și în prezent înscris în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta), nr. top. 1802/1/b/1/2, 1804/2, 1805/2 (f. 103).
Imobilele proprietatea reclamanților R. L. I. și R. N. A. sunt înscrise în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 în suprafață de 6270 mp (f. 104) și CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp (potrivit cărții funciare desfășurate de la filele 5-13) acestea făcând parte din suprafața de teren de 6995 mp care a aparținut reclamanților, dobândită prin cumpărare în anul 1994 de la B. A. P., care a dobândit imobilul cu titlu de partaj de pe urma defunctei proprietare tabulare B. M., cea de la care au dobândit dreptul de proprietate și pârâții. Prin dezmembrarea efectuată a rezultat și suprafața de teren de 149,63 mp, nr. top. 1804/1/2/2, 1805/1/2/2 care a fost vândută în anul 2001 către numiții N. G. și soția N. P..
A mai reținut instanța de fond că reclamanții mai au dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1802/1/b/3/a/1, 1803/1/a/1/1, 1802/1/b/1/1/1/, 1804/1/1, 1805/1/1 în suprafață de 1400 mp și casă mare de locuit cu patru camere și dependințe (f. 105), dobândite prin act de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare nr._ din 02.12.1987 asupra casei și asupra terenului prin atribuire în baza Legii nr. 18/1991 în anul 1993.
Atât terenurile proprietatea reclamanților cât și a pârâților provin din CF nr. 308 care a suferit multiple dezmembrări, proprietatea numitei B. M..
Din răspunsul reclamanților la interogatoriu (f. 124-127, 128-131) instanța de fond a reținut că în anul 2001 s-a realizat dezmembrarea imobilului teren proprietatea lor în suprafață totală de_ mp înscris în CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2, 1803/1/a/1/2, 1802/1/b/1/1/2, 1804/1/2, 1805/1/2 în vederea înstrăinării unei porțiuni de teren către familia N. și că pârâții foloseau lotul de teren ce se află amplasat în spatele casei lor, care a aparținut lui B. M. în 1987, când reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor din CF nr. 308 Poarta, iar reclamanții au respectat granița existentă între proprietățile părților din 1994, conform folosinței așa cum este și în prezent, însă au încercat să se înțeleagă cu pârâții.
Pârâții au depus la dosarul cauzei înscrisuri sub semnătură privată provenind de la numita B. M. (f. 147, 148), intitulate chitanțe, din anul 1978, prin care aceasta arată că a primit diferite sume de bani de la Mîșu E. și Mîșu I. pentru suprafața de 1000 mp.
Din declarația martorului reclamanților N. G. (f. 149) s-a reținut că acesta este vecin cu părțile și toți au cumpărat terenuri care au fost ale lui B. M., iar apoi ale nepotului său B. P., prin moștenire, iar pe terenul cumpărat de pârâți în prezent locuiesc fiica lor și ginerele, familia C., iar între părți au existat discuții cu privire la granița dintre ei. Tot din declarația martorului rezultă că în anul 2002 s-a făcut o dezmembrare a terenului reclamanților, cumpărând o parte din teren, iar atunci s-a făcut și o dezmembrare a terenului folosit de pârâți. Martorul pârâților Flanja M. Ș. (f. 150) a declarat că pârâții au cumpărat de la B. două loturi de teren, având în total vreo 1000 mp, iar între părți a fost un conflict acum vreo 3 ani, în care reclamanții au dărâmat gardul dintre părți și s-a ajuns la poliție. Instanța constată însă că din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâții au cumpărat în mod legal suprafața de teren de 555 mp, iar pentru restul de teren au doar niște înscrisuri sub semnătură privată. Din declarațiile martorilor reclamanților: C. G. (f. 158) și al pârâților: Tentiu M. (f. 159) instanța reține că terenul folosit de pârâți este împrejmuit cu gard, iar instanța reține că există două garduri, unul după casa pârâților și altul după suprafața de teren folosită în plus, pe care reclamanții o revendică, iar pârâții vor să o uzucapeze.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert topograf F. G. (f. 74-121) se reține că identificarea imobilelor proprietatea reclamanților s-a făcut pe baza măsurătorilor, fiind lipsă actul nr. 6014/1987, conform dovezii depuse la dosar, pe baza actelor obținute de la OCPI, iar identificarea imobilului proprietatea pârâților cu nr. top. 1800, a avut la bază Planul de dezmembrare din Act nr. 8899/1978, care a stat la baza dobândirii însuși a dreptului de proprietate de către aceștia. Imobilul ce face obiectul acestei judecăți, nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 – teren în suprafață de 574,88 mp, s-a identificat ca fiind în prelungirea nr. top. 1800, proprietatea pârâților, și s-a identificat ca fiind folosit de către pârâți. Expertul a trasat granița dintre imobilele proprietatea reclamanților, înscrise în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 în suprafață de 6270 mp și CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1800 în suprafață de 554,60 mp, pe aliniamentul punctelor C-D potrivit anexei nr. 13 din raportul de expertiză, cuprinzând suprafața în litigiu la imobilul aparținând reclamanților.
Relativ la cererea reconvențională, instanța reține că pârâții MÎȘU I. și MÎȘU E. sunt proprietarii imobilului înscris în .CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1800 în suprafață de 554,60 mp și magazii de cărămidă (f. 101), dobândit prin Act de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare nr. 9690 din 1978 de la B. M. (f. 24), iar apoi dreptul de proprietate asupra terenului prin atribuire în baza Legii nr.18/1991 în 1999. În ceea ce privește imobilul pe care vor să-l uzucapeze, aflat în prelungirea imobilului de mai sus, așa cum a fost identificat de expert topograf F. G. în raportul de expertiză efectuat în cauză (f. 74-121), acesta este înscris în CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp (potrivit cărții funciare desfășurate de la filele 5-13), având ca adevărați proprietari pe reclamanții R. L. I. și R. N. A.. Actele invocate de către pârâți, înscrisuri sub semnătură privată provenind de la numita B. M. (f. 147, 148), intitulate chitanțe, din anul 1978, prin care aceasta arată că a primit diferite sume de bani de la Mîșu E. și Mîșu I. pentru suprafața de 1000 mp, nu au efectul transmiterii dreptului de proprietate către presupușii cumpărători, deoarece nu îndeplinesc condițiile de validitate prevăzute de lege, nefiind înscrisuri autentice.
În sistemul codului nostru civil, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege. Astfel, pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune, așa cum este reglementat de art. 1890 C.civ. (vechiul cod civil fiind legea aplicabilă în prezenta cauză) e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin.1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În ceea ce privește condiția termenului, din actele depuse la dosar, instanța reține că termenul de 30 de ani, prevăzut de lege, necesar pentru exercitarea unei posesii utile nu este îndeplinit, iar condițiile prevăzute de lege pentru a fi posibilă joncțiunea posesiilor nu sunt îndeplinite.
Pârâții susțin că posesia lor a început în anul 1978 când au cumpărat și terenul pe care îl au în proprietate, fapt confirmat de chitanțele sub semnătură privată, și chiar de către reclamanți, prin răspunsul la interogatoriu, care au recunoscut că pârâții foloseau acel lot de teren în anul 1987 când au cumpărat ei prima oară. Posesia exercitată de către pârâți rezultă și din declarațiile martorilor, precum și din faptul că aceștia au împrejmuit acea suprafață de teren. Instanța constată însă că pentru a se aplica dispozițiile Codului civil (uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 și 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile codului civil român), pârâții au invocat joncțiunea posesiilor cu cea exercitată de către B. M., dinainte de anul 1947.
În ceea ce privește joncțiunea posesiilor invocată de către pârâți, instanța a apreciat că, potrivit art. 1859 și art. 1860 C.civ., pentru a putea fi posibilă joncțiunea posesiilor, este necesar ca și autorii posesorului actual să fi exercitat o posesie propriu-zisă și cel care invocă joncțiunea să fie succesor în drepturi al autorului. În prezenta cauză, instanța reține că numita B. M. a fost proprietara terenului ce se solicită a fi uzucapat, așa cum rezultă din copia desfășurată a CF nr. 308 (f. 5-13) și din actele de la dosar, din care reiese că pârâții au cumpărat terenul pe care îl au în proprietate de la B. M., iar reclamanții au cumpărat terenul ce se solicită a fi uzucapat în anul 1994 de la B. A. P., care a dobândit imobilul cu titlu de partaj de pe urma defunctei proprietare tabulare B. M.. Prin urmare, instanța reține că joncțiunea posesiilor nu este posibilă, deoarece autoarea invocată de către pârâți a fost chiar proprietara terenului, ori nu se poate uni o posesie cu însuși dreptul de proprietate a unei alte persoane, condiția esențială este să avem doi posesori.
În ceea ce privește acțiunea principală reclamanții R. L. I. și R. N. A. au solicitat ca pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în comuna B., . CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp (potrivit cărții funciare desfășurate de la filele 5-13), să ridice gardul care împrejmuiește acest imobil, în caz contrar să fie autorizați reclamanții să ridice gardul pe cheltuiala pârâților și să se stabilească linia de graniță.
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Potrivit art. 584 Cod civil grănițuirea este operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, fiind menită să apere dreptul de proprietate, putând fi solicitată și dispusă atât în cazul inexistentei unei delimitări între proprietăți, dar și în situația existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de părți.
Astfel, acțiunea în revendicare, reglementată de art. 480 C.civ., este acțiunea reală prin care proprietarul unui bun solicită restituirea sa de la posesorul care îl stăpânește fără drept, iar acțiunea în grănițuire, reglementată de art. 584 C.civ., este acțiunea reală prin care proprietarul unui teren solicită, în contradictoriu cu vecinul său, stabilirea limitelor materiale ale dreptului lui.
Titularii dreptului asupra bunului revendicat sunt reclamanții R. L. I. și R. N. A. așa cum rezultă din CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp (potrivit cărții funciare desfășurate de la filele 5-13) acest imobil făcând parte din suprafața de teren de 6995 mp care a aparținut reclamanților, dobândită prin cumpărare în anul 1994 de la B. A. P., care a dobândit imobilul cu titlu de partaj de pe urma defunctei proprietare tabulare B. M..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, de expert topograf F. G. (f. 74-121), rezultă că identificarea imobilelor proprietatea reclamanților s-a făcut pe baza măsurătorilor, fiind lipsă actul nr. 6014/1987, conform dovezii depuse la dosar, și pe baza actelor obținute de la OCPI, iar identificarea imobilului proprietatea pârâților cu nr. top. 1800, a avut la bază Planul de dezmembrare din Act nr. 8899/1978, care a stat la baza dobândirii însuși a dreptului de proprietate de către aceștia. Imobilul ce face obiectul acestei judecăți, nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 – teren în suprafață de 574,88 mp, s-a identificat ca fiind în prelungirea nr. top. 1800, proprietatea pârâților, și s-a identificat ca fiind folosit de către pârâți, fiind identificat în anexa nr. 13 cu contur roz, între punctele C-D-E-F-G.
În ceea ce privește folosința terenului de către pârâți, instanța reține că însuși pârâții au recunoscut că folosesc acel imobil, prin faptul invocării dobândirii dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune. Faptul posesiei exercitate de către pârâți rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martorul pârâților Flanja M. Ș. (f. 150) a declarat că pârâții au cumpărat de la B. două loturi de teren, având în total vreo 1000 mp, iar între părți a fost un conflict acum vreo 3 ani, în care reclamanții au dărâmat gardul dintre părți și s-a ajuns la poliție. Instanța constată însă că din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâții au cumpărat în mod legal suprafața de teren de 555 mp, iar pentru restul de teren au doar niște înscrisuri sub semnătură privată. Având în vedere că cei care au un titlu valabil cu privire la terenul în cauză sunt reclamanții, iar pârâții nu au un titlu valabil, instanța va obliga pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 574,88 mp teren, reprezentând imobilul înscris în CF nr. 308 nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3, cuprins între aliniamentul punctelor C-D-E-F-G, potrivit anexei nr. 13 din raportul de expertiză efectuat de expert F. G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din declarațiile martorilor reclamanților: C. G. (f. 158) și al pârâților: Tentiu M. (f. 159) instanța reține că terenul folosit de pârâți este împrejmuit cu gard, iar instanța va reține că există două garduri, unul după casa pârâților și altul după suprafața de teren folosită în plus, pe care reclamanții o revendică, iar pârâții vor să o uzucapeze, gardul fiind identificat și de către expert în raportul de expertiză, anexa 13.
Expertul a trasat granița dintre imobilele proprietatea reclamanților, înscrise în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 în suprafață de 6270 mp și CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1800 în suprafață de 554,60 mp, pe aliniamentul punctelor C-D potrivit anexei nr. 13 din raportul de expertiză. La identificarea imobilelor părților și trasarea liniei de graniță expertul s-a bazat pe măsurătorile efectuate, fiind lipsă actul nr. 6014/1987, conform dovezii depuse la dosar, pe actele obținute de la OCPI și pe Planul de dezmembrare din Act nr. 8899/1978, care a stat la baza dobândirii însuși a dreptului de proprietate de către pârâți.
Instanța apreciază că expertiza efectuată în cauză este judicioasă și răspunde configurației din teren. Reclamanții nu au formulat obiecțiuni la expertiză, iar obiecțiunile formulate de către pârâți au fost respinse.
Instanța a stabilit doar granița dintre latura de est a proprietății pârâților și latura de vest a proprietății reclamanților, deoarece între latura de sud a proprietății pârâților și respectiv latura de nord a proprietății reclamanților se află imobilul teren în suprafață de 424 mp, reprezentând drum de acces, care este în proprietatea Statului Român și în prezent înscris în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta), nr. top. 1802/1/b/1/2, 1804/2, 1805/2 (f. 103), prin urmare părțile nu dețin imobile vecine pe această latură.
Față de cele expuse, în temeiul art. 584 din Codul civil instanța a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamanților, înscrise în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 în suprafață de 6270 mp și CF nr. 308 Poarta nr. top. 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 în suprafață de 574,88 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr._ . conversia de pe hârtie a CF nr. 308 Poarta) nr. top. 1800 în suprafață de 554,60 mp, pe aliniamentul punctelor C-D potrivit anexei nr. 13 din raportul de expertiză efectuat de expert F. G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 1886 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar pe capătul de cerere privind revendicarea și jumătate din onorariu de avocat, compensând onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții M. I. și M. E. solicitând admiterea acestuia și casarea în tot a sentinței atacate, apreciind-o ca nelegală, iar modificarea sentinței nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe (refacerea expertizei tehnice de specialitate topografie, potrivit obiecțiunilor formulate în primă instanță, cercetare locală).
În subsidiar, recurenții au solicitat modificarea în tot a sentinței civile și rejudecând, respingerea acțiunii formulată, ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii reconvenționale.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 299, art. 304/1 art. 312 alin. 2, alin. 3 și art. 274 Cod Procedură Civilă.
În motivare, recurenții au arătat că, în ceea ce privește cererea de revendicare imobiliară, din proba testimonială rezultă că imobilul revendicat de către reclamanți și înscris în CF_ B. nr. top 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 teren de 574,88 mp nu se află în posesia pârâților M. I. și Mîșu E., ci în posesia lui C. P. și C. G., în acest sens, declarând toți martorii audiați în cauză.
Au arătat recurenții că instanța de fond nu a analizat și apreciat în mod corect declarațiile martorilor audiați în cauză, nereținând că întregul lot revendicat, precum și lotul proprietatea pârâților M. I. și M. E. se afla în posesia familia C., că pârâții nu folosesc acest imobil.
Recurenții au considerat că argumentul instanței în sensul că ”însuși pârâții au recunoscut că folosesc acest imobil, prin faptul invocării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune” nu este apt de a fi luat în considerare și de a constitui o dovadă deplină a posesiei, cu atât mai mult cu cât, martorii declară contrar, iar cele susținute în cererea introductivă de instanță, de către oricare parte reprezentând simple susțineri în lipsa unor dovezi.
Se mai susține că nici precizările expertului referitoare la folosința terenurilor în litigiu nu pot fi avute în vedere de către instanță deoarece, expertul este chemat să aducă lămuriri tehnice, de specialitate topografice, de identificare a imobilelor, chestiunea folosinței vizând o stare de fapt care nu poate fi lămurită prin expertiză.
Cu privire la construirea gardului, recurenții au învederat că prin nicio probă administrată în cauză, reclamanții nu au făcut dovada faptului că ei au construit gardul care împrejmuiește imobilul înscris în CF_ B. nr. top 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3, construit abuziv pe proprietatea acestora, cu atât mai mult cu cât este evident că ei nu folosesc acest imobil, astfel că nu poate fi vorba nici de o prezumție a exercitării posesiei asupra acestui imobil și, comportându-se ca proprietar ar fi ridicat vreo împrejmuire.
Se menționează că gardul la care se referă reclamanții este materializat pe planul de situație întocmit de expert – anexa 13 între pct. G – F – E, întrucât între pct. C – G, gardul reprezintă hotarul față de Pedestru E. și nu privește proprietatea lor de sub nr. top 1800, iar între pct. C – D nu există gard.
O altă critică adusă hotărârii vizează modul în care instanța a analizat declarațiile martorilor, raportat la împrejmuirile existente în teren și care au fost avute în vedere de instanță la stabilirea liniei de hotar. În acest sens se arată că, singurul martor care a arătat că pe terenul folosit de către pârâți există două garduri, respectiv unul în spatele casei proprietatea pârâților și unul după suprafața de teren revendicată de reclamant este martorul C. G., afirmații care nu se coroborează cu nicio altă declarație a martorilor audiați în cauză, instanța reținând eronat că martorul Tentiu M. ar fi confirmat acest aspect. Se mai arată că reclamanții, prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu recunosc că, atât lotul proprietatea pârâților M. în suprafață de 554 mp, cât și lotul de teren revendicat au format și formează un corp comun, neexistând între ele gard.
Cu privire la modul în care a stabilit instanța linia de graniță, recurenții au susținut că instanța a avut în vedere un raport de expertiză topografică întocmit cu nerespectarea schițelor de dezmembrare anterior întocmite și fără a avea nicio justificare pe date de carte funciară. Au apreciat recurenții că în mod nelegal și netemeinic, instanța a respins obiecțiunile formulate de ei, la raportul de expertiză topografică, deoarece, linia de hotar a fost stabilită de expert greșit, fără a se avea în vedere schița de CF, schița de dezmembrare întocmită în anul 1978 și care a stat la baza actului de dezmembrare și contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 9690/1978. Au considerat recurenții că expertul trebuia să stabilească linia de graniță dintre imobilele înscrise în CF_ B., nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 – teren de 6270,49 mp și nr. top 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3, imobile proprietatea reclamanților R. și imobilul înscris în CF nr. 308 Poarta nr. top 1800, proprietatea pârâților M..
Recurenții mai arată că expertul trebuia să aibă în vedere și să respecte documentația tehnică pentru autorizația de construcție a casei de locuit pe terenul cu nr. top 1800, avizată de Consiliul Județean B. și de Consiliul Local B..
Se menționează totodată că expertul nu a stabilit corect nici suprafața de teren folosită de către ei ce este amplasat în continuarea nr. top 1800, ca urmare a stabilirii greșite a liniei de graniță între punctele C și D și ca urmare a faptului că pe latura de est a acestui lot de teren, limita de hotar, conform folosinței, se concretizează în gardul existent în teren, materializat de către expert în anexa nr. 12 între pct. 188 – 198, pe o lungime de 23,36 ml, pe când în anexa nr. 13, expertul identifică și calculează suprafața imobilului folosit de ei, având în vedere o altă lungime mai mare, de 30, 72 ml, care este nereală, de aici, rezultând o suprafață mai mare a lotului de teren folosit de ei, față de cea reală.
În cadrul ultimului motiv de recurs, recurenții au apreciat că instanța a aplicat în mod greșit prevederile legale referitoare la jonțiunea posesiilor, apreciind că în cauză nu este posibilă joncțiunea posesiilor fără a analiza și celelalte condiții prevăzute de art. 1859, 1860 Cod Civil și fără a analiza condițiile în care a fost exercitată posesia raportat la prevederile art. 1847 Cod Civil, sentința fiind nelegală și sub acest aspect.
În cauză, reclamanții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocate, având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, instanța constată următoarele:
Motivele invocate în recurs de recurenții pârâți-reclamanți reconvențional sunt în contradicție cu petitele formulate prin cererea reconvențională și respectiv, cu starea de fapt expusă chiar de aceștia în întâmpinare și în cererea reconvențională, cu care au investit instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, în fața instanței de fond, recurenții au invederat instanței de fond că terenul în suprafață de aproximativ 1200 mp a fost folosit în mod continuu, neîntrerupt, public, pașnic și sub nume de proprietar, din anul 1978, când l-au cumpărat de la B. M..
Prin cererea reconvențională formulată odată cu întâmpinarea, recurenții au susținut că înțeleg să se apere împotriva pretențiilor reclamanților de revendicare imobiliară, prin invocarea prescripției achizitive, cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ B., nr. top 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3, în suprafață de 575 mp.
În acest sens, au solicitat instanței să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – teren anterior menționat, ca efect al prescripției achizitive și joncțiunii posesiilor și totodată, să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate astfel dobândit.
Astfel, folosința exercitată de recurenți asupra terenului intimaților reclamanți, înscris sub nr. top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1 a fost confirmată chiar de recurenți, nefiind necesar a se proba în cauză, deoarece este un fapt necontestat de părți.
De altfel, probatoriul solicitat de recurenți a fi administrat în cauză de către instanță – martori și expertiză, au avut ca teză probatorie doar dovedirea perioadei în care a fost exercitată folosința de recurenți asupra terenului înscris în CF_ B. nr. top 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3 și limitele acesteia.
În vederea soluționării acțiunii formulate de intimații reclamanți – pârâți reconvențional, în mod corect a analizat cu prioritate temeinicia pretențiilor recurenților.
Relativ la acest aspect, din probatoriul administrat în cauză, instanța a stabilit corect starea de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.
Joncțiunea posesiilor reprezintă adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului, a timpului cât bunul a fost posedat de autorul său. Această regulă rezultă în mod clar din dispozițiile art. 1860 (vechiul) Cod Civil, conform cărora, ”Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său”. Prin „autor” în scopul acestei prevederi legale, se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real.
Așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond, autoarea recurenților, B. M. a fost proprietarul terenului ce se solicit a fi uzucapat de recurenți astfel că, în această situație, joncțiunea posesiilor nu este posibilă.
În ceea ce privește dispozițiile legale ce guvernează uzucapiunea invocată de recurenți, tribunalul reține că, potrivit art. 6 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început.
Astfel, uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau codul civil austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 si 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile codului civil român, iar uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile art. 27 si 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Prin urmare, prescripția achizitivă invocată în cauză de recurenți este guvernată de dispozițiile art. 27 și 28 din DL 115/1938, care nu sunt incidente în speță.
Cu privire la acțiunea intimaților reclamanți, instanța de fond a reținut întemeiat că, potrivit datelor de carte funciară, aceștia dețin dreptul de proprietate atât asupra terenului în suprafață de 6270 mp înscris sub nr. Top 1802/1/b/3/a/2/1, 1803/1/a/1/2/1, 1802/1/b/1/1/2/1, 1804/1/2/1, 1805/1/2/1, cât și asupra terenului în suprafață de 574,88 mp înscris în CF_ B. nr. top 1802/1/b/3/a/2/3, 1803/1/a/1/2/3, 1802/1/b/1/1/2/3, 1804/1/2/3, 1805/1/2/3, asupra căruia a fost invocată dobândirea dreptului de proprietate de către recurenți, prin uzucapiune.
Acest teren în suprafață de 574,88 mp a fost identificat de expert ca fiind amplasat în continuarea imobilului recurenților de sub nr. top 1800, aspect necontestat de aceștia și, de altfel, fiind și terenul pe care intenționau să-l uzucapeze. S-a mai reținut de expert că este delimitat prin gard în partea de nord, față de Pedestru E., pe latura de est tot prin gard, pe o porțiune, de restul terenului proprietatea reclamanților R., iar pe latura de sud și vest, nu este delimitat.
Criticile aduse de recurenți expertizei topografice sunt neîntemeiate.
Pentru identificarea imobilului proprietatea recurenților, înscris sub nr. top 1800 și respectiv, al intimaților, expertul a avut în vedere înscrierile și schițele de carte funciară, actul de dezmembrare din 1963, planul de dezmembrare din 1978 și respectiv, din 2001.
Relativ la granița trasată de expert între cele două imobile, tribunalul constată că aceasta a fost corect stabilită, respectând schițele – anexă la actul de dezmembrare din 1978, planul de situație CF 308 Poarta și nu în ultimul rând, având în vedere suprafețele asupra cărora părțile au dovedit dreptul lor de proprietate.
Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenții pârâți – reclamanți reconvențional, ca neîntemeiat.
Întrucât aceștia se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod Procedură Civilă, vor fi obligați la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții Mîșu I. și Mîșu E., împotriva sentinței civile nr. 1057/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de 1500 lei către intimații R. L. I. și R. N. A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. SIONA Ș. M. V. M.
GREFIER
N. C.
Red.SȘM/01.07.2013
Tehnored.CL/01.07.2013
Jud.fond: A.I.B.
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1565/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
