Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 580/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 580/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 4262/226/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 580/R
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă Asociația V. și Pescarilor Sportivi F., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația P. de Terenuri Agricole și Silvice ”Valea Corbilor”, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 552/2203.2012 pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, când recurenta reclamantă, prin reprezentantul său convențional, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 552/22.03.2012, Judecătoria F. a respins, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi F. în contradictoriu cu pârâta Asociația proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice,, Valea Corbilor”.
La adoptarea acestei soluții, judecătoria F. a reținut că, ,prin încheierea pronunțată la data de 14 septembrie 2010 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F., s-a dispus înscrierea în registrul special al asociațiilor și fundaților ținut de instanță a asociației cu denumirea de „Asociația P. de Terenuri Agricole și Silvice - ,,Valea Corbilor”, asociație constituită în temeiul dispozițiilor OG nr.26/2000 privind asociațiile și fundațiile și care, prin înscrierea în registrul special, a dobândit personalitate juridică. Așa cum rezultă din actul constitutiv și din statutul asociației, aceasta a fost constituită de un număr de cinci membrii asociați, două persoane fizice și trei persoane juridice, respectiv unitățile administrativ teritoriale . și ., reprezentate prin primarii acestora, asocierea având ca scop „încredințarea gestionării fondului de vânătoare” (pct.2.1 din actul constitutiv și pct.5.1 din statut).
Potrivit înscrisurilor aflate în dosarul nr._ (atașat), participarea celor trei unități administrativ teritoriale la constituirea asociației a fost aprobată prin Hotărârea nr.58/30.07.2010 a Consiliului Local al Comunei Ucea, prin Hotărârea nr.26/29.07.2010 a Consiliului Local al Comunei V. și respectiv prin Hotărârea nr.43/29.07.2010 a Consiliului Local al Comunei D., hotărâri care au aprobat și actul constitutiv și statutul asociației (f.19-21).
Prin încheierea pronunțată la data de 12 noiembrie 2010 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F. (atașat), a fost admisă cererea formulată de asociația pârâtă, prin reprezentantul său legal, s-a luat act de modificările aduse actului constitutiv și statutului prin hotărâre a adunării generale, conform actului adițional încheiat la data de 05.11.2010, dispunându-se înscrierea acestor modificări în registrul special.
Prin Hotărârea Adunării generale a Asociației P. de Terenuri Agricole și Silvice „Valea Corbilor” din 25.10.2010 a (f.7 – dosar nr._/2010) s-a aprobat dobândirea calității de membrii ai asociației pentru mai multe persoane fizice, proprietari de terenuri din localitățile V. de Jos, V. de Sus, Viștișoara, Ucea de Sus, Ucea de Jos, Corbi, precum și a unor persoane juridice (Composesoratul Foștii Coloni Corbi, Composesoratul Margini – B., Composesoratul Viștișoara), toți cu o suprafață de teren de 4279,20 ha, iar cumulată cu cea deținută de membrii fondatori de 7118 ha. Actul constitutiv și statutul asociației au fost completate, în baza aceluiași act adițional, cu o prevederea conform căreia „suprafața existentă în administrarea asociației este de 7118 ha teren”.
Cererile de aderare la asociație de către noii membrii asociați, persoane fizice și juridice, au fost aprobate inițial prin Hotărârea nr.2/18.10.2010 a Consiliului director, listele de aderare semnate de aceștia constituindu-se în anexă a hotărârii menționate (f.203-230).
Așa cum rezultă din actul constitutiv și din statut (capitolele referitoare la scopul asociației), precum și din probele cu interogatoriu și cu înscrisuri administrate în cauză, asociația a fost constituită având în vedere prevederile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, respectiv art.8 din legea menționată, care stabilește modalitățile de atribuire de către administrator, pe fonduri cinegetice, a dreptului de gestionare a faunei cinegetice. Astfel, art.8 alin.1 lit. A pct. a din actul normativ arătat, în forma de la data constituirii asociației pârâte, prevedea atribuirea directă pentru „fondurile cinegetice pe care proprietarii privați, persoane fizice sau juridice, au în proprietate o suprafață de teren care reprezintă minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic, individual sau într-o asociație legal constituită în acest scop. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus pentru 10 ani de persoana fizică sau juridică, după caz”. Tot atribuire directă, dar pentru alte categorii de fonduri cinegetice și în favoarea altor gestionari, era cea prevăzută la art.8 alin.1 lit. A pct. b și c, iar la art.8 alin.1 lit. B era prevăzută atribuirea prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile lit. A.
Prin OUG nr. 102 din 17 noiembrie 2010, pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial din 3 decembrie 2010, a fost modificat art.8 din lege, prevăzându-se atribuirea directă conform alin.1 lit. a pentru „fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani” (art.8 alin.2 lit. a).
În baza dispozițiilor legale menționate și în conformitate cu Ordinul nr.1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, emis de Ministerul Mediului și Pădurilor, pentru fondul cinegetic nr.24 V., în suprafață de_ ha, gestionat anterior de reclamanta AVPS F. (f.72-73), a fost realizată atribuirea în favoarea gestionarului propus de asociația pârâtă, respectiv Organizația de Vânătoare „Șoimul” Mediaș. În acest sens, între Ministerul Mediului și Pădurilor, prin ITRSV B., în calitate de administrator, și Organizația de Vânătoare „Șoimul” Mediaș”, în calitate de gestionar, a fost încheiat contractul nr.4/08.03.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr.24 denumit V., din județul B. (f.96), fond cinegetic care a fost predat gestionarului conform procesului verbal încheiat la data de 24.03.2011 (f.231).
Potrivit dispozițiilor art.56 alin.1 lit. a, b și c din OG nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații, invocate de reclamantă conform precizării de acțiune, asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice (lit. a); când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice (lit. b); când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit (lit. c).
Referitor la motivele invocate de reclamantă, instanța reține că prin cererea introductivă aceasta a invocat faptul că asociația pârâtă s-a constituit în scop ilicit, în condițiile în care membrii asociați fondatori sunt trei unități administrativ teritoriale, care au decis asocierea cu încălcarea unor dispoziții ale Legii administrației publice locale nr.215/2001, republicată (art.11 și art.36 alin.7 lit. c din lege, care prevăd ca asocierea să se facă cu alte unități administrativ teritoriale sau aderarea la asociații ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune, ori formarea unor asociații de dezvoltare intercomunitară).
Referitor la acest motiv și la dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii, instanța reține, în primul rând, că legalitatea scopului în care s-a constituit asociația pârâtă a fost verificată cu ocazia acordării personalității juridice în conformitate cu art.8 din OG nr.26/2000, întrucât procedura de înscriere a unei persoane juridice în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ implică verificarea legalității cererii de înscriere și a documentelor întocmite în acest scop, printre care esențiale sunt actul constitutiv și statutul asociației. Astfel, din cuprinsul celor două documente rezultă cu claritate atât cine sunt membrii fondatori care au hotărât asocierea, cât și scopul în care s-au asociat, iar aceste acte au fost verificate de instanță, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile legale pentru înscrierea asociației în registrul special, în vederea dobândirii personalității juridice. Această constatare nu poate fi infirmată decât prin intermediul căii de atac pe care legea o prevede împotriva încheierii prin care s-a dispus înscrierea, iar nu într-o altă procedură, pentru că în caz contrar s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat și s-ar realiza un control al unei hotărâri judecătorești în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Or, susținerile reclamantei, care sunt în sensul că scopul pentru care s-a constituit asociația a fost de la început unul ilicit, vin în contradicție cu hotărârea judecătorească care a dispus înscrierea în registru, ceea ce nu este admisibil.
De asemenea, referirea din acțiunea introductivă la asociațiile recunoscute ca fiind de utilitate publică nu are legătură cu înființarea asociației pârâte, care nu reprezintă o astfel de asociație (cum de altfel chiar reclamanta susține) și ca atare nu trebuia să se supună condițiilor prevăzute de dispoziția legală invocată de reclamantă (art.38 alin.1 din OG nr.26/2000). De altfel, și acest motiv, precum și cel legat de încălcarea interesului colectivității prin asocierea unităților administrativ teritoriale cu un număr limitat de persoane fizice, nu se poate invoca și analiza în cadrul unei cereri de dizolvare a asociației, pentru că reprezintă motive care existau la data înființării și care sunt analizate în cadrul procedurii de verificare a actelor depuse pentru dobândirea personalității juridice, iar dizolvarea se poate dispune pentru motive care s-au ivit ulterior acestui moment.
În al doilea rând, se constată că Hotărârea nr.26/29.07.2010 a Consiliului Local al Comunei V., prin care s-a aprobat participarea Comunei V. la constituirea asociației pârâte, a fost atacată de reclamantă la instanța de contencios administrativ, iar prin sentința civilă nr.1010/CA/11.10.2011, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II –a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de constatare a nulității acestei hotărâri, cerere argumentată prin încălcarea acelorași dispoziții legale invocate și în cauza de față. Potrivit considerentelor hotărârii, asocierea unității administrativ teritoriale în conformitate cu art.8 alin.1 lit. a din Legea nr.407/2006, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii consiliului local, nu încalcă dispozițiile legale invocate de reclamantă.
Prin notele de ședință depuse la data de 09.03.2011 (f.75), față de cazurile de dizolvare invocate prin precizarea de acțiune (art.56 alin.1 lit. a, b și c din OG nr.26/2000), reclamanta a susținut că realizarea scopului asociației pârâte a fost urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice, întrucât fișa fondului cinegetic nr.24 V. cuprinde și proprietate publică a celor trei unități administrativ teritoriale, iar art.8 alin.1 lit. A pct. a din Legea nr.407/2006, sub incidența căruia a fost înființată pârâta, se referă la fondurile cinegetice pe care proprietarii privați, persoane fizice și persoane juridice, au în proprietate teren care reprezintă minim 51/% din suprafața fondului. Astfel, a susținut reclamanta, administrarea de către asociație a unor terenuri proprietate publică încalcă prevederile art.123 din Legea nr.215/2001 republicată și art.11 alin.1 lit. a din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (în vigoare la data înființării asociației).
De asemenea, s-a susținut că procentul de 51%, necesar pentru propunerea gestionarului căruia să i se atribuie fondul cinegetic, a fost realizat prin modificarea actelor constitutive și aderarea la asociație a unor persoane fizice și juridice astfel încât suprafața deținută în proprietate de membrii asociației să fie cea indicată în Hotărârea Adunării generale din 25.10.2010 și în actul adițional încheiat la data de 05.11.2010, adică 7118 ha teren. În acest sens, s-a susținut utilizarea unor mijloace ilicite, prin includerea în listele de aderare anexă la Hotărârea Consiliului Director nr.2/18.10.2010, a unor persoane decedate, fără a se face dovada calității de moștenitori pentru persoanele care au solicitat să devină membrii ai asociației.
Instanța reține, referitor la cazul de dizolvare prevăzut de art.56 alin.1 lit. a și c din OG nr.26/2000 („scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice” și respectiv „asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit”) că nu există dovezi în sensul că asociația a urmărit un alt scop decât cel precizat în actele de constituire, respectiv acela al încredințării gestionării fondului cinegetic, scop licit în condițiile în care este prevăzut de chiar dispozițiile art. 8 alin. 2 lit. a din Legea nr.407/2006, inclusiv în forma anterioară modificării realizată prin OUG nr.102/2010 (în realitate al propunerii gestionarului faunei cinegetice, fără ca exprimarea din cuprinsul actului constitutiv și din statut să fie de natură a impune concluzia unui alt scop decât cel prevăzut de legea specială). Dimpotrivă, actele depuse la dosar, care au stat la baza atribuirii, atestă că acest scop este și cel care s-a realizat prin încheierea între Ministerul Mediului și Pădurilor, în calitate de administrator (autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care asigură administrarea faunei de interes cinegetic – conform art.1 lit. a din Legea nr.406/2007) și gestionarul propus de pârâtă a contractului nr.4/08.03.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr.24 V., județul B..
Prin urmare, nu se poate reține incidența în speța de față a celor două cazuri de dizolvare a unei asociații, invocate de reclamantă.
De asemenea, referitor la cazul prevăzut de art.56 alin.1 lit. b din OG nr.26/2000 („realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice”) și la argumentele reclamantei, instanța reține că art.8 alin.2 lit. a din Legea nr.407/2006, modificat prin OUG nr.102/2010, sub incidența căruia a fost realizată atribuirea, se referă la „fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic”, fără a se face distincție între proprietatea publică și proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale.
În același sens sunt și dispozițiile art.1 lit. i din Legea nr.407/2006, modificată prin OUG nr.102/2010, care definește fondul cinegetic ca fiind „unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar și astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său”. Totodată, art.7 lit. b din lege include în categoriile de gestionari cu care se pot încheia contracte de gestionare a faunei de interes cinegetic și pe „administratorii pădurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale”.
Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile reclamantei privind încălcarea prevederilor art.123 din Legea nr.215/2001 republicată și art.11 alin.1 lit. a din Legea nr.213/1998 și prin aceasta utilizarea de către pârâtă a unor mijloace ilicite pentru realizarea scopului pentru care s-a constituit.
De altfel, și acest motiv se constituie într-o condiție legală a cărei îndeplinire este verificată de autoritatea centrală care răspunde de silvicultură cu ocazia analizării îndeplinirii tuturor condițiilor pentru atribuirea directă în conformitate art.8 alin.2 lit. a Legea nr.407/2006, modificată.
În ceea ce privește deținerea de către membrii Asociației P. de Terenuri Agricole și Silvice „Valea Corbilor” a dreptului de proprietate asupra unor terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fondului cinegetic, instanța reține că argumentele reclamantei sunt neîntemeiate. Potrivit înscrisurilor comunicate de către ITRSV B. se atestă de către reprezentanții acestuia că, din suprafața fondului cinegetic, proprietarii constituiți în asociația pârâtă dețin suprafața de 7118 ha (f.114).
De asemenea, față de listele proprietarilor de terenuri care au aderat ulterior la asociație, reclamanta a depus la dosar certificate de deces (respectiv un număr de 5 certificate ( f.279-283) și a susținut că este vorba despre unele din persoanele înscrise în listele depuse de pârâtă, identitatea dintre aceste persoane și defuncți neputând fi însă stabilită, în condițiile în care listele nu conțin decât numele și prenumele proprietarului care a aderat la asociație și adresa acestuia (f.204-230).
În același timp, pentru persoanele fizice înscrise în asociație s-au avut în vedere, conform art.4 alin.1 lit. a din Ordinul nr.1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective, respectiv adeverințele eliberate de Primăria Comunei Ucea, Primăria Comunei D., Primăria Comunei V. și prin care se certifică faptul că aceste persoane dețin în proprietate, în baza unor hotărâri ale Comisiei județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, suprafețele de teren indicate (f.134-139). Pârâta a depus la dosar și înscrisuri conform cărora este vorba despre moștenitori ai celor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, înscriși în anexele validate de Comisia județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (f.288-306). Pentru un număr de cinci persoane reclamanta a depus declarații conform cărora fie nu s-a dezbătut succesiunea autorului, fie nu au semnat pe lista în care apare autorul său, fie nu au cunoscut pentru ce anume semnează (f.3015-319).
Instanța reține că reclamanta nu a dovedit că actele depuse pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic, care au fost verificate de autoritatea cu atribuții privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, au fost întocmite în scopul eludării dispozițiilor legale și atingerii frauduloase a scopului pentru care s-a constituit asociația. De asemenea, nu a dovedit că în realitate terenurile în discuție nu au fost reconstituite în proprietate persoanelor fizice membre în asociație sau autorilor acestora, iar faptul că acestea nu dețin titluri de proprietate nu le este imputabil. Faptul că nu s-au depus acte care să dovedească calitatea de moștenitor nu creează o prezumție a faptului că s-a urmărit realizarea scopului prin mijloace ilicite, pentru a se putea dispune dizolvarea asociației din acest motiv.
Împotriva sentinței civile nr. 552/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria F., reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi F. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o, astfel cum aceasta a fost ulterior precizată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că, în cea mai mare parte, motivarea hotărârii recurate face referire la modul de constituire a intimatei, fără a avea vreo logică.
Instanța s-a rezumat să implementeze în considerentele sentinței texte de lege și a arătat, parțial și total greșit, care dintre aceste texte sunt aplicabile speței, făcând o analiză trunchiată și selectivă a textelor de lege pe care a fost fundamentată cererea de chemare în judecată.
De asemenea, prima instanță a făcut confuzii în ceea ce privește aplicarea art. 8 din OG nr. 26/200 privitor la legalitatea cererii de înscriere a persoanei juridice și scopul acesteia.
Mai mult, este inadmisibil ca în considerentele sentinței să fie incluse constatărilor cuprinse în sentința nr. 4068/11.10.2011 pronunțată de Tribunalul B., în condițiile în care aceasta hotărâre judecătorească a fost atacată cu recurs, cale de atac ce a fost, în prezent admisă de către instanța competentă, cu consecința modificării în totalitate a sentinței.
A mai susținut recurenta în motivarea cererii de recurs că prima instanță nu a analizat motivul pe care a fost fundamentată cererea de dizolvarea a asociației intimate, respectiv scopul ilicit al acesteia, rezumându-se să redea prevederi din legea nr. 406/2007 și din alte acte normative privind vânătoarea.
Apoi, modul în care prima instanță a analizat proba cu înscrisuri ce a fost administrată în cauză este unul care denotă neînțelegerea speței, judecătorul fondului dând o interpretare greșită listelor de aderare la asociație, liste care cuprind persoane decedate.
Recurenta a fundamentat în drept cererea de recurs pe dispozițiile cuprinse în art. 299-316 din Codul de procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În calea de atac a recursului, la cererea părții recurente, a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în deciziile nr. 2393/16 mai 2012 și nr. 1476/26.03.2013 pronunțate de Curtea de Apel B.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Instanța de recurs reține, cu prioritate, că motivele pe care a fost fundamentată cererea de exercitare a căii de atac nu se constituie în critici concrete, în sensul procedural al termenului, aduse raționamentului juridic ce a stat la baza pronunțării, de către Judecătoria F., a sentinței civile nr. 552/22.03.2012, acestea fiind aprecieri de ordin generic, recurenta neindicând în mod concret care au fost greșelile pe care judecătorul fondului le-a săvârșit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, precum și în stabilirea situației de fapt.
Având în vedere incidența în speță a prevederilor cuprinse în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul, analizând sub toate aspectele cauza, constată, la fel ca și prima instanță, că motivele pe care a fost întemeiată cererea introductivă de instanță se referă la legalitatea constituirii asociației intimate. Or, așa cum în mod legal și temeinic a reținut judecătorul fondului, aceste aspecte au fost verificate de către instanța învestită cu soluționarea cererii de acordare a personalității juridice asociației intimate, care a statuat în mod irevocabil în sensul că scopul pentru care aceasta s-a constituit nu contravine legii, ordinii publice și bunelor moravuri, fiind unul licit.
Judecătoria F. a reținut în mod corect faptul că, în conformitate cu prevederile OG nr. 26/2000, recurenta putea să invoce în susținerea cererii pe care a promovat-o numai acele aspecte ce s-a ivit ulterior date la care instanțele judecătorești au acordat personalitate juridică intimatei și care ar fi de natură să atestă că scopul pentru care instanțele judecătorești au autorizat funcționarea intimatei a devenit ilicit, or, așa cum s-a subliniat, recurenta nu a invocat asemenea aspecte, ci a făcut referire la legalitatea constituirii părții intimate, pe considerentul că scopul pentru care aceasta s-a constituit, astfel cum acesta rezultă din statut și din actul constituit, este unul ilicit.
Așa cum am subliniat și cum în mod corect a reținut prima instanță, scopul licit al unei asociații reprezintă una dintre cerințele esențiale instituite de lege pentru autorizarea funcționării ei, astfel că această cerință constituie obiect de analiză în cadrul procedurii de soluționare a cererii de acordare a personalității juridice asociației. Cum instanțele judecătorești au autorizat funcționarea intimatei, prin hotărâri judecătorești irevocabile, se prezumă în mod absolut, conform prevederilor cuprinse în art. 1200 pct. 4 din vechiul cod civil aplicabil în speța de față, că scopul pentru care intimata s-a constituit este unul licit.
În ceea ce privește influența pe care hotărârile judecătorești administrate ca probe în cadrul căii de atac a recursului o pot avea asupra sentinței recurate, tribunalul reține următoarele:
Decizia civilă nr. 2393/16 mai 2012 a fost pronunțată de Curtea de apel B. - Secția C. Administrativ și Fiscal în soluționarea cererii de recurs promovată de recurenta din cadrul prezentului proces împotriva sentinței 4068/11.10.2012 a Tribunalului B., iar decizia civilă nr. 1476/26.03.2013 a fost pronunțată de aceeași instanță în cadrul căii de atac exercitată de partea menționată împotriva sentinței nr. 228/4.04.2012 a tribunalului B..
Prin sentințele mai sus identificate, instanțele judecătorești au respins cererea recurentei de constare a nulității hotărârilor adoptate de consiliile locale V. și D. în sensul autorizării participării unităților administrativ – teritoriale la constituirea asociației intimate. Aceste sentințe au fost modificate în totalitate de către instanța de recurs, cu consecința admiterii cererilor introductive de instanță și anulării hotărârilor atacate.
Este de subliniat faptul că instanța de contencios administrative ce a pronunțat deciziile nr. 2393/16.05.2012 și nr. 1476/26.03.2013 a stabilit în considerentele acestora că:,, ceea ce se analizează în prezenta cauză privește legalitatea și temeinicia a două hotărâri de consiliu local și nu a două asociații înființate ulterior emiterii primului act administrativ. Asociațiile au fost supuse procedurii de verificare prevăzută de art. 8 din OG nr. 26/200, procedură premergătoare înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor”.
Prin urmare, obiectul de analiză a cauzei soluționată în procedura specială a contenciosului administrativ este diferit de obiectul de analiză pe care instanța civilă trebuie să o realizeze în cadrul prezentului litigiu, ce se circumscrie verificării incidenței motivului de dizolvare a asociației intimate, astfel cum acesta a fost indicat de către partea recurentă prin cererea introductivă de instanță.
Conform prevederilor cuprinse în art. 294 alin. 1 și în art. 316 din Codul de procedură civilă, verificarea legalității și temeiniciei sentinței recurate nu poate fi realizată de către instanța de control judiciar decât prin raportare la limitele în care s-a realizate învestirea primei instanțe și la starea de fapt existentă la acel moment, întrucât acestea au fost limitele în care s-a realizat judecarea pricinii în fața primei instanțe, limite ce nu pot fi schimbare în calea de atac a recursului.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul constată că hotărârile judecătorești ce au fost administrate ca probe în cadrul căii de atac a recursului, hotărâri la care am făcut referire anterior, nu cuprind nicio statuare în sensul stabilirii scopului ilicit al asociației intimate, din contră, instanța de contencios administrativ făcând, așa cum am arătat anterior, o limitare strică între legalitatea hotărârilor de consiliu local atacate și legalitatea constituirii unei asociații, statuând că soluția pe care a pronunțat-o nu are drept consecință constarea nulității actelor constitutive ale asociației intimate.
De asemenea, prezenta instanță de recurs observă că desființarea de către instanțele judecătorești de contencios administrativ a hotărârilor de consiliu local ce au stat la baza participării localităților V. și D. la constituirea asociației intimate nu poate fi invocată, de către orice persoană interesată, decât ca temei al unei cereri de încetare în formele prevăzute de lege a asociației intimate, ea neputând constitui temei al admiterii cererii pe care recurenta a promovată în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei F., pentru considerentele de fapt și de drept pe care le-am expus anterior.
Așa fiind, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a prevederilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta Asociația V. și Pescarilor Sportivi F., reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat I. V. R., în contradictoriu cu intimata Asociația P. de Terenuri Agricole și Silvice „Valea Corbilor”, reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat V. B., împotriva sentinței civile nr. 552/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.04.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, P. M. | Judecător, A. B. |
Grefier, Pentru I. T., aflată în concediu de odihnă, semnează înlocuitor șef secție D. A. - |
Red.LS.. 19.07.2013
Tehnored.D.L.P. 22.07.2013
Jud. fond L. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 575/2013. Tribunalul BRAŞOV | Uzucapiune. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
