Contestaţie la executare. Decizia nr. 1171/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 29654/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1171/R
Ședința publică din data de 09 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. I.
JUDECĂTOR: I. M. I.
JUDECĂTOR: C. R.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenta C. Județeană de Pensii B. în contradictoriu cu intimata contestatoare T. A. I. și cu intimata terț poprit . sentinței civile nr. 7263/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 02.10.2013, iar apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.10.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 7263/24.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A respins cererea de suspendare a executării silite, formulate de contestatoare.
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea T. A. I. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B. și terțul poprit . sediul în B..
A dispus anularea adresei de înființare a popririi nr._/8.11.2012, emise de C. Județeană de Pensii B..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, la data de 3.11.2003 C. Județeană de Pensii B. a emis Decizia de imputare nr. 117 prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de achitare a sumei de 32.250.290 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
Decizia de imputare nr. 117/3.11.2003 a fost emisă în baza art. 77 și art. 78 din Legea nr. 188/1999.
La data de 25.02.2004, pe rolul Tribunalului B. a fost înregistrată sub nr._ contestația formulată de contestatoarea T. A. I. împotriva Deciziei de imputare de mai sus.
La data de 10.11.2009, s-a constatat perimată contestația formulată de contestatoarea T. A. I. împotriva Deciziei de imputare nr. 117/3.11.2003.
La data de 8.11.2012, în temeiul titlului executoriu nr. 117/2003, a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._, comunicată terțului poprit .>
Conform art. 78 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 77 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii Deciziei de imputare nr. 117/3.11.2003, introducerea cererii la instanță nu se va putea face mai tîrziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ pînă la soluționarea acțiunii.
Având în vedere că, în cuprinsul contestației înregistrate pe rolul Tribunalului B. sub nr._, contestatoarea a formulat critici cu privire la legalitatea și temeinicia Deciziei de imputare nr. 117/3.11.2003, instanța nu a putut reține motivul de nulitate privind lipsa comunicării titlului de creanță.
Față de prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990 Decizia de imputare nr. 117/3.11.2003 a devenit titlu executoriu la data comunicării. În cazul de față data care a fost avută în vedere pentru comunicare este data de 25.02.2004, respectiv, data înregistrării contestației formulate împotriva deciziei de imputare.
În prezenta cauză, instanța a reținut că părțile dosarului civil nr._ nu au solicitat suspendarea executării actului administrativ pînă la soluționarea acțiunii, motiv pentru care termenul general de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 25.02.2004 și s-a împlinit la data de 25.02.2007.
Contrar susținerilor intimatei desfășurarea urmăririi penale nu a determinat suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 117/3.11.2003 întrucât nu există o dispoziție legală sau o hotărâre a instanței de judecată în acest sens.
De asemenea, dreptul de a cere executarea silită a Deciziei de imputare se prescrie, în lipsa unei reglementări speciale derogatorii, în termenul de 3 ani, reglementat de art. 405 alin. 1 C.proc.civ.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis prezenta contestație la executare și a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr._/8.11.2012, emise de C. Județeană de Pensii B..
Având în vedere soluția de mai sus, cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect în condițiile în care adresa de înființare a popririi este singurul act de executare silită emis în baza Deciziei de imputare nr. 117/3.11.2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea prevederilor legale în materie, instanța pronunțând o hotărâre nelegală deoarece nu a coroborat prevederile Legii nr.29/1990 cu cele ale art. 379 Cod procedură civilă și ale OG nr.92/2003.
Astfel, în speță, C. Județeană de Pensii B. a emis decizia de imputare nr. 117/03.11.2003 în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Conform art.78 din Legea nr.188/1999 în forma existentă în anul 2003: "(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 77 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar în Situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2)Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauza se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(3)Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
Această dispoziție legală face referire doar la termenul de emitere a deciziei de imputare, termen ce a fost respectat de către C. Județeană de Pensii B..
Pe de altă parte, executarea deciziei nr.117/03.11.2003 este supusă unor termene și condiții prevăzute de reglementările privind creanțele bugetare, în speță OG nr.11/1996 și OG nr.92/2003, precum și cele cuprinse în materia dreptului comun, respectiv codul de procedură civilă și Decretul nr.l67/1958.
Art.122 din OG nr.92/2003, respectiv art.100 din OG nr.11/1996, termenul de prescripție se suspendă în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Ori, potrivit art.379 Cod procedură civilă nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar conform art.8 din Decretul nr.l67/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
C. Județeană de Pensii B. nu a procedat la executarea deciziei de imputare atâta timp cât nu s-a stabilit de către organele de urmărire penală existența faptei și pe cel care răspunde de ea.
Mai mult, nu se putea începe executarea decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, condiții care puteau fi verificate doar la finalizarea urmăririi penale. D. în acest moment se putea ști dacă contestatoarea era cea care a săvârșit faptele prejudiciabile.
C. Județeană de Pensii B. a depus la instanța de fond mai multe hotărâri judecătorești din care rezultă activitatea abuzivă a persoanelor care au eliberat bilete de tratament, fapte ce au condus la eliberarea de bilete de tratament pe numele unor persoane care în fapt nu au beneficiat de acestea. Recurenta consideră ca foștii salariați ai Casei Județene de Pensii B. care au participat la prejudicierea bugetului asigurărilor sociale de stat trebuie să suporte o parte din pagubele produse.
În cazul intimatei contestatoare, prin decizia nr.117/2003, acesteia i s-au imputat biletele eliberate pe numele unor persoane decedate.
Cercetările efectuate de către organele de urmărire penală cu privire la neregularitățile constând în eliberarea de bilete de tratament pe numele unor persoane decedate și achitarea unor contribuții mai mici pentru biletele de tratament de către beneficiarii acestora s-au finalizat în perioada 2008-2010. Prin ordonanța din data de 23.07.2008 din dosarul nr.613/P/2007, comunicată Casei Județene de Pensii B. la data de 07.10.2009, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T. A. I., procurorul de caz apreciind că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. Organele de urmărire penală au admis săvârșirea de către contestatoare a unor fapte prejudiciabile care, deși au fost scoase din sfera ilicitului penal, au atras răspunderea administrativă.
Creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă doar în momentul finalizării urmăririi penale, moment la care s-a stabilit existența faptelor și persoanelor vinovate.
De asemenea, plângerea împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ( art.278 ind.l Cod procedură penală) a făcut obiectul dosarului nr._/197/2008.
Prin urmare, având în vedere finalizarea cercetărilor penale, C. Județeană de Pensii B. a apreciat că decizia nr. 117/03.11.2003 a rămas definitivă și poate fi pusă în executare.
În concluzie, recurenta apreciază că măsurile de executare dispuse de către CJP B. au fost emise în termenul legal de 5 ani care a început să curgă la data finalizării cercetării penale, moment la care se puteau stabili persoanele vinovate. Vinovăția pe plan administrativ presupune săvârșirea unei fapte ilicite care a fost constatată și de către organele de urmărire penală.
Față de aceste argumente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și, pe fond, respingerea contestației.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 8, 9 și 3041 Cod procedură civilă; Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva; Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici; OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală; Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii; Legea nr. 263/2010.
Intimata contestatoare nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu s/au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Contrar celor susținute de recurenta intimată, prima instanță a analizat, a coroborat și a interpretat corect dispozițiile Legii nr.29/1990 cu cele ale art. 379 Cod procedură civilă și ale OG nr.92/2003.
Astfel, în cauză, nu s-a pus niciun moment problema neemiterii în termen a deciziei de imputare de către recurenta C. Județeană de Pensii B., neinvocându-se prescripția dreptului conducătorului instituției publice de a constata producerea pagubei și de a emite decizia de imputare, iar în ce privește termenele și condițiile în care putea fi pusă în executare decizia de imputare prima instanță a făcut o analiză completă prin raportare la dispozițiile legale aplicabile.
Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de imputare nr.117/03.11.2003 emisă în baza Raportului de audit nr.8618/01.08.2003, intimata contestatoare T. A. I. a creat un prejudiciu în cuantum de 32.250.290 lei (ROL) prin eliberarea unui număr de 37 bilete de tratament fără verificarea actelor de identitate ale solicitanților. Pentru recuperarea acestui prejudiciu reprezentantul legal al recurentei intimate a emis decizia de imputare care constituie titlu executoriu, antrenându-se răspunderea civilă a funcționarului public vinovat de producerea prejudiciului, în aplicarea dispozițiilor art.77 lit.a din Legea nr.188/1999.
Împotriva acestei decizii de imputare intimata contestatoare a formulat contestație în condițiile prevăzute de art.78 alin.2 din Legea nr.188/1999, înregistrată la Tribunalul B. – Secția C. Administrativ sub nr. de dosar_ . La data de 10.11.2009 s-a constatat perimată judecarea contestației formulate împotriva Deciziei de imputare nr.117/03.11.2003.
În acest dosar instanța de contencios administrativ nu a dispus suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea contestației, iar în cauză nu a operat nici un alt caz de suspendare a executării dintre cele prevăzute de art.12 din Decretul nr.167/1958. De asemenea, nu a operat nici întrerupere a cursului termenului de prescripție deoarece, astfel cum prevede art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, „prescripția nu este întreruptă…dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat…”.
În cauză nu s-a dovedit nici că ar opera vreunul dintre cazurile de suspendare a termenului de prescripție enumerate în art. 122 din OG nr.92/2003, aplicabile deciziei de imputare ce constituie titlul executoriu în prezenta cauză, și anume:
„ a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
d) cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
e) în alte cazuri prevăzute de lege” sau dintre cele enumerate în art.100 din OG nr.11/1996, respectiv:
„ a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent;
c) pe perioada respectării amânării sau eșalonării plății obligației bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plată, dispuse prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori aprobate de organul competent;
e) cât timp debitorul, cu rea-credință, își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită”.
În aceste condiții, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect că decizia de imputare nr.117/03.11.2003 a devenit titlu executoriu la data înregistrării contestației formulate în contencios administrativ, anume 25.02.2004.
Titlul executoriu arătat cuprindea o creanță certă, lichidă și exigibilă, în înțelesul art.379 C.proc.civ., deoarece existența ei rezulta din însuși actul de creanță, câtimea ei era determinată în actul de creanță, care avea la bază raportul de audit întocmit în cadrul instituției recurente, și era exigibilă.
Așa fiind, tribunalul constată că nu pot fi primite susținerile recurentei intimate în sensul că nu putea începe executarea silită deoarece certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței nu puteau fi verificate decât la momentul finalizării urmăririi penale pentru următoarele considerente:
În speță, titlul executoriu constituit din decizia de imputare nr. 117/03.11.2003 a fost emis în vederea antrenării răspunderii civile a intimatei contestatoare vinovate de producerea prejudiciului în patrimoniul recurentei intimate, în condițiile reglementate de art.77 lit.a din Legea nr.188/1999 în forma în vigoare la momentul producerii prejudiciului, iar termenul de prescripție a executării a început să curgă la data înregistrării contestației împotriva deciziei pe rolul instanței de contencios administrativ, aceasta fiind considerată data comunicării titlului de creanță devenit, de la acel moment, titlu executoriu.
Chiar dacă recurenta intimată a formulat și o plângere penală împotriva intimatei contestatoare, aceasta nu înseamnă că trebuia să aștepte finalizarea cercetării penale pentru a se putea porni executarea silită în vederea recuperării prejudiciului deoarece, în speță, exista emis deja un titlu executoriu în baza căruia se putea recupera prejudiciul stabilit în raportul de audit și care putea fi pus în executare, iar executarea nu era suspendată până la finalizarea cercetărilor penale. Răspunderea penală a intimatei contestatoare putea fi antrenată independent de antrenarea răspunderii sale civile, în măsura în care organele de urmărire penală ar fi reținut în sarcina sa săvârșirea unor fapte ce intră în sfera legii penale, săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției publice pe care o ocupa.
Pe cale de consecință susținerea recurentei intimate în sensul că decizia nr. 117/03.11.2003 a rămas definitivă și a putut fi pusă în executare numai la finalizarea cercetărilor penale efectuate împotriva intimatei contestatoare nu au niciun suport legal, cercetările organele de urmărire penală vizând faptele săvârșite de intimata contestatoare prin prisma legii penale, iar rezultatele acestora neavând nicio înrâurire asupra deciziei de imputare emise de recurenta intimată pe numele intimatei contestatoare în aplicarea dispozițiilor art.77 lit.a din Legea nr.188/1999.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta intimată, ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Tribunalul constată că în prezenta cale de atac nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B. împotriva sentinței civile nr.7263/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. I. I. M. I. C. R.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IMI /10.01.2014
Tehnored. CND/13.01.2014
Ex. 2
Jud fond – C. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 532/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1165/2013. Tribunalul... → |
|---|
