Contestaţie la executare. Decizia nr. 1005/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 1798/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1005/R
Ședința publică din data de 05.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. –judecător
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de recurentul contestator I. I. în conbtradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul contestator I. I. personal și asistat de avocat C. A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul convențional al recurentului-contestator, depune la dosar delegație de reprezentare dată în cauză și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 61 lei și timbru judiciar de 3 lei aferente cererii de recurs, astfel cum s-a stabilit prin rezoluția președintelui completului de3 judecată aflată la fila 5 din dosar.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar depuse la dosar de către recurentul-contestator la acest termen de judecată.
Se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare formulată de către intimată.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către reprezentantul recurentului contestator, care arată că nu solicită termen în vederea studierii întâmpinării.
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentului-contstator, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și probe de administrat.
Instanța pune în discuția părții prezente proba cu înscrisuri solicitată de către intimați prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentului-contestator arată că nu se opune admiterii probei cu înscrisuri solicitată de intimată.
Instanța, în urma deliberării, respinge proba cu înscrisuri solicitată de către intimată, având în vedere că deși a fost solicitată prin întâmpinare, nu s-au depus înscrisurile solicitate a fi admise în probațiune și nu s-a indicat nici teza probatorie .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, instanța constată închise dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului-contestator solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea contestației formulată de recurent cu privire la titlul executor și somația emise de către intimată de la accesoriile privind obligația la contribuțiile de sănătate.
În cauză instanța trebuia să aprecieze faptul că există autoritate de lucru judecat, făcând astfel referire la hotărârea 6008 pronunțată într-un anterior dosar, depusă la dosarul cauzei, dar instanța a respins această excepție invocată de către recurent.
Reprezentantul recurentului- contestator apreciază că instanța de fond nu a analizat respectiva hotărâre.
Arată că instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 141 din Codul de procedură fiscală și apreciază că penalități, dobânzi în general accesoriile, se plătesc de la data la care devine scadentă o anumită obligație.
Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.7405/26.04.2013, Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. I., domiciliat în B., ., . în contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Brasov, cu sediul în B., .. 7, jud. B..
În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:
La data de 27.04.2012 intimata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului Brasov a emis decizia de impunere cu obligatii de plata privind contributia pentru venituri impozabile realizate din cedarea folosintei bunurilor, aferente perioadei 26.01._10, nr._, a carei comunicare catre contestatorul I. I. s-a facut in temeiul prev. art.44 alin 2 din OG nr. 92/2003, respectiv prin comunicare prin postacu confirmare de primire, dovada comunicarii fiind depusa la fila 14 din dosar. Decizia de impunere a fost emisa pentru suma totala de 1374 lei din care suma de 1158,07 lei reprezentand majorari, suma de 57,81 lei reprezentand dobanzi si pentru suma de 158,25 lei reprezentand penalitati, calculate pentru perioada 26.01._10.
Intrucat contestatorul nu s-a prezentat la sediul CASJ Brasov pentru a achita suma mentionata in cuprinsul deciziei mentionate, intimata a emis titlul executoriu nr. executoriu nr._ din 18.12.2012 si a somatiei nr. 8/_ /_ din 18.12.2012.
In solutionarea cauzei instanta va avea in vedere ca potrivit disp. art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003 executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(1^2) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform art. 141 alin 2 din acelasi act normativ « titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege ».
In speta titlul de creanta consta in decizia de impunere cu obligatii de plata aferente perioadei 26.01._10, nr._, emisa la data de 27.04.2012, comunicata contestatorului la data de 21.05.2012 si care a devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plata .
Potrivit art. 172 alin 1 din Codul de procedura fiscala “ persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii iar potrivit alin 3 “ contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanta va retine prin urmarea ca prin contestatia la executare pot fi invocate chestiuni vizand nelegalitatea formelor de executare, cu titlu exemplifictiv putand fi puse in discutie aspecte precum prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii silite, urmarirea unor bunuri exceptate de la executarea silita sau a unor bunuri ce nu aparatin debitorului, neopozabilitatea titlului executoriu .
Imprejurarea ca prin sentinta civila nr. 6008/23.05.2011 pronuntata in dosarul nr._/197/2010 al Judecatoriei Brasov au fost anulate acte de executare emise impotriva contestatorului pentru recuperarea aceleiasi creante fiscale nu are relevanta in cauza deoarece considerentele pentru care au fost anulate respectivele acte de executare vizeaza nelegalitatea comunicarii deciziei de impunere nr._/01.06.2010.
In speta formele de executare au fost emise in baza titlului de creanta constand in decizia de impunere nr._/27.04.2012 care a devenit titlul executoriu la data la care creanța fiscală a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată astfel cum prevăd dispozițiile art. 141 alin 2 din OG nr. 92/2003, contestatorul aratand in fata instantei ca nu a formulat contestație împotriva acestei decizii .
Creanța cuprinsă în titlul executoriu este certă, existența sa rezultând din cuprinsul deciziei de impunere necontestată; este lichidă, câtimea sa rezultând din actul de creanță și este exigibilă, termenul de plată fiind mentionat.
Titlul executoriu și somația cu acelasi numar au fost emise cu respectarea art. 141 alin. 4 și a art. 145 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nefiind dovedite cauze care să atragă nulitatea acestora, astfel că executarea silită a fost începută cu respectarea dispozițiilor art. 141 din OG nr. 92/2003.
Pentru considerentele expuse, in conditiile in care contestatorul nu a contestat in prealabil decizia de impunere, instanta urmeaza ca in baza dispozitiilor art 174 din c.pr.fiscala sa respinga contestatia ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul I. I., care a solicitat modificarea sa în tot, în sensul admiterii contestației și desființării titlului executoriu și a somației emise de către intimată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și ilegală, deoarece nu corespunde realității faptice impunerea în sarcina sa a debitului de 1374 lei cu titlu de penalități, majorări și dobânzi și nu a ținut seama de faptul că pentru același obiect, cauză și părți s-a pronunțat instanța și prin Sent. civ. nr.6008/23.05.2011.
Instanța, prin cea din urmă hotărâre menționată, a reținut că obligațiile sale cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate au fost plătite, iar penalități nu se datorează pentru că nu s-au îndeplinit obligațiile legale de comunicare a respectivelor obligații și, pe cale de consecință, nu a început curgerea termenului de scadență. Intimata, după ce s-a pronunțat instanța prin sentința în discuție, a emis o nouă decizie de impunere, de această dată numai pentru penalități, majorări și dobânzi, respectiv pentru 1379 lei (cu 2 lei mai puțin decât ceea ce se judecase în dosarul_/197/2010), ceea ce este nelegal. Nu se pot datora accesorii (majorări, penalități, dobânzi) dacă nu există și un fond față de care să se calculeze aceste accesorii. A achitat obligațiile de asigurări de sănătate și nu poate fi obligat la penalități.
Instanța de fond a greșit și în ceea ce privește taxa de timbru. I s-au solicitat prin citație 194 lei, deși corespunzător art.2 al.2 din Legea nr.146/1997 taxa legal datorată era de 121 lei (suma contestată este de 1374 lei, taxa fiind de 51 lei + 8% din 874 lei). Pentru acest motiv solicită ca obligațiile sale cu acest titlu în fața instanței de recurs să se acopere din ceea ce a achitat în plus la fond, față de care să mai achite 24 lei.
În fine, se constată că recurentul, făcând o retrospectivă a cererilor exprimate în fața primei instanțe menționează că, aceasta, calificând acțiunea sa, întemeiată pe dispozițiile art.1 și 3 din Legea nr.29/1990, fără a pune acest lucru în discuția părților, ca o contestație la executare, a respins acțiunea (contestația la executare, astfel după cum a fost calificată).
În drept recurentul a invocat prevederile art.304 ind.1 C.proc.civ.
Intimata Administrația Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (f.10-11).
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.172 coroborat cu art.205 C.proc.fiscală recurentul nu poate pe calea contestației la executare să critice titlul de creanță, respectiv Decizia de impunere nr._/27.04.2012 emisă de Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului Brasov. Contrar acestei prescripții legale, criticile din recurs nu vizează actele de executare efectuate de către intimată, ci titlul de creanță, demers interzis expres de normele legale anterior menționate, în condițiile în care pentru contestarea deciziei de impunere recurentul avea deschisă o altă cale legală și anume pe cea reglementată de art. 205 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Acest titlu de creanță a fost emis ulterior Sentinței civile nr.6008/23.05.2011 a Tribunalului B., de care se prevalează recurentul. În aceeași situație din punct de vedere cronologic se află și actele de executare atacate în speță.
Prin urmare, sentința anterioară nu poate avea autoritate de lucru judecat în speță, întrucât cererea precedentă a avut alt obiect și altă cauză decât contestația la executare de față.
Deși amintește faptul că prima instanță a calificat cererea sa ca fiind contestație la executare fără a pune în discuție această chestiune, recurentul nu critică expres măsura respectivă, respectiv calificarea dată de către instanță cererii sale. Prin urmare, măsura luată nu se impune a fi cenzurată în calea de atac de față decât sub aspectul condițiilor de procedură în care a fost luată, perspectivă din care se constată că recurentul nu a invocat și nu a dovedit că ar fi suferit vreun prejudiciu prin faptul că nu i s-a acordat cuvântul cu privire la natura cererii. Pe cale de consecință, nu sunt incidente în ceea ce privește actul de calificare a naturii juridice a cererii de chemare în judecată de față dispozițiile art.105 alin.2 C.proc.civ., nefiind îndeplinite cerințele de aplicabilitate a acestei norme legale.
Modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de către prima instanță nu poate constitui motiv de recurs, deoarece pentru cenzurarea sa legiuitorul a prevăzut expres o altă cale și anume cea reglementată prin art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurentul-contestator I. I. împotriva Sent. civ. nr.7405/26.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul-contestator I. I. împotriva Sent. civ. nr.7405/26.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 05.09.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER,
D. A.
Red.ODP/15.10.2013
Dact.AD/15.10.2013
Ex.2
Jud. fond I. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 292/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1021/2013. Tribunalul... → |
|---|
