Fond funciar. Decizia nr. 1478/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1478/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1715/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1478/R
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii U. I., U. O. și U. V. împotriva deciziei civile nr. 1651/21.12.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului B. în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Suceava,C. L. de Fond Funciar M. Sulița, C. L. de Fond Funciar B., Direcția S. Suceava, A. N., Brunello S., A. G. și P. N. A., având ca obiect fond funciar, contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2013, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 13.11.2013, iar apoi, din aceleași motive, pentru data de 20.11.2013 și pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea – contestație în anulare – înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 22.02.2012, contestatorii U. I., U. O. și U. V. au solicitat anularea Deciziei civile nr. 1651/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dos. civ. nr._ .
La termenul de judecată din data de 16.08.2012 judecata contestației în anulare a fost suspendată în temeiul art. 155/1 Cod proc. civ., motivat de faptul că părțile contestatoare nu au comunicat instanței dacă toate au semnat contestația în anulare, întrucât aceasta poartă doar două semnături, fără ca instanța să le poată atribui vreunui contestator, iar în cazul în care toți cei trei contestatori înțeleg să își însușească cererea, nu au depus un exemplar al contestației în anulare semnat de către toți contestatorii (fila 82).
Această încheiere nu a fost recurată și nici nu s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei în termenul de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 155/1 alin. 2 și art. 248 alin. 1 Cod proc. civ.
La termenul de judecată de astăzi, 05.11.2013, instanța a invocat din oficiu excepția perimării judecății contestației în anulare, excepție de procedură, absolută și peremptorie, asupra căreia instanța este ținută a se pronunța cu precădere, în condițiile prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod proc. civ.
Intimații A. N., BRUNELLO S., A. G. și P. N. A. au solicitat la rândul lor, prin notele de ședință depuse la filele nr. 83 și 113 constatarea perimării contestației în anulare și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, depunând înscrisuri în susținerea acestei pretenții.
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Perimarea sancționează numai neglijența manifestată prin abandonarea procesului.
Art. 248 alin. 1 Cod proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, însă partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Pentru a opera perimarea, termenul de perimare nu trebuie să fi fost întrerupt prin efectuarea vreunui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes, potrivit art. 249 Cod proc. civ.
În speță sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea perimării judecății contestației în anulare, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, iar această împrejurare se datorează culpei contestatorilor, care deși legal citați, nu au îndeplinit obligația stabilită de instanță, raportat la prevederile art. 155/1 Cod proc. civ., de a comunica identitatea celor două persoane contestatoare care au semnat cererea introductivă de instanță și precizarea dacă cel de-al treilea contestator nesemnatar, al contestației, și-o însușește, ori depunerea unui exemplar al contestației în anulare semnat de către toți contestatorii. În consecință, desfășurarea normală a procesului a fost astfel împiedicată din culpa contestatorilor care nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei urmare a îndeplinirii obligațiilor mai sus menționate, stabilite de instanță în sarcina lor.
De asemenea, în speță, nu se impunea îndeplinirea din oficiu a vreunui act de procedură.
Față de aceste considerente, în baza art. 252 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu și, în consecință, să constate perimată judecata contestației în anulare.
Potrivit art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
De principiu, reclamantul este în culpă procesuală, dacă cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o s-a perimat.
Cheltuielile de judecată ocazionate de procesul a cărui perimare s-a constatat, vor fi suportate de partea dovedită în culpă de lăsarea cauzei în nelucrare.
În speță, contestatorii sunt în culpă procesuală, deoarece, nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sarcina lor, pentru desfășurarea normală a procesului, lăsând astfel cauza în nelucrare.
În cursul prezentului litigiu, intimații persoane fizice, domiciliați în județele Iași, Suceava, A. și B., fiind citați cu copia contestației în anulare, au efectuat cheltuieli în cauză, angajându-și un avocat din Baroul Iași (împuternicire avocațială depusă la fila nr. 54), care a depus întâmpinare (f. 52) și s-a prezentat la termenele de judecată din data de 11.07.2012 (f. 77) și din data de 16.08.2012 (f. 82), alături de intimata A. N., domiciliată în municipiul Iași.
Intimații au probat efectuarea următoarelor cheltuieli de judecată în cuantum total de 3.684 lei:
- cheltuieli de transport pentru cele două termene de judecată menționate anterior pe ruta Iași - B. și retur în cuantum total de 651 lei, conform bonurilor de benzină emise la data de 10.07.2012, 11.07.2011, 15.08.2012 și 16.08.2012 (f. 86 – 87, 89 bis – 90);
- cheltuieli de cazare pentru aceleași termene de judecată în cuantum de 534 lei, potrivit chitanțelor și facturilor emise la data de 10.07.2012 și la data de 15.08.2012, aferente acelorași termene de judecată (f. 88, 89, 91, 92);
- onorariu avocațial în cuantum de 2.500 lei (f. 54 bis și f. 85).
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să îi oblige pe contestatori să plătească intimaților A. N., BRUNELLO S., A. G. și P. N. A. suma de 3.684 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării invocată de intimații A. N., BRUNELLO S., A. G. și P. N. A. și, în consecință:
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii U. I., U. O. și U. V. în contradictoriu cu intimații A. N., BRUNELLO S., A. G., P. N. A., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, C. L. de Fond Funciar M. Sulița, C. L. de Fond Funciar B. și Direcția S. Suceava, împotriva deciziei civile nr. 1651/R/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._ .
Obligă contestatorii să plătească intimaților A. N., BRUNELLO S., A. G. și P. N. A. suma de 3.684 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. P. |
Red.CR. 14.02.2014
Tehnored.DP. 17.02.2014 – 2 ex.
Jud rec. L.S.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 662/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 38/2013.... → |
|---|
