Pretenţii. Decizia nr. 1305/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1305/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 30249/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1305/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenta– reclamantă D. V. în contradictoriu cu intimatul – pârât F. V. împotriva sentinței civile nr.7450/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ /2013, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă D. V. asistată de avocat C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 159 indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul stabilește că, față de dispozițiile cuprinse în art. 2 pct. 3 C.proc.civ. și art. 299 alin. 2 C.proc.civ., este competent să soluționeze cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
În ședința publică de astăzi se depune la dosar împuternicire avocațială acordată de recurenta– reclamantă D. V. domnului avocat C. A. în vederea reprezentării intereselor sale în prezenta pricină.
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța constată că la dosar a fost depusă întâmpinare în termenul instituit de prevederile art.308 alin.2 din Codul de procedură civilă, un exemplar se comunică reprezentantului convențional al recurentei contestatoare care nu solicită termen pentru studiul acesteia deoarece a luat cunoștință de aceasta de la dosar.
Instanța în urma deliberării având în vedere criticile din cererea de recurs pune în vedere reprezentantului convențional al recurentei contestatoare să timbreze cu 65 de lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, cu drept de reexaminare în trei zile de la ședința de astăzi.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a avea posibilitatea să timbreze cererea.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul convențional al recurentei contestatoare care depune taxa judiciară de timbru de 65 lei și timbru judiciar de 3 lei pe care instanța le anulează.
În raport de documentele fiscale depuse în ședința publică de astăzi de către reprezentantul convențional al recurentei reclamante, tribunalul reține că această parte a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de către instanța de judecată la termenul de astăzi.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante declară că nu are cereri de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul convențional al recurentei– reclamante D. V. declară că nu solicită probe noi în calea de atac a recursului.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că intimatul – pârât F. V. a solicitat prin întâmpinare admiterea probei cu înscrisuri dar la dosar nu au fost depuse niciun fel de înscrisuri în dovedirea cererii.
Față de proba solicitată de către intimatul – pârât, reprezentantul convențional al recurentei– reclamante solicită respingerea cererii față de lipsa acestora de la dosar.
Instanța în urma deliberării, având în vedere că la dosar nu au fost depuse înscrisurile solicitate în probațiune, față de dispozițiile art. 305 din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 și art. 167 din același act normativ, respinge cererea.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de recurs formulată în cauză.
Reprezentantul convențional al recurentei– reclamante D. V. solicită admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B., cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că prin sentința civilă nr. 7450/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ au fost respinse excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B., invocată prin întâmpinare, și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. V. în contradictoriu cu pârâtul F. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta D. V. și pârâtul F. V. locuiesc în imobilul din Predeal, ., ..12, respectiv la apt.4 (fila 7). Apartamentul reclamantei a fost degradat după topirea zăpezii de pe acoperiș, infiltrându-se apă în tavanul locuinței, cum s-a stabilit în 23 03 2012 de către asigurătorul . 9). La apartamentul reclamantei s-au efectuat lucrări de către C. Construcții, recepționate conform procesului verbal din 22 03 2012 (fila 10). În procesul verbal se arată: „suma de plată reprezentând valoarea lucrării este de 8.300 lei și se propune decontarea sumei de 2.500 lei conform bon 472/21 03 2012”, „Suma de 8.300 lei a fost încasată integral urmând să se facă un bon fiscal pe diferența până la 8.300 lei”. Procesul verbal este semnat de constructor și de reclamanta D. V.. După recepționarea lucrărilor de reparații din 22 03 2012, și anume la data de 01 10 2012 Asociația de proprietari Bl.31 . Primăriei Predeal și a obținut acordul pentru „anvelopat cu 5 cm - ¼ din acoperiș realizat”, în cadrul programului național multianual privind creșterea performanței energetice la blocurile de locuințe (fila 11). Pârâtul a achitat reclamantei prin mandat poștal suma de 520 lei în data de 26 11 2012. (fila 13).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită ca pârâtul să îi achite suma de 1.556 lei cu titlu de diferență neachitată din cota parte contravaloare a reparațiilor.
Conform prevederilor Legii 230/2007, prin cotă-parte indiviză se înțelege cota-parte de proprietate ce îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună fiind egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale.
Pârâtul este proprietar exclusiv asupra apartamentului nr.4, cum rezultă din înscrisurile depuse, iar asupra acoperișului părțile se află în indiviziune-proprietate comună forțată.
Potrivit art.14 din Legea 230/2007, proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu.
În speță reclamanta a efectuat pe cont propriu reparații la acoperișul comun, iar o parte din ceilalți vecini au fost de acord să participe la cheltuielile solicitate de firma angajată de proprietara imobilului de la apt.12, și anume de reclamantă.
Or, potrivit art.34 din Legea 230/2007, administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina Asociației de proprietari.
În speță, Asociația de proprietari Bloc 31, . a început demersurile pentru anveloparea acoperișului - proprietate comună în luna octombrie 2012, în timp ce reclamanta anterior, în data de 22 03 2012 recepționa în nume propriu lucrările de reparație la acoperișul comun. Pârâtul a înțeles să participe la suportarea unei părți din costul lucrării, achitând reclamantei prin mandat poștal suma de 520 lei, și nu întregul de 2.075 lei solicitat de aceasta.
Cât timp lucrarea la acoperișul comun nu a fost contractată în limitele art.34 din Legea 230/2007, instanța concluzionează că reclamanta nu îl poate constrânge pe pârât să participe la costul pretins de firma pe care ea a înțeles să o angajeze.
Față de considerentele arătate, instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamanta D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre soluționarea fondului aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta – reclamantă D. V. a arătat că în mod greșit prima instanță, la primul termen de judecată acordat în cauză, a respins acțiunea pe fondul său, în condițiile în care a pus în discuția părții prezente și a rămas în pronunțare numai cu privire la excepția de necompetență teritorială invocată de intimatul pârât prin întâmpinare.
Menționează că în felul acesta, judecarea pricinii este nelegală pentru că s-a efectuat fără să se administreze probe și să se discute în contradictoriu.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul – pârât F. V. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că la judecata în fond a cauzei părțile au fost legal citate, au propus probe prin acțiunea introductivă și prin întâmpinare, iar reprezentantul recurentei – reclamante a formulat concluzii, atât asupra excepției invocate în cauză, cât și asupra altor aspecte învederate de instanță.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
La primul termen de judecată în fața primei instanțe, în ședința publică din 05.04.2013, a fost pusă în discuția părții prezente excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. în soluționarea acestei pricini, invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, iar instanța a rămas în pronunțare exclusiv pe această excepție.( fila 34 din dosarul de fond).
Este adevărat că s-a solicitat reprezentantului convențional al recurentei reclamante D. V. să depună la dosar înscrisuri, dar numai pentru soluționarea excepției, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi.
După ce a amânat pronunțarea de trei ori, prima instanță a soluționat prin hotărârea atacată, atât excepția de necompetență invocată, cât și fondul cauzei, respingând cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Procedând în acest mod instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentei – reclamante, drept consfințit de art. 24 din Constituție, potrivit căruia părților trebuie să li se asigure posibilitatea să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral. Constatăm în acest sens că, deși prin cererea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtului, pentru soluționarea pe fond a cauzei, prima instanță nu a pus în discuție nici cererea formulată, nici probatoriul solicitat, trecând direct la judecată, deși rămăsese în pronunțare doar cu privire la excepția invocată de pârât.
Totodată, a fost încălcat principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil și în conformitate cu care instanța este obligată să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Această manieră de judecată echivalează cu lipsa cercetării fondului cauzei.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin. 1, 2, 3 și 6 indice 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, văzând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Va fi menținută soluția dată excepției de necompetență teritorială a instanței deoarece aceasta nu a fost criticată de niciuna dintre părțile din proces, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat.
Având în vedere soluția adoptată, asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a se pronunța instanța de fond cu ocazia judecării pricinii și stabilirii culpei procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă D. V. în contradictoriu cu intimatul – pârât F. V. împotriva sentinței civile nr.7450/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ /2013, pe care o casează în parte și în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M./05.12.2013
Tehnoredactat/V.D./16.12.2013; 2 ex
Jud fond M. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 131/2013. Tribunalul... | Acţiune oblică. Decizia nr. 107/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
