Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 132/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 132/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 1869/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 132/D.
Ședința publică din data de 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamanții S. E. și S. M., în contradictoriu cu pârât M. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. L., în substituirea avocat C. M., pentru părțile reclamante și avocat D. I. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta convențională a părților reclamante învederează instanței că părțile pe care le reprezintă nu au posibilitatea să achite taxa judiciară de timbru stabilită de către instanță în sarcina lor astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, înțelege să invoce excepția de netimbrare a acțiunii, cu consecința anulării acesteia ca netimbrată.
Reprezentantul convențional al părții pârâte solicită admiterea excepției și anulara acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta convențională a reclamanților, referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, arată că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, împrejurarea de a fi anulată o cerere de chemare în judecată în condițiile art.20 din Legea nr. 146/1997 nu se circumscrie condițiilor instituite de art. 274, neputându-se aprecia că anularea unei cereri ca netimbrată se asimilează cu căderea în pretenții.
În situația în care instanța va aprecia că se impune obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, solicită a se face aplicarea alin. 3 din art. 274, urmând ca instanța să cenzureze cuantumul acestor cheltuieli, în raport de munca prestată de către avocatul părții pârâte în cauza de față. Solicită a se avea în vedere faptul că acesta nu a formulat întâmpinare în cauza de față ci doar o notă de ședință, astfel că, efortul acestuia a fost minim.
Reprezentantul convențional al părții pârâte solicită respingerea acestei cereri, având în vedere faptul că inițiativa procesului a aparținut reclamanților, culpa pentru finalizarea dosarului în această modalitate le aparține tot lor, astfel că, ei au fost cei care au generat aceste cheltuieli de judecată și ei trebuie să le suporte.
Cât privește cererea de reducere a onorariului avocațial, lasă la aprecierea instanței.
În replică, reprezentanta convențională a reclamanților, apreciază că neputința financiară de a suporta o taxă judiciară de timbru nu poate fi reținută ca și culpă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare invocată de către reclamanți.
TRIBUNALUL,
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 14.02.2013, reclamanții S. E. și S. M., prin reprezentant convențional avocat C. M. M., a chemat în judecată pârâta M. I., în calitate de succesor în drepturi al defunctei Csonka Iolan, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1712/11.04.2002, de către Notarul Public T. V., ce a fost perfectat între ei și antecesoarea pârâtei, să dispună repunerea părților în situația anterioară, respectiv returnarea prețului către reclamanți de către pârâtă, actualizat la zi, pe baza prețului de piață al imobilului, despre care au susținut că are o valoare estimativă de 250.000 Euro, și să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, la data de 11.04.2002, au perfectat cu antecesoarea pârâtei contractul de vânzare- cumpărare pe care l-au indicat în petitele cererii de chemare în judecată, prin care au achiziționat de la aceasta tereul în suprafață de 5.000 mp, neîntabulat în evidențele de publicitate imobiliară, identificat ca arabil în extravilan, situat în zona S., județul B., având .. 435/2/1/2, la prețul de 5.800.000 lei Rol.
Prin contractul astfel perfectat, s-au obligat ca, pe baza documentelor puse la dispoziție de către vânzătoare, să întabuleze în evidențele de carte funciară imobilul ce a constituit obiectul material al acestuia, pe numele lor.
Au demarat procedura de întabulare, ocazie cu care au constatat că în titlul de proprietate al vânzătoarei coordonatele imobilului nu sunt cele corecte, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că acest imobil nu se găsește în zona S., ci în zona Bunloc S., astfel încât s-au adresat instanței de judecată, cu solicitarea de a pronunța o sentință prin care să corecteze datele eronate ale titlului de proprietate.
Cererea pe care au promovat-o în sensul celor mai sus expuse a fost admisă de către Judecătoria B. prin sentința civilă nr._/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr._/197/2007.
În aceste condiții trebuie să se rețină că, deși au constatat că terenul pe care l-au cumpărat nu este cel care le-a fost prezentat de către vânzător, au dorit să intre în posesia acestuia, lucru ce nu a fost posibil cu toate demersurile efectuate în acest sens, întrucât Comisia Locală S. de Aplicare a legilor Fondului Funciar a refuzat să pună în executare hotărârea judecătorească mai sus indicată, la cererea lor, iar antecesoarea pârâtei a refuzat să le predea vechiul titlu de proprietate.
În acest fel realizarea obiectul actului translativ de proprietate indicat în petitele cererii de chemare în judecată nu a fost posibilă, din motive ce nu le aparțin.
În ceea ce privește pretenția referitoare la anularea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1712/11.04.2002, de către Notarul Public T. V., reclamanții au susținut în motivarea cererii de chemare în judecată că aceasta să impune a fi admisă ca urmare a desființării titlului de proprietate al vânzătorului, pe temeiul principiului potrivit căruia anularea actului principal atrage și anularea actului subsecvent.
Ca urmare a desființării actului translativ de proprietate, se impune ca părțile contractante să fie puse în situația existentă anterior datei la care acesta a fost perfectat, ceea ce implică stabilirea în sarcina pârâtei, în calitate de succesor în drepturi al vânzătorului, a obligației de restituie a valorii actuale de piață a bunului imobil ce a constituit obiectul material al acestui act juridic.
Reclamanții au fundamentat în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile cuprinse în art. 963 și în art. 1311 din Codul civil.
La termenul de judecată din data de 04.04.2013, pârâta a depus la dosarul cauzei, prin reprezentantul său convențional, o notă de recunoaștere parțială a pretențiilor formulate de către părțile reclamante, arătând că este de acord cu declararea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1712/11.04.2012 de către Notarul Public T. V. și cu restituirea către reclamanți a sumei de 580 lei ron, actualizată cu indicele inflației, precizând însă că temeiul de drept pe care reclamanții au fundament petitul referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare mai sus identificat nu este propriu speței.
Pentru termenul de judecată din data de 11.04.2013, partea pârâtă a depus la dosarul cauzei, prin reprezentantul său convențional, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretenției referitoare la obligarea sa la plata în favoarea reclamanților a sumei de 250.000 euro.
În susținerea poziției sale procesuale, partea menționată a reluat susținerea pe care a formulat-o în sensul că dispozițiile cuprinse în art. 963 și în art. 1311 din Codul civil pe care reclamanții le-au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată nu se circumscriu motivului de nulitate a contractului de vânzare cumpărare pe care părțile l-au perfectat, întrucât aceste dispoziții legale vizează situația actelor translative de proprietate al căror obiect material nu există sau a fost pierdut, situații ce nu se regăsesc în cauză, dar, față de împrejurarea că titlul de proprietate al vânzătorului a fost desființat, nu se opune admiterii petitului referitor la declararea nulității acestui act juridic, cu consecința restituirii la valoare actualizată, în raport de rata inflației, a sumei de bani ce a fost plătită cu titlu de preț.
A mai arătat pârâta în susținerea poziției sale procesuale că pretența reclamanților de instituire în sarcina sa a obligației de plată a sumei de 250.000 Euro este lipsită de fundament, în condițiile în care, urmare a desființării actului translativ de proprietate, ea trebuie să restituie numai ceea ce antecesoare sa a încasat în temeiul acestui act juridic.
Pretenția pe care reclamanții au formulat-o în sensul celor mai sus expuse se circumscrie unei pretenții de dezdăunare pe temeiul evicțiunii, instituție juridică ce nu are aplicare în cauza de față.
La termenul de judecată de astăzi, reclamanții, prin reprezentantul lor convențional, au invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o, pentru motivele expuse în practicaua sentinței.
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate această excepție absolută și dirimantă ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, iar, în acest sens, reține următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani. De asemenea, art.20 alin.1 și 2 din același act normativ dispune că taxa judiciară de timbru se achită anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, la data înregistrării pe rolul instanței a prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanții nu au făcut dovada achitării niciunei sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru, motiv pentru care instanța, în conformitate cu dispozițiile legale precitate, prin rezoluția președintelui completului de judecată, a stabilit în sarcina acestor părți obligația de plată a sumei de 15.061 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 5 lei cu titlu de timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii pe care au promovat-o ca netimbrată.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, părțile reclamante nu au exercitat calea de atac a reexaminării, însă au înaintat instanței o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii lor de la plata sumei de bani pe care o datorează cu titlul anterior indicat.
Prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 10 mai 2013, instanța a respins cererea reclamanților de acordare a ajutorului public judiciar sub forma solicitată de aceștia, reținând la adoptarea acestei soluții considerentele expuse în încheierea menționată.
Împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, reclamanții au exercitat calea de atac a reexaminării, ce a fost admisă prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 30.05.2013, cu consecința admiterii în parte a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul scutirii reclamanților de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.700 lei și menținerea obligației de plată a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 6361 lei.
Cu toate că părților reclamante le-a fost acordat, la cerere, un termen pentru achitarea sumei de bani pe care o datorează cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru cererea de chemare în judecată pe care au promovat-o, aceste părți nu au fost în măsură să aducă la îndeplinire obligația de plată a acestei taxe, acesta fiind motivul pentru care au invocat excepția supusă analizei.
Față de considerentele ce preced, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, iar, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrată această cerere.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, reclamanții vor fi obligați, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să achite pârâtei suma de 2.000 d elei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de către partea pârâtă, este de menționat că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor cuprinse în alin. 3 al art. 274 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care,, judecătorii au (…)dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”, apreciind că, față de modalitatea de soluționare a pricinii, anume pe baza unei excepții ce nu a presupus cercetarea în fond a acesteia, suma de bani acordată în cuantumul menționat cu titlul de cheltuieli de judecată este îndestulătoare pentru a acoperi cheltuielile pe care partea pârâtă le-a efectuat în legătură cu prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, invocată de reclamanți, și în consecință:
Anulează ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. E. și S. M., domiciliați în Municipiul S., ., jud. B., reprezentați convențional de avocat C. M. M., în contradictoriu cu pârâta Marelk I., cu domiciliul ales în Municipiul B., ., la V. A., reprezentată convențional de avocat D. I..
Obligă reclamanții să achite pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.09.2013.
Președinte, L. S. | Grefier, D. Litescu P. |
Red.L.S 23.09.2013
Tehnored.D.L.P. 24.09.2013 – 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1492/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 656/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
