Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 354/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1568/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 354/. publică de la 18.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – M. B.
Grefier – M. D.
Pe rol este judecarea apelului civil formulat de apelanta petentă Asociația A. AGRO 2001, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata ., prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL ș.a., împotriva sentinței civile nr. 1258/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La cercetarea actelor din dosar instanța constată că, prin serviciul registratură, la data de 19.09.2013 intimata pârâtă ., prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL a depus la dosar un punct de vedere privire la cererea de apel formulată în cauză.
Nefiind formulate cereri noi și nici excepții de ridicat, având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr.1258/25.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins excepția necompetenței materiale invocată de A. București.
S-a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de A. București
S-a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011 dată de OCPI B. formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001 în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar General Group Expert SPRL și cu citarea părților interesate DGFP B.- AFP C., R. B. SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.
Pentru a pronunța această sentințe, prima instanță a reținut că prin adresa din data de 14.12.2011, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.01.2012 sub nr._, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. a înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei B. plângerea formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001 în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar General Group Expert SPRL împotriva încheierii de carte funciară nr. nr._/2011.
Prin plângerea formulată, petenta a solicitat admiterea plângerii și, în consecință, admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise în cuprinsul cărții funciare în favoarea petentei.
Prin cererea formulată la data de 26.01.2011, petenta Asociația Agricolă Agro 2001 a solicitat OCPI B. să întabuleze pe numele petentei dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ C., nr. cad. 3542/1/219 în baza sentinței nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a convenției de vânzare cumpărare nr. 79/23.07.2007. Totodată s-a solicitat radierea sechestrului A. înscris la B+7 și a ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea Băncii Agricole (C+2).
Prin încheierea nr. 7043 a OCPI B., s-a admis cererea de radiere a sechestrului A., dar s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate reținându-se că asupra imobilului în litigiu există intabulat dreptul de ipotecă legală conform OG nr. 92/2003, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 151 și 154 din OG nr. 92/2003, convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de 23.07.2007 ulterior aplicării ipotecii legale (05.01.2006), fiind lovită de nulitate absolută cu privire la imobilul cu nr. 3542/1/119. Totodată s-a respins și cererea de radiere a dreptului de ipotecă și a interdicțiilor adiacente înscrise în favoarea Băncii Agricole cesionate către A. București întrucât nu există consimțământul acesteia pentru radiere.
Împotriva încheierii nr. 7043 a OCPI B., petenta a formulat cerere de reexaminare, cerere care a fost respinsă prin încheierea nr._ reținându-se că respingerea celor două capete de cerere este pe deplin justificată, sentința civilă nu face vorbire despre desființarea ipotecii legale înscrise în favoarea DGFP-AFP C. iar petenta nu a făcut dovada existenței aprobării date de această instituție pentru vânzarea imobilului și pentru desființarea ipotecii iar cu privire la radierea ipotecii s-a constatat că petenta nu a depus nici un înscris care să reprezinte acordul creditorului la radierea ipotecii și a interdicțiilor și nicio hotărâre judecătorească care să înlocuiască acest acord.
Petenta a contestat temeinicia încheierii nr._ prin plângerea ce formează obiectul prezentului dosar.
Referitor la susținerea petentei conform căreia registratorul de carte funciară nu poate invoca nulitatea absolută a unui act, s-a reținut că potrivit art. 63 alin.1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 ANCPI“registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare”.
În cauză, la momentul formulării de către petentă a cererii de intabulare a dreptului de proprietate, în CF nr._ nr. top. 3542/1/119 era intabulat din data de 05.01.2006 dreptul de ipotecă legală al DGFP-AFP C. conform procesului-verbal de sechestru nr._/2005.
Conform art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 “(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. (10) Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută” iar potrivit art. 154 alin. 5 din OG nr. 92/2003 dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11) se aplică și bunurilor imobile, dispozițiile art. 1746 alin.3 C.civ. fiind deci aplicabile doar în situația în care ar exista aprobarea organului competent pentru încheierea de acte de dispoziție
Convenția de vânzare cumpărare nr. 79/23.07.2007 prin care . s-a obligat să transmită în proprietate petentei Asociația Agricolă Agro 2001 suprafața de teren cu nr. top. 3542/1/119 și a cărei validitate a fost constatată prin sentința nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, este ulterioară datei la care s-a înscris în CF dreptul de ipotecă legală al DGFP-AFP C., acestui act fiindu-i aplicabile în condițiile menționate dispozițiile art. 151 alin.9 și 10 din OG nr. 92/2003. Totodată, DGFP-AFP C. în calitate de titular al unui drept real înscris în cartea funciară, nu a fost parte în dosarul nr._ al Tribunalului D., sentința pronunțată nefiindu-i deci opozabilă.
Or, față de situația de carte funciară existentă la momentul formulării de către petentă a cererii de intabulare a dreptului de proprietate, de dispozițiile art. 151 alin. 10 din OG nr. 92/2003 care prevăd în mod expres nulitatea absolută a actelor de dispoziție întocmite fără aprobarea titularului dreptului de ipotecă legală și de inopozabilitatea efectelor sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. față de DGFP-AFP C., s-a constatat că în mod corect, față de dispozițiile art. 63 alin.1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 ANCPI și principiul legalității înscrierilor ce guvernează publicitatea imobiliară, registratorul de carte funciară a respins cererea formulată.
Cu privire la capătul de cerere privind radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare înscrise în cartea funciară în favoarea Băncii A., creanțe cesionate către A. București, se reține că la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte acordul creditorului la radierea acestora. În plus, prin întâmpinarea depusă la dosar A. București a precizat în mod expres că nu este de acord cu radierea solicitată de către petentă, situație în care față de dispozițiile art. 51 din Legea nr. 7/1996 s-a constatat că în mod corect registratorul de carte funciară a respins cererea de radiere a ipotecii și a interdicției de înstrăinare înscrise în cartea funciară în favoarea Băncii A..
Ca urmare, pentru considerentele expuse, constatând că susținerile petentei sunt neîntemeiate, instanța a respins plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă Agro 2001, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii și pe cale de consecință, întabularea dreptului său de proprietate.
În motivare s-a arătat că sentința Tribunalului D. a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa în CF_ C. asupra imobilului teren. Registratorul verifică înscrisul prin care se constată actul sau faptul juridic, dar numai în ceea ce privește forma acestuia, nu și sub aspectul condițiilor de fond a stabilit prin considerente că aceasta ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința întabulării dreptului de proprietate al reclamantei.
Această hotărâre, intrată în puterea de lucru judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către OCPI B.. În consecință, invocarea prevederilor art.151 din OG 92/2003 nu poate fi primită, registratorul de carte funciară și instanța neavând legitimitatea de a invoca această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune judecătorească.
De asemenea, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină.
În drept au fost invocate prevederile art.50 al.3 din Legea 7/1996.
Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
S-a arătat în susținere că A. a preluat creanțele bancare asupra debitorului ., această cesiune având drept efect transmiterea dreptului de creanță către cesionar. De asemenea, prin sentință în mod corect s-a reținut faptul că da le data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Actele de dispoziție ulterioare indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută. Având în vedere că nu și-a exprimat acordul pentru radierea ipotecii și a interdicțiilor de înstrăinare și grevare, se solicită respingerea apelului.
Intimata DGFP B.-AFP C. a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
S-a arătat că în mod corect a stabilit instanța de fond că registratorul a apreciat corect asupra legalității ipotecii înscrise în favoarea sa asupra imobilelor din patrimoniul petentei. În acest sens, petenta nu a probat că ipoteca înscrisă în anul 2006 a fost desființată. În mod corect s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art.151 al.9 din OG 92/2003, întrucât, de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sunt indisponibilizate.
În faza apelului nu s-au administrat probe noi.
Examinând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin raportare la motivele de apel, actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că apelul nu este fondat.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin. 5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin. 9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 al art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Susținerea apelantei, în sensul că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței civile ce se solicită a se intabula, nu ar conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină și că odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, potrivit prevederilor art. 1746 alin. 3. C.civ, este nefondată. Aceasta deoarece ipoteca legală reglementată de art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 este una specială, care derogă de la prevederile art. 1746 alin. 3 Cod civil, inaplicabile în speță.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
Totodată, instanța de apel constată că, perfectarea contractului de cesiune de creanță nr._/17.12.1999 între Banca Agricolă și AVAB și a notificării AVAB către S.C. S. C. S.A. nu a avut drept efect juridic stingerea creanței, cu consecința stingerii garanțiilor instituite pentru executarea acestui drept, ci doar transferul dreptului de creanță și a tuturor accesoriilor acestuia, astfel că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic existența acestui impediment la întabulare.
Contrar susținerilor apelantei petente, cesiunea de creanță reprezintă un mod de transmitere a creanței din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, iar nu un mod de stingere a acesteia. În urma cesiunii de creanță creanța rămâne neschimbată, în sensul că-și păstrează atât natura cât și garanțiile care o însoțeau.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „Agro 2001” împotriva sentinței civile nr.1258/25.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. M. B.
Grefier,
M. D.
Aflată în concediu medical
Semnează grefierul șef de secție
Grefier I. M.
Red. M.B./18.12.2013
Tehnored. I.C./19.12.2013; 7 ex.
Jud. fond: M. S.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 38/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 532/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
