Contestaţie la executare. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7331/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 157/R
Ședința publică din 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. Ș. M. – judecător
Judecător – V. M.
Judecător – A. G.
Grefier – C. M. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta intimată A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI C., PRIN DGFP BRASOV prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata contestatoare ., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/29.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin cererea de recurs pe care a formulat-o partea recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei B. s-a respins excepția tardivității formulării contestației.
S-a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite.
S-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoare, și în consecință:
S-a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. A 169 C/8/_ /_ și anulează toate actele de executare efectuate în acest dosar pentru lipsa comunicării prealabile a Titlului executoriu nr. 215/01.02.2012.
S-a respins contestația la executare având ca obiect anularea Titlului executoriu nr. 215/01.02.2012 ca neîntemeiată.
A fost obligată intimata AFP C. la plata către contestatoare a sumei de 72,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că s-a realizat comunicarea titlului executoriu în conformitate cu prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003 prin emiterea anunțului colectiv nr. 123/02.02.2012, afișat pe Internet la 02.02.2012.
Din economia textului citat anterior, instanța a reținut că al. 4 al art. 44 din OG nr. 93/2003 instituie regula potrivit cu care variantele de comunicare expuse la lit. a – d ale punctului 2 nu sunt alternative, nu sunt la alegerea creditorului, respectiv nu sunt la liberul arbitru al intimatei AFP C..
Dimpotrivă, trimiterea textului de lege la dispozițiile Codului de procedură civilă nu numai că nu este întâmplătoare, ci trebuie interpretată în logica firească a faptului că referirea vizează faptul că modalitatea de comunicare nu este aleatorie.
În consecință, citarea prin publicitate este ultima variantă posibilă de comunicare și se aplică exclusiv în ipoteza în care creditoarea făcea dovada că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul contribuabilului.
Este evidentă rațiunea legiuitorului de a stabili o modalitate de comunicare care să iși atingă scopul în mod real, motiv pentru care s-au creat variante alternative succesive de comunicare, ultima variantă prevăzută de lege fiind aceea ca, doar în situația în care comunicarea este imposibilă la domiciliul contribuabilului, acesta nefiind de găsit, să se procedeze la afișarea prin publicitate.
După cum se poate observa, organul de executare nu a respectat nici una din prevederile de mai sus, anterioare afișării prin publicitate, neexistând nici o dovadă de comunicare a actului administrativ fiscal - respectiv a titlului de creanța - la domiciliul contestatorului din C..
Mai mult, este remarcabilă alegerea intimatei de a efectua comunicarea în varianta în care probabilitatea ca titlul executoriu să ajungă în mod real, concret la cunostința fiecărui debitor în parte a fost minimă. Corelarea între prevederile OG nr. 92/2003 și art. 95 din Codul de procedura civilă, deși era obligatorie conform art. 44 al. 4 din OG nr. 92/2003, a fost complet ignorată.
În plus, nici un text de lege nu impune fiecărui cetățean al României să dețină abonament Internet. În schimb, fiecare cetățean român este dator a deține un domiciliu.
De aceea, lipsa comunicării titlului de creanță la domiciliu și, în schimb, publicarea pe Internet, apare drept abuzivă, iar alegerea acestei ultime variante posibile apare făcută cu rea-credință.
Raportat la fondul cauzei s-a reținut că anularea executării silite înseși demarate în dosarul execuțional nr. A 169 C/8/_ /_ și anularea tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar este argumentată de lipsa comunicării titlului executoriu, executarea silită urmând a se demara după ce organul fiscal va realiza comunicarea titlului executoriu conform variantelor prev. de art. 44 lit. b si c din OG nr. 92/2003 ori, numai dacă nici una dintre aceste variante nu e posibilă (imposibilitate care trebuie să fie dovedită) atunci se va recurge la varianta publicității pe Internet.
În ceea ce privește anularea Titlului executoriu nr. 215/01.02.2012, s-a constatat că argumentele de nulitate a acestuia vizează lipsa comunicării Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.10.2011.
Ori, Titlul de creanță este reprezentat de Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/24.10.2011 care, nefiind atacat în termen de 15 zile de la comunicare conform OG nr. 2/2001, a devenit titlu executoriu. A fost așadar transmis organului fiscal în vederea punerii în executare care, la rândul său a emis Titlul executoriu nr. 215/01.02.2012 ce evidențiază creanța.
Susținerile vizând lipsa comunicării procesului-verbal fac trimitere, deși contestatorul nu invocă expres, la prevederile art. 25 al. 2 din OG nr. 2/2001 vizând obligativitatea comunicării procesului-verbal de către organul sancționator într-un termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii.
Având a analiza Excepția prescripției executării sancțiunii pe motivul lipsei comunicării actului sancționator, instanța a reținut că Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.10.2011 a fost comunicat contestatoarei prin afișare la data de 09.11.2011 la sediul acesteia din C., . nr. 2, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest scop.
Sub acest aspect, contestația la executare apare drept nefondată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța a constatat că aceasta nu a mai fost susținută, nu a fost nici timbrată corespunzător, sens în care cererea a fost anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiie art. 304 pct. 9 CPCIV., apreciind că prima instanță a dat o interpretare eronată disp. OG 92/2003.
Astfel, a arătat că titlul executoriu a fost comunicat contestatoarei, potrivit art. 44 alin 2 ind. 2 din OG 92/2003 R., la data de 16,02,2012 întrucât cea prev. de art. 44 alin 2 ind. 1 CPFiscală nu a fost posibilă, fiind emis anunțul colectiv, afișat pe internet, la data de 2.02.2012, conform art. 44 alin 3 din OG 92/2003, astfel că excepția tardivității contestației în conformitate cu dispozițiile art. 173 din OG 92/2003 este întemeiată, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu a fost comunicat, prin afișare, la sediul contestatoarei, la data de 9.11.2011, cum a reținut și prima instanță.
Pe fond, a arătat că titlul a respectat elementele prevăzute de art. 141 și 149 din Og 92/2003 R., nefiind indicat nici un motiv de nulitate.
Raportat la procedura de comunicare a titlului executoriu, s-a menționat că acesta este reprezentat de procesul verbal de contravenție, ce a fost comunicat și care nu a fost contestat în termen .
Față de cele de mai sus a apreciat că nu se poate reține culpa sa, menită să atragă incidența dispozițiilor art. 274 CPCIV.
Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției tardivității contestației și respingerii acesteia.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 CPCIV., art. 304 ind. 1 CPCIV., Og 92/2003 R.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, Tribunalul constată următoarele -
Excepția tardivității contestației, prin prisma dispozițiilor art. 173 din Og 92/2003 nu poate fi primită, întrucât organul de executare nu s-a conformat dispozițiilor art. 44 din Og 92/2003.
Astfel, potrivit art. 44 alin.1 Cod procedura fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat la domiciliul fiscal.
Conform art. 44 alin.2 lit. d Cod procedură fiscală, actul administrativ poate fi comunicat și prin publicitate.
Conform alin. 3, comunicarea prin publicitate se face prin afișarea la sediul organului emitent și pe pagina de internet a ANAF a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Din aceste considerente Tribunalul constată că recurenta nu si-a îndeplinit obligațiile de comunicare a actului administrativ fiscal care a stat la baza emiterii titlului executoriu, emis la data de 1.02.2012, în ordinea instituită de legiuitor, care nu este deloc aleatorie, în acest sens fiind și Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 a CCR, recurenta procedând la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) ,d) din aceeași ordonanță.
Potrivit pct.44/1 din Normele de aplicare ale Codului de procedură fiscală “Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii”.
Având în vedere că recurenta nu a respectat în totalitate obligațiile legale privind comunicarea actului administrativ, Tribunalul reține că acest act nu era comunicat contestatorului la data emiterii titlului executoriu și somației, pentru ca acesta să poate formula contestație pe cale administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 2 ind. 1 din OG 92/2003 raportat la alin. 2 ind. 2, legiuitorul impunând o anumită ordine, care nu a fost respectată de recurenta, aceasta procedând la comunicarea prin publicitate -.
Nefiind comunicat contestatoarei, titlul de creanță nu a devenit executoriu anterior datei de 1.02.2012, data emiterii somației și titlului executoriu.
Pe de altă parte, recurenta nu a probat comunicarea titlului la domiciliul contestatoarei, rezumându-se a afirma că nu a fost posibilă comunicarea prin celelalte modalități anterioare afișării prin publicitate, aspect care nu poate fi reținut în cauză în lipsa dovezilor în acest sens.
Pe fond, Tribunalul reține că motivul de nulitate invocat de contestatoare a fost lipsa comunicării titlului, în conformitate cu dispozițiile sus menționate, care atrage anularea executării silite înseși cât și a actelor de executare efectuate, și nu alte motive in înțelesul dat de recurentă, care exced analizării contestației cu care a fost sesizată instanța, prin raportare la principiul disponibilității procesuale.
De altfel, motivul vizând anularea titlului executoriu a fost respins de către prima instanță, astfel că sub acest aspect criticile recurentei sunt superflue, Tribunalul constată că sub acest aspect nu a fost formulat recurs de câtre contestatoare, singura care putea critica soluția primei instanțe, soluție care e prielnică recurentei.
Față de aceste considerente, Tribunalul apreciază că promovarea prezentei acțiuni s-a datorat culpei recurentei, astfel că în mod corect s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 274 CPCIV de către prima instanță.
În consecință, Tribunalul, în baza art. 312 alin 1 CPCIV, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., prin DGFP B. împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7,02,2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. Ș. M. V. M. A. G.
GREFIER
C. M. A.
Plecat din instanță, semnează grefier șef secție, I. M.
Red. AG/12.04.2013
Tehnoredact CL/15.04.2013
2 ex.
Jud fond A. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 898/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 575/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
