Uzucapiune. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 13954/197/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.57/R
Ședința publică din data de 21.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D.
JUDECĂTOR B. M.
JUDECĂTOR F. N.
GREFIER P. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cauzei civile privind pe recurenții reclamanți N. R., N. A., H. C. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2011, pronunțate de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații J. E., J. R., J. B., D. R., H. H., S. E. E. n. J., având ca obiect „uzucapiune”.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 14.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedura civilă și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, conform art. 146 Cod procedura civilă, Tribunalul a amânat pronunțarea la data de 21.01.2013, când a decis:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că,
Prin Sentința civilă nr. 15.454, pronunțată la data de 13.12.2011, în dosarul nr._, Judecătoria B. a respins acțiunea civilă, formulată de reclamanții N. R. și N. C., decedat în timpul procesului, continuată de moștenitorii acestuia, N. R., N. A. și H. C., prin mandatar N. A., în contradictoriu cu pârâții: J. E., J. R., J. B., D. R., H. H., și S. E. E..
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria B. a constatat următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, potrivit art. 28 și 130 din Legea nr. 115/1938, asupra imobilului înscris în CF nr. 2333 Prejmer, nr. top. 1769/2 și 1770, corpul II compus din curte de 142,40 m.p. și grădină de 1242 m.p. și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au cumpărat de la proprietarii tabulari atât corpul I compus din casă și teren de 250 m.p., asupra căruia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară cât și corpul II, în litigiu, care a fost transmis prin act sub semnătură privată în anul 1976, de când au exercitat asupra acestuia o posesie utilă.
Ca urmare a decesului reclamantului N. C., acțiunea a fost continuată de moștenitorii acestuia, N. R. și N. A. și H. C. n. N., reprezentată prin mandatar N. A..
Reclamantele și-au precizat acțiunea solicitând să se constate pe calea procedurii contencioase că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, chemând în judecată pârâții J. E., J. R., J. B., D. R., H. H. și S. E. E..
Pârâta S. E. E. a depus la dosar note scrise note scrise prin care a arătat că nu s-a dezbătut succesiunea după defuncții J. E. n. ZERBES și J. JOHANN, arătând că reclamanții puteau și ar fi trebuit să clarifice situația imobilului în litigiu în timpul vieții proprietarilor tabulari, solicitând soluționarea acțiunii pe baza înscrisurilor de la dosar.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, s-au audiat martorii A. E. și D. V..
Acțiunea a fost timbrată conform dispozițiilor instanței, cu 423,3 lei taxă judiciară de timbru și cu 3,65 lei timbru judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului Judecătoria brașov a reținut următoarele:
Proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, înscris în C.F. nr. 2333 Prejmer cu nr. top. 1769/2, 1700, sub A + 3, sunt J. I. și J. E. n. Zerbes, sub B 16, pârâții fiind succesorii acestora.
J. I. a decedat în data de 30.06.1984 în B., iar J. E. a decedat la data de 27.03.1999 în Germania.
Inițial terenul aferent casei de locuit a constituit un singur corp funciar, fiind înscris sub nr. top. 1769, acesta fiind dezmembrat în 1976 în două corpuri, corpul I cu nr. top. 1769/1, casă și curte de 250 mp. fiind în prezent proprietatea reclamanților cu drept de cumpărare și respectiv de atribuire potrivit Legii nr.18/1991.
Reclamanții susțin că odată cu corpul I cumpărat și terenul ce constituie corpul II, cel în litigiu, fapt dovedit cu înscrisul sub semnătură privată denumit „Declarație”, datat 30.01.1977, semnat de defunctul J. Johann, prin care acesta recunoaște că a primit de la defunctul N. C. diferența de preț privind imobilul dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare înscris în cartea funciară (corpul I) cât și faptul că odată cu casa, a vândut anexele existente și tot terenul înscris în C.F. nr. 2333). Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii audiați care au arătat că reclamanții au folosit în mod continuu, public, netulburați, sub nume de proprietar nu numai curtea casei pe care au cumpărat-o în anul 1976 ci și grădina, întregul teren fiind delimitat prin garduri de imobilele învecinate, hotarele nefiind contestate.
Deși pârâții nu au dovedit o altă stare de fapt decât cea expusă, față de susținerile pârâtei S. E. E. din nota depusă la dosar, instanța reține că vânzarea către N. C. și N. R. a Corpului I de imobil s-a făcut în anul 1976, sub imperiul Legii nr. 58/1974, când terenurile erau scoase din circuitul civil în sensul că nu puteau fi dobândite decât prin moștenire. În consecință reclamanții nu și-ar fi putut realiza dreptul până la decesul lui J. Johann, cât timp Legea nr. 58/1974 era în vigoare.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr.115/1938 sub imperiul căreia a început posesia exercitată de reclamanți asupra terenului în litigiu, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Legea nr. 115/1938 cu privire la uzucapiune urmează a-și înceta aplicabilitatea în favoarea Codului civil în privința uzucapiunilor ce vor începe după ieșirea sa din vigoare, moment legat potrivit Legii nr.7/1996, de definitivarea lucrărilor de cadastru la nivelul întregii țări.
Instanța constată că posesia exercitată de reclamanți a fost o posesie utilă dar nu respectă termenul de 20 de ani decât în ceea ce-l privește pe defunctul J. Johann, în ceea ce o privește pe defuncta J. E. termenul împlinindu-se abia în 27.03. 2019.
Instanța reține că în regiunile în care publicitatea imobiliară s-a realizat prin cărți funciare încă înainte de . Legii nr. 7/1996, uzucapiunea este admisibilă exclusiv în cazurile și în condițiile speciale reglementate de art. 27 și 28 din Legea nr. 115/1938.
În speță, față de situația concretă, reclamanții aveau două posibilități pentru a reglementa situația juridică a terenului, în litigiu: să aștepte împlinirea termenului de 20 de ani de la moartea ambilor proprietari tabulari sau să promoveze în contradictoriu cu moștenitorii acestora o acțiune în obligație de a face pentru executarea antecontractului de vânzare - cumpărare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele N. R. și H. C., N. A., solicitând admiterea cererii de recurs și modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel după cum a fost precizată, iar în subsidiar în sensul admiterii cererii față de proprietarul tabular J. Johann.
În expunerea de motive recurenții au arătat, în fapt, următoarele:
I. S. istoric.
1. Reclamanții au solicitat instanței, prin cererea precizata:
- să constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor - corpul II compus din curte de 142,40 mp si gradina de 1242 mp, situate în intravilanul localității Prejmer, înscrise in C.F. 2333 Prejmer, nr. top 1769/2 si 1770;
- pe cale de consecința sa dispună intabularea (înscrierea) dreptului lor de proprietate în C.F. 2333 Prejmer nr. top. 1769/2, 1770.
Ca stare de fapt s-a arătat ca sunt proprietari asupra corpului I compus din casa și curte de 250 m.p. din imobilul obiect al cererii, în baza actului de dezmembrare si contractului de vânzare - cumpărare, respectiv cu titlu de atribuire și moștenire. S-a mai învederat că topograficele 1769/2 și 1770, așa cum sunt descrise la A + 2 și 3, au rămas în proprietatea vechilor proprietari, care la rândul lor le-au înstrăinat către ei, printr-un înscris sub semnătură privată, încă din anul 1977, imobilul fiind un tot funcțional.
De atunci au exercitat posesia asupra imobilelor - curte si gradină - toate calitățile care fac ca această posesie sa fie utila fiind îndeplinite, în condițiile în care ei au stăpânit în mod continuu, pașnic, public si neechivoc aceste imobile.
2. Probatoriu administrat.
În cauză au fost depuse de către reclamanți înscrisuri, expertiza extrajudiciară și s-au audiat doi martori.
Pe baza acestora instanța a statuat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, mai precis termenul de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari; de asemenea analizând înscrisul intitulat „chitanța” si susținerile pârâtei S. E. E. - singura dintre parați cu o atitudine diferita - instanța a considerat că -terenul fiind scos din circuitul civil ca efect al Legii nr. 58/1974 - nu putea fi dobândit decât prin moștenire.
II. Consideră hotărârea recurată criticabila sub următoarele aspecte:
1. În privința efectului Legii nr. 58/1974, opinează că instanța greșește, întrucât uzucapiunea este un fapt juridic, iar nu un act juridic ce ar fi putut cădea sub incidența acelei legi. Prin urmare posesia lor a început în anul 1977 și dispozițiile legale invocate nu au avut efect întreruptiv asupra uzucapiunii.
2. Instanța în mod greșit a reținut ca nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile specifice uzucapiunii respectiv ca nu este respectat termenul de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari. Chiar și în ipoteza în care argumentația este corectă, nu se aplică decât în ceea ce o privește pe defuncta J. C. identic cu E. nasc. Zerbes, nu și în față de proprietarul tabular J. Johann, termenul uzucapiunii fiind împlinit Prin urmare soluția de respingere în întregime a acțiunii este greșită.
3. Instanța omite a analiza incidența în cauză a dispozițiilor Codului civil pronunțând o hotărâre care în loc să sancționeze atitudinea de pasivitate îndelungată a moștenitorilor tabulari - care nu au făcut nici un act de opoziție la posesia imobilului -lipsește de efecte juridice aparența îndelungată de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ.
În probațiune, recurenții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 126 lei și timbru judiciar de 5,30 lei.
În recurs, intimații nu au depus întâmpinare, însă prin nota de ședință depusă la dosar la data de 16.08.2012, o notă de ședință, prin care și-au exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de recurs formulată de recurenți.
Relativ la proba cu înscrisuri, solicitată de recurenți a fi administrată în recurs, instanța a respins-o, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la termenul de judecată de la data de 14.01.2013.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurenți, actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de recurs formulată de către aceștia este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
După cum rezultă din cuprinsul cărții funciare nr. 2333 Prejmer, imobilele de la A + 3, de sub nr. top. 1769/2 și 1770, sunt proprietatea Statului Român, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974 - la momentul înstrăinării că recurenta N. R. și autorul recurenților, N. C., conform mențiunilor de la B 19.
Prin urmare, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a reținut împrejurarea că defuncții J. I. și J. E. n. Zerbes, sunt înscriși în cartea funciară ca și proprietari ai imobilului, conform celor de la B 16.
Cum nici unul dintre cei doi defuncți anterior arătați, nu sunt înscriși în cartea funciară la foia B ca și proprietari - chiar dacă recurenta N. R. și autorului recurenților, N. C., au exercitat o posesie asupra terenului de sub nr. top. de sub nr. top. 1769/2 și 1770, din C.F. nr. 2333 Prejmer - în speță nu era îndeplinită condiția prescrisă de art. 28 din Decretul - lege nr. 115/1938, relativă la decesul proprietarului tabular având în vedere împrejurarea că Statul Român, este înscris în cartea funciară ca și proprietar al terenului de sub aceste nr. top. în temeiul art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
În raport cu cele expuse instanța de recurs constată că prima instanță a reținut în mod corect împrejurarea că, în speță, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 Decretul - lege nr. 115/1938 pentru a uzucapa, dar a constatat eronat că nu era realizată condiția relativă la termenul de 20 de ani de la decesul unuia dintre cei înscriși în cartea funciară, în realitate, în raport cu proprietarul tabular Statul Român, această condiție neputând fi niciodată îndeplinită.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurenți împotriva Sentinței civile nr. 15.454, pronunțată de Judecătoria B. la data de 13.12.2011, în dosarul nr._, urmează a fi respinsă, iar pe cale de consecință hotărârea recurată va fi menținută ca fiind legală și temeinică, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurenții N. R., HASSE C. și N. A., toți cu domiciliul procesual în mun. B., ., ., împotriva Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 13.12.2011, în dosarul civil nr. 13._ ,pe care o mențiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. B. M. F. N.
GREFIER
P. L.
Red.DM/04.06.2013
Tehnored.CL/04.06.2013
Jud.fond: M.N.
2 ex.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1038/2013. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 292/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
