Obligaţie de a face. Decizia nr. 292/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 28590/197/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 292/R
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. S. – judecător
Judecător – P. M.
Judecător – A. B.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât Orașul P., reprezentat legal prin primar, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. S. și cu intimații pârâți P. T., P. V., împotriva Sentinței civile numărul_/14.08.2009 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/14.08.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis, astfel cum a fost precizată și completată, acțiunea formulată de reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâții P. T., P. V., ORAȘUL P., prin Primar, și în consecință:
A obligat pârâții 1 și 2 să permită reclamantei accesul în locuința acestora în vederea reparării instalației de apă și canalizare a reclamantei;
A obligat pârâta Orașul P. prin Primar să repare acoperișul imobilului din Orașul P. .;
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata la prima instanța sub nr._, reclamanta B. S. a chemat în judecată pârâții P. T., P. V. solicitând obligarea de a-i permite accesul în locuința lor pentru a repara instalația de apă, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză și a Primăriei P. prin Primar solicitând obligarea pârâților P. de a-i permite accesul în locuința lor pentru a repara instalația de apă și canalizare și obligarea Primăriei P. de a repara acoperișul imobilului din Orașul P. ..
În motivare se arata că, conductele de apă și canalizare sunt vechi, iar acoperișul se află în stare avansată de degradare.
În probațiune la dosar s-au depus: contract de închiriere, notificare, proces verbal de cercetare locală, planșe foto ,alte înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1073, 1075 C.civ.
Acțiunea este legal timbrata.
Examinând materialul probator prima instanță a constatat următoarele:
Reclamanta și pârâții P. T., P. V. locuiesc în P. la aceeași adresă administrativă, iar instalația de apă și canalizare trece prin locuința acestor doi pârâți, astfel cum s-a constatat și cu ocazia cercetării locale. Cu acea ocazie, pârâtul P. T. acesta a declarat că este de acord ca să-i permită reclamantei accesul în locuința lor pentru a repara instalația, dar cu condiția ca aceasta să suporte costurile.
De asemenea, tot cu acea ocazie s-a mai constatat că acoperișul reclamantei se află în stare avansată de degradare, astfel cum reiese și din planșele foto anexate, infiltrațiile de apă afectând locuința acesteia ce se află la mansardă.
Așa fiind, instanța având în vedere poziția procesuală a pârâților persoane fizice, coroborat cu art. 1073, 1075 C.civ. și a art.5.1 din contractul de închiriere a admis acțiunea așa cum a fost precizată și completată.
În baza art.274 C.pr.civilă instanța, reținând culpa procesuală a pârâților, i-a obligat pe aceștia și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în prezenta cauză.
Reclamanta a solicitat prin cererea înregistrată la data de 2.10.2012 de completarea dispozitivului sentinței, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată și obligarea pârâților P. T. și P. V. să permită accesul reclamantei în cele două băi ale locuinței acestora în vederea reparării instalației de apă și canalizare a reclamantei, obligarea pârâtului Orașul P. să efectueze lucrarea sau să plătească contravaloarea estimativă de 3500 lei.
Prin sentința civilă nr._/4.12.2012 Judecătoria a admis în parte cererea și a dispus completarea dispozitivului în sensul obligării Orașului P., prin primar, să repare instalația de apă și canalizare a reclamantei.
Împotriva sentinței civil nr._/2009 a declarat recurs pârâtul Orașul P., reprezentat legal prin primar, care a solicitat modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii introductive ca fiind neîntemeiată.
În motivarea căii de atac exercitate recurentul pârât arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 C.pr.civ. Se apreciază că instanța nu ia în considerare chestiuni de fapt dovedite referitoare la neexercitarea dreptului de folosință a chiriașului pe perioade mai lungi decât cele prevăzute în lege și în contract – art. 6.2. – pentru păstrarea destinației de locuință a bunului. În lipsa chiriașului nu se poate exercita dreptul de control al locatorului în vederea constatării și executării lucrărilor ce cad în sarcina acestuia.
Se mai arată că lucrările în cauză cad în sarcina locatorului numai în situația unei folosințe normale și a lipsei culpei din partea chiriașului, situație neîntrunită în speță, față de faptul că reclamanta nu folosește bunul în mod continuu potrivit destinației de locuință.
Lipsa de folosință duce inevitabil la degradarea conductelor și țevilor de apă și scurgere și a acoperișului, mai ale în anotimpul rece, situație în care trebuie reținută culpa chiriașului.
Recurentul pârât arată că va introduce în instanță acțiune în constatarea împlinirii pactului comisoriu stipulat la art. 6.2 și în constatarea rezilierii contractului de la data împlinirii acestuia.
Recurentul mai arată că se confruntă cu grave probleme sociale din cauza retrocedării imobilelor preluate abuziv, iar folosința efectivă a spațiilor locative este o chestiune esențială pentru buna executare a contractelor de închiriere ce au ca obiect imobile din fondul locativ de stat.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 114/1996 și ale OG nr.2/2001.
Cererea de recurs este timbrată cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Recurentul susține că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, fără însă a indica din cuprinsul acesteia care dintre considerente care au un astfel de caracter.
Se arată că instanța nu a luat în considerare faptul că reclamanta nu și-a exercitat dreptul de folosință asupra spațiului locativ, fiind incidente prevederile art. 6.2 din contractul de închiriere.
Potrivit contractului de închiriere de care reclamanta s-a prevalat, înregistrat sub nr.7860/17.06.2009, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul de contract (…), precum și în cazul în care titularul nerezident care, fără a fi detașat, nu a mai folosit locuința mai mult de 6 luni fără întrerupere, închirierea continuă la cerere în beneficul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul și dacă este menționat în contract sau în beneficiul descendenților sau al ascendenților titularilor de contract și dacă au locuit efectiv împreună cu titularul. În lipsa persoanelor care pot solicita continuarea locațiunii sau dacă niciunul din membrii înscriși în contract nu solicită continuarea locațiunii, contractul încetează de drept în termen de 30 de zile de la data decesului ori de la împlinirea termenului de 6 luni de la nefolosirea spațiului.
Din nicio probă administrată la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta nu ar fi folosit spațiul locativ pentru o perioadă mai mare de 6 luni și că efectele contractului de închiriere ar fi încetat de drept, conform prevederilor citate mai sus. De altfel, recurentul precizează că va sesiza instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de judecată pentru constatarea pactului comisoriu și a rezilierii contractului. Or, simpla intenție a recurentei de a proceda în sensul menționat nu conduce la înlăturarea obligațiilor asumate prin contractul pe care l-a semnat, aflat în derulare și a cărei valabilitate nu a fost contestată pe calea justiției.
Tribunalul nu poate primi apărarea recurentului în sensul că lipsa de folosință duce inevitabil la degradarea conductelor, țevilor de apă și scurgere și acoperișului, de vreme ce nu s-a dovedit, în condițiile art. 1169 cod civil vechi, că reclamanta nu ar fi folosit spațiul și că o astfel de împrejurare conduce la astfel de degradări ale elementelor constructive ale imobilului sau ale instalațiilor de apă. În acest context, instanța mai reține că este evident că lipsa de folosință nu poate conduce la degradarea acoperișului, la repararea căruia recurentul a fost obligat.
Recurentul ignoră faptul că la art. 5.1 din contract s-a obligat să întrețină în bune condiții elementele structurii de rezistență ale clădirii, elementele de construcție exterioare ale clădirii, printre care se precizează acoperișul. Judecătoria, prin sentința atacată, a obligat pârâtul la repararea acoperișului imobilului din P., ., obligație care potrivit clauzelor contractuale îi revine. Instanța de control judiciar mai reține că nu a fost învestită decât cu soluționarea cererii de recurs declarate împotriva sentinței civile nr._/14.08.2012, nefiind sesizată cu cercetarea legalității și temeiniciei sentinței civile prin care s-a admis cererea de completare, prin care același pârât a fost obligat și la repararea instalației de apă și canalizare a reclamantei.
Faptul că recurentul se confruntă cu grave probleme sociale din cauza retrocedărilor imobilelor reprezintă un motiv străin de natura pricinii, împrejurările relatate nefiind de natură a conduce la absolvirea sa de obligațiile asumate prin contractele pe care le-a încheiat și care sunt în vigoare.
Niciuna din dispozițiile Legii nr. 114/1996 sau ale OG nr.2/2001 nu prevăd posibilitatea unui locator de a refuza îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin convențiile de închiriere legal încheiate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs și să mențină hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul pârât Orașul P., reprezentat legal prin primar, în contradictoriu cu intimații B. S., P. T. și P. V. împotriva sentinței civile nr._/14.08.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, P. M. | Judecător, A. B. |
Grefier, I. T. |
Red. A.B./17.04.2013
Tehnored. I.T./19.04.2013; 2 ex.
Jud. fond: L. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1005/2013. Tribunalul... → |
|---|
