Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 10184/197/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 98/A
Ședința publică de la 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul petent C. N. în contradictoriu cu intimatul C. C., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996), împotriva sentinței civile numărul_/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul petent personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că intimata a luat termen în cunoștință prin semnarea personală a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 37 din dosarul cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 153 C.proc.civ.
De asemenea, instanța constată că, prin serviciul de registratură al instanței, apelantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Instanța constată că, prin întâmpinarea depusă de către intimată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantului pentru judecarea în fondul cauzei a pricinii, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 2 C.proc.civ., instanța unește această excepție cu fondul, fiind nevoie de probe care sunt comune cu fondul pricinii în vederea soluționării acestei excepții.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apelantul solicită instanței, în temeiul art. 215 C.proc.civ., efectuarea unei cercetări la fața locului în procesul de partaj care stă la baza acestei plângeri, având în vedere că s-au pronunțat 13 magistrați în cauză, însă niciunul nu s-a prezentat la fața locului pentru a vedea situația reală a imobilului, astfel că toate hotărârile s-au dat fără a se lua în considerare înscrisurile depuse la dosar. Instanța trebuia să se lămurească nu privire la forma și structura imobilului. Potrivit extrasului de carte funciară, terenul nu are o geometrie, nu se cunoaște suprafața acestuia, iar întabularea s-a făcut în mod fraudulos.
De asemenea, apelantul solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate cererii de apel.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.proc.civ., art. 292 C.proc.civ. și art. 295 C.proc.civ., instanța apreciază că cererea în probațiune formulată de apelant nu poate fi primită având în vedere regulile speciale aplicabile în cauză în ceea ce privește soluționarea plângerilor îndreptate împotriva încheierii de CF. Astfel, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, suplimentarea probatoriului în calea de atac nu poate fi primită.
Apelantul solicită instanței să se menționeze în încheierea de ședință că instanța nu și-a exercitat rolul activ, astfel că solicită, în conformitate cu art. 36 din Ordinul nr. 2371/C/1997, emiterea unei adrese către BNP L. M. și C. M., prin care să se solicite ca aceștia să prezintă procura pe care o au din partea intimatei.
Pentru aceleași considerente, ca cele reținute în soluționarea cererii în probațiune formulată anterior, instanța respinge și această cerere în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelantul solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr._/09.10.2012 pronunțată de către Judecătoria B., aceasta fiind nelegală și pronunțată cu înălcarea Legii nr. 7/1996 și Ordinului nr. 2371/C/1997 și, pe cale de consecință, radierea trasformării înscrierii provizorii în întabulare.
Cu privire la excepția invocată prin întâmpinare, la punctul 1, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, apelantul menționează că dosarul de față este urmarea unei plângeri împotriva încheierii de CF, pe care a depus-o la OCPI B. și nu la instanță și, conform procedurii, plângerea s-a transmis la instanță. Astfel, încheierea de carte funciară nu i-a fost comunicată decât după 5 ani, cu drept de plângere în 15 zile. Interesul rezultă din art. 100 din Ordinul 2371/C/1997, în care se prevede că prin persoană interesată se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin noua înscriere. Apelantul menționează că afirmația că nu mai este proprieatar din anul 2001 a fost făcută cu rea-credință.
Referitor la motivul nr. 2 al cererii de apel, apelantul menționează că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate din înscriere provizorie în întabulare definitivă s-a făcut în mod fraudulos, întrucât niciuna dintre hotărârile pronunțate în fond, apel și recurs nu prevăd o astfel de dispoziție. Cu privire la al treilea motiv, apelantul menționează că nu a solicitat să fie consultat cu privire la înscriere, ci a solicitat să i se comunice încheierea pentru a putea exercita calea de atac a plângerii împotriva acesteia. Cu privire la al patrulea motiv, apelantul menționează că intimatei i s-a acordat ½ din imobil și nu din clădire, astfel că s-a încălcat art. 104 alin. 2 din Ordinul nr. 2371/C/1997.
Apelantul menționează că, în fapt, în considerentele hotărârii, domnul judecător C. G. a afirmat că mandatul dat de proprietara CF notarului, care a înaintat cererea de întabulare la OCPI, nu îl privește pe petent, acesta fiind terț față de acest act juridic și nefiind în măsură să îl cenzureze. Astfel, acest judecător a ignorat prevederile Ordinului nr. 2371/C/1997. Prin urmare, s-a formulat o cerere de întabularer fără a exista o procură autentică sau mandat, iar notarul public, pentru a suplini lipsa mandatului, a falsificat cererea tip de înscriere în cartea funciară. Apelantul menționează că au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. 1 și 2, art. 50 alin. 1, art. 55 din Ordinul nr. 2371/C/1997.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/9.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins plângerea formulată de C. N. împotriva încheierii nr._/2006 CF B..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul judecătoriei a fost înregistrată plângerea formulată de C. N. împotriva încheierii CF nr._/2006, prin care solicită constatarea nevalabilității încheierii de CF nr._/2006 și radierea transformării înregistrării provizorii a dreptului de proprietate al intimatei C. C. în întabulare.
Motivele pe care petentul își întemeiază cererea sunt:
- lipsa dispozițiilor de transformare a înregistrării provizorii în întabulare, în cuprinsul deciziei nr. 4/R/MF/2005 a Curții de Apel B., în baza căreia a fost întocmită încheierea CF nr._/2006
- lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul hotărârilor judecătorești, în care să se facă vorbire despre înscrierea provizorie a unui drept de proprietate.
În plus, OCPI B. nu a respectat procedurile de înscriere în CF a drepturilor, actelor și faptelor juridice stabilită prin lege și regulamentul de aplicare a legii cadastrului și publicității imobiliare, soluționând cererea BNP L. M. de transformare a înscrierii provizorii amintite în întabulare a dreptului de proprietate al intimatei C. C. fără ca la dosarul OCPI B. să se depună o cerere tip, uzitată în mod normal, mandatul dat de C. C. notarului, pentru a solicita întabularea, toate sentințele judecătorești (fond, apel, recurs) pronunțate în cauză, expertiza de specialitate în baza căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească, certificatul fiscal cu valoarea de impozitare a imobilului, documentația cadastrală, certificatul de urbanism, taxele legale pentru întabulare, și în plus nu s-au făcut precizări cu privire la construcția existentă pe teren, înscrisul în baza căruia se solicită întabularea nu satisface cerințele de valabilitate, întrucât nu individualizează explicit bunul imobil, nu arată dreptul real ce face obiectul înscrierii, și nu se lămurește situația proprietății comune asupra terenului imobilului și spațiilor de uz comun.
În susținerea plângerii petentul a depus copia încheierii OCPI B. nr._/2006, a deciziei civile nr. 4/R/MF/2005 a Curții de Apel B., extrase ale unor lucrări de specialitate din domeniul juridic și al cadastrului și publicității judiciare. Copii ale unor plângeri penale și soluțiile date de organele judiciare acestora, certificate de urbanism 214/02.08.2000, emis de Primăria mun. B..
De asemenea la dosar au fost depuse actele care au stat la baza încheierii CF nr._/2006 și copia CF_ B..
Analizând plângerea formulată din prisma probelor administrate, a normelor și dispozițiilor legale, a principiilor juridice, instanța a constatat următoarele:
În CF_ B. C. V. C. are întabulat un drept de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul situate pe nr. top 5862/1/2/b/1, teren 500mp și casă cu 5 locuințe.
Acest drept de proprietate este dobândit de proprietară, conform înscrierii, prin “atribuire în urma ieșirii din indiviziune provenit prin cumpărare, dobândit prin hotărâre judecătorească”, ca temei al întabulării stând sentința civilă_/2002 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 4/R/MF/2005 a Curții de Apel B..
Din actele depuse la dosar rezultă că prin sentința civilă nr._/2002 a Judecătoriei B. cota de ½ din imobilul înscris în CF_ B. ( actual_) a fost atribuită prin partaj lui C. V. C., petentului acordându-i-se sultă pentru cota sa de ½ din cota de ½ ce fusese în coproprietate devălmașă a foștilor soți C.. Acest drept de proprietate a fost înscris provizoriu în CF la 06.01.2006 în temeiul încheierii nr. 357/2006 CF (menționăm un amănunt nerelevant, dar important în opinia petentului – în dispozitivul sentinței civilă nr._/2002 a Judecătoriei B. este cuprinsă dispoziția de înscriere în CF a celor statuate în hotărâre).
Ulterior, la 21.03.2006 prin încheierea nr._/2006 CF se dispune transformarea înscrierii provizorii în întabulare, urmare a justificării acesteia prin rămânerea irevocabilă a sentinței judecătorești în temeiul căreia a fost efectuată înscrierea provizorie.
Această dispoziție a registratorului CF este legală, observând că potrivit art. 29 alin 4 din Legea 7/1996 (în forma din 2006) justificarea unei înscrieri provizorii se face în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile atunci când această înscriere a fost efectuată în temeiul unei hotărâri judecătorești care nu era irevocabilă.
Or, în speță, prin decizia civilă nr. 4/R/MF/2005 a Curții de Apel B., a fost respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 56/. de Apel B., prin care de asemenea s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr._/2002 a Judecătoriei B., această din urmă hotărâre judecătorească rămânând astfel irevocabilă și nemodificată, fiind astfel justificată înscrierea provizorie în CF a dispozițiilor acesteia, înscriere care astfel a dobândit natura unei întabulări.
În hotărârile judecătorești amintite, care sunt depuse la dosar, nu sunt inserate mențiuni cu privire la înscrierea lor provizorie în CF și nici cu privire la transformarea înscrierilor provizorii în întabulări, însă aceste dispoziții nu sunt de natură a fi inserate în cuprinsul acestor hotărâri, înscrierile și întabulările în CF efectuându-se nu din dispoziția instanței ci în baza hotărârilor judecătorești care constituie, transferă sau sting drepturi apte a fi înscrise în CF, la cererea părților interesate.
În consecință lipsa din cuprinsul hotărârilor judecătorești arătate anterior a mențiunilor cu privire la înscrierea lor provizorie în CF și nici cu privire la transformarea înscrierilor provizorii în întabulări, nu împiedică efectuarea acestor înscrieri în CF, subliniind încă o dată că aceste înscrieri privesc un drept de proprietate exclusiv, dobândit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În consecință motivele invocate de petent ce privesc lipsa din cuprinsul hotărârilor judecătorești a mențiunilor referitoare la înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al intimatei și referitoare la transformarea acestei înscrieri în întabulare, sunt neîntemeiate, neputând conduce la invalidarea încheierii CF nr._/2006.
În ce privește celelalte motive invocate de petent, instanța a observat că acestea gravitează în jurul procedurii de soluționare a cererii de întabulare formulată de notar L. M. pentru C. V. C., a modului în care este descris imobilul în cartea funciară, a actelor ce însoțesc cererea de transformare a înregistrării provizorii în întabulare.
Toate aceste aspecte, inclusiv cele ce privesc lipsa unor eventuale taxe, a certificatului fiscal, a unei eventuale expertize, a documentației cadastrale, nu fac obiectul cenzurii pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară câtă vreme aspectele tehnice ale imobilului nu au făcut obiectul analizei prin încheierea atacată de petent. Din prisma acestui fapt, plângerea petentului este inadmisibilă întrucât, așa cum s-a arătat, încheierea nr._/2006 CF B. nu a analizat aspectele tehnice ale imobilului și nu a dispus modificarea acestora față de cele care erau deja notate în CF, sau înscrierea unor corpuri de avere sau construcții noi.
Mandatul dat de proprietara CF notarului care a înaintat cererea de întabulare la OCPI nu privește pe petent, acesta fiind terț față de acest act juridic și nefiind în măsură să îl cenzureze. Faptul că această procură nu se găsește la dosarul CF nu prezintă relevanță câtă vreme cel căruia îi este opozabil actul mandatării nu ridică obiecțiuni asupra acestui aspect, petentul nerelevând un interes legitim în a contesta existența acestui mandat.
În final, înscrisul în baza căruia se solicită întabularea, sentința civilă nr._/2002 a Judecătoriei B., satisface cerințele de valabilitate întrucât individualizează explicit bunul imobil prin indicarea Cărții Funciare în care este înscris și a numărului topografic pe care se află situat, din cuprinsul său rezultă dreptul real ce face obiectul înscrierii, respectiv dreptul de proprietate, fapt evident pentru orice persoană cu capacității mediocre de înțelegere, iar în privința lămuririi situației proprietății comune asupra terenului imobilului și spațiilor de uz comun, este evident că din moment ce bunul imobil a fost atribuit doar unuia dintre coproprietari, acesta devine proprietar exclusiv asupra întregului bun, inclusiv asupra părților din imobil care au constituit o proprietate comună forțată și perpetuă, aspect care este de asemenea de notorietate mai ales în rândul persoanelor cu educație superioară, precum petentul, motiv pentru care menționarea acestor aspecte în cuprinsul unei hotărâri judecătorească de partaj este cvasi pleonastică, iar tehnica redactării hotărârilor judecătorești, s-a dezvoltat în sensul simplificării acesteia, pentru a fi cât mai accesibilă și pe înțelesul tuturor.
În consecință hotărârea judecătorească în temeiul căreia înscrierea provizorie dispusă prin încheierea nr. 357/2006 CF B. a fost transformată în întabulare în baza încheierii nr._/2006 CF B. este aptă a produce aceste consecințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului petentul C. N., care a solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii promovate.
În motivarea căii de atac exercitate apelantul arată că în ce privește mandatul dat de proprietara CF notarului care a înaintat cererea de intabulare judecătorul fondului a ignorat prevederile Ordinului nr. 2371/C/22.12.1997 art. 36 și 43, care dispun în sensul că pentru rezolvarea oricărei cereri, solicitantul va prezenta actul sau dovada de identificare, ca parte interesată în nume propriu ori, după caz, procura, împuternicirea avocațială sau delegația de jurisconsult care se va atașa la dosar, și că cererea poate fi depusă de titularul de carte funciară sau de partea interesată, prin mandatar cu procură autentică sau legalizată, după caz, sau prin notarul public care a efectuat actul notarial susceptibil de înscrierile în cartea funciară. Apelantul apreciază că notarul public sau mandatarul acestuia nu aveau niciun drept să formuleze cererea de intabulare, deoarece nu există la dosar nicio procură autentică sau legalizată din partea intimatei care să le mandateze în acest sens. Se mai arată că, pentru a suplini lipsa mandatului, notarul public a falsificat cererea tip de înscriere în cartea funciară, în locul antetului Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară introducând antetul BNP asociați M. L. R. și M. H..
În legătură cu considerentele potrivit cărora sentința Judecătoriei B. nr._/2002 satisface cerințele de valabilitate întrucât individualizează explicit bunul imobil, apelantul arată că imobilul nu este individualizat în părțile sale componente, prin hotărârea menționată instanța pronunțându-se asupra unor cote ideale, astfel încât aceasta nu satisface cerințele instituite de art. 90 din Ordinul nr. 2371/C/22.12.1997 pentru a fi înscrisă în cartea funciară.
Referitor la motivele reținute de prima instanță cu privire la terenul imobilului și spațiile de uz comun, apelantul invocă prevederile art. 104 alin.2 din Ordinul de mai sus, potrivit cărora dreptul de proprietate comună forțată se valorifică numai împreună, nu se poate dispune individual de această proprietate, ca și dispozițiile art. 671 Cod civil, care dispun în sensul că partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de secțiunile a 3-a și a 4-a din prezentul capitol, care se referă la părțile de uz comun ale imobilelor.
Se mai arată că prin hotărârea atacată se oficializează deposedarea apelantului de întreaga cotă ideală de ¼ din imobil, inclusiv în ce privește părțile care constituie proprietate comună forțată și perpetuă, care nu pot fi partajate.
Apelantul face o paralelă între situația sa personală și exproprierile din alte regimuri și formulează invective la adresa judecătorilor care au pronunțat hotărârile judecătorești în care a avut calitatea de parte.
Autorul cererii de recurs invocă dispozițiile Legii nr. 7/1996 și din Ordinul nr. 2371/1997 care ar fi fost încălcate prin pronunțarea încheierii nr._/2006 CF: art. 47 alin.1 și 2, art. 50, 55 din lege și art. 47 alin.2, art. 48 și art. 51 din Ordin.
Se mai arată că afirmația din dispozitivul încheierii în sensul că atribuirea dreptului de proprietate în favoarea intimatei s-a efectuat ca urmare a ieșirii din indiviziune este mincinoasă, întrucât prin decizia civilă nr. 1030/R/16.09.2003 a Curții de Apel B. s-a casat decizia civilă nr. 468/A/21.04.2003 a Tribunalului B. privind ieșirea din indiviziune.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata C. V. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a apelantului, întrucât acesta nu mai este proprietar al imobilului încă din anul 2001.
Pe fondul cauzei se arată că sentința este legală și temeinică, întrucât conform legislației în vigoare înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate din înscriere provizorie în intabulare definitivă nu se face prin înscrierea expresă în hotărârea judecătorească. Se mai arată că motivele invocate de apelant privind dreptul lui de a fi consultat sunt aberante. Orice afirmație referitoare la părțile de uz comun nu pot intra în discuție, întrucât procedura civilă privind ieșirea din indiviziune prin care s-a acordat uneia dintre părți dreptul de proprietate asupra clădirii cu obligarea la plata unei sulte a fost îndeplinită, sulta fiind depusă încă din ianuarie 2004.
Intimata susține că a fost chemată în judecată de apelant în mai multe acțiuni cu același conținut, soluționate în dosarele_ ,_/197/2009,_/197/2009 ,_/197/2010,_ ale Judecătoriei B., ca și în 50 de dosare penale.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a petentului, față de prevederile art. 137 alin.1 coroborat cu art. 298 C.pr.civ. instanța constată următoarele:
Procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr.7/1996 și actele normative emise în baza ei, iar în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioase prevăzute în Codul de procedură civilă.
Plângerea împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost soluționată cererea de reexaminare se judecă potrivit procedurii necontencioase, reglementată de prevederile art. 331 - 339 C.pr.civ. Potrivit art. 336 alin.3 din actul normativ arătat, recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.
În cauza dedusă judecății, apelantul petent contestă dreptul intimatei și a avut calitatea de parte în procesul în care a fost pronunțată decizia civilă nr.4/R/2005 a Curții de Apel B., ceea ce îi conferă în acest context calitatea procesuală activă în prezentul litigiu.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă excepția invocată.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că petentul nu poate invoca vicii ale mandatului dat de proprietara de carte funciară notarului care a înaintat cererea de intabulare, întrucât singurul care poate formula astfel de obiecții este mandantul. Faptul că notarul public care a înaintat cererea are acceptul proprietarului de carte funciară de acționa în numele său pe baza unei procuri rezultă din actele de procedură îndeplinite pe parcursul judecății prezentei cereri, din care rezultă fără tăgadă voința juridică a titularului acestei cereri de a obține transformarea înscrierii provizorii în intabulare, ca urmare a justificării acesteia prin rămânerea irevocabilă a sentinței judecătorești în temeiul căreia a fost efectuată înscrierea provizorie. Toate acțiunile mandatarului au fost confirmate de mandant, astfel încât nu se poate reține lipsa mandatului la promovarea cererii de înscriere.
Apelantul face vorbire și de falsificarea cererii tip de înscriere în cartea funciară, aspect care nu poate fi analizat pe calea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară, care se judecă după procedura necontencioasă.
În acest sens sunt prevederile art. 48 și urm. din Legea nr.7/1996 republicată, potrivit cărora registratorul are obligația de a verifica aspecte formale ale cererii de intabulare, respectiv dacă actul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, dacă indică numele părților, dacă individualizează imobilul printr-un identificator unic etc., și nu aspecte care țin de fondul dreptului a cărui înscriere sau radiere se cere. Toate aceste condiții cerute de lege au fost verificate de registrator și constatate ca fiind îndeplinite.
Aspectele invocate de petent nu pot fi soluționate pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, plângere care se desfășoară, astfel cum a subliniat și judecătorul fondului, în condițiile procedurii necontencioase, unde nu se pot pune în discuție drepturi potrivnice. Singura cale de urmat este cea a unei acțiuni în justiție pe calea procedurii contencioase, acțiune în care se poate solicita verificarea celor susținute de către petent.
Instanța mai reține că motivele referitoare la întrunirea cerințelor de valabilitate a sentinței civile nr._/2002 a Judecătoriei B. invocate în considerentele hotărârii atacate, deși corecte, exced cadrului procesual, întrucât obiectul cercetării judecătorești îl constituie doar încheierea prin care s-a justificat înscrierea provizorie ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței menționate.
În încheierea atacată se indică în mod expres imobilul, identificat cu număr de carte funciară și număr topografic, întrunind cerințele instituite de lege pentru realizarea operațiunii de carte funciară.
În speță nu se impunea analizarea regimului juridic al terenului și al părților de uz comun, de vreme ce obiectul plângerii îl constituie, așa cum s-a arătat mai sus, încheierea prin care s-a justificat înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al intimatei. Ca urmare, toate criticile aduse de apelant nu pot fi primite, fiind inadmisibile în acest context. Instanța reține că intimata a obținut printr-o încheiere anterioară înscrierea provizorie a dreptului său de proprietate sub condiția justificării ulterioare, înscriere prevăzută de art. 26 alin.4 din Legea nr.7/1996, înscriere care nu a fost radiată din cartea funciară și care se bucură de prezumția de legalitate și valabilitate.
Contestarea dreptului de proprietate exclusivă a intimatei nu se poate realiza pe calea plângerii de carte funciară, față de caracterele acestei proceduri menționate mai sus.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze sentința atacată ca fiind legală și temeinic motivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a petentului C. N. invocată de intimata C. V. C. prin întâmpinare.
Respinge cererea de apel formulată de apelantul C. N. în contradictoriu cu intimata C. V. C. împotriva sentinței civile nr._/9.10.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.03.2013.
Președinte,Judecător,
A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. A.B./19.04.2013
Tehnored. I.T./22.04.2013; 4 ex.
Jud. fond: C. G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
