Contestaţie la executare. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 8963/62/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR.72/R
Ședința publică de la 24 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier V. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili M. și Mijlocii B., prin reprezentant legal, împotriva Încheierii pronunțată de Judecătoria B. la data de 17.07.2012, în dosarul civil nr._/197/2012, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013, în sensul celor consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin încheierea de ședință din data de 17.07.2012, pronunțată în dosarul nr._/197/2012 Judecătoria B. a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea ..
În motivarea acestei soluții prima instanță a reținut dispozițiile art. 403 alin.1 C.pr.civ., condiția depunerii cauțiunii nefiind una suficientă pentru admiterea cererii de suspendare, instanța urmând a analiza dacă continuarea executării silite, raportat la temeiurile invocate în contestație este de natură a-l prejudicia grav pe debitorul contestator, cu luarea în considerare a caracterului excepțional al acestei măsuri.
Instanța a reținut că în speță, raportat la legalitatea actelor de executare, singura ce poate fi analizată în cadrul contestației formulate în cauză (deoarece împotriva titlului executoriu contestatoarea are la dispoziție o cale specială de atac, conform prevederilor art. 205 C.pr.civ.), a apreciat că nu se impune luarea măsurii suspendării executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, care a solicitat modificarea încheierii și admiterea cererii de suspendare formulată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta contestatoare a arătat că între această societate si societatea debitoare s-a încheiat la data de 05.05.2011 contractul de subantrepriza nr.26A, prin care societatea VOICILAS CONSTRUCT se obliga sa execute lucrări de construcții in favoarea contestatoarei, începând cu data de 05.05.2011 si pana la data de 31.05.2011, pentru suma de 18.713,69 lei, după ce facturile erau verificate obiectiv si de specialitate si aprobate in termen de 30 de zile de la data primirii facturii de către Project Managerul Antreprenorului General, respectiv domnul Valentiu G.-conform art.7 pct. 7.3 din contractul de antrepriza.
La data de 15.07.2011 s-a procedat la încheierea procesului-verbal de recepție calitativa la terminarea lucrărilor, act care reprezintă modul de stingere a obligațiilor contractuale intre cele doua părți.
Pe de alta parte, având in vedere clauzele contractuale, emiterea facturilor conform clauzelor contractuale, aprobarea acestora de către Project Manager, in cazul in care ar fi încălcat clauzele contractuale, contestatoare ar fi fost pasibilă de plata penalităților majore din contractul de antrepriza.
Astfel, urmează a se constata ca nu sunt îndeplinite cerințele art. 27 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 privind C.proc.fiscală, respectiv contestatoarea nu a procedat cu rea-credință, nemaiputându-se îndeplini calitatea de terț poprit fata de instituția emitenta a adresei de înființare a popririi, având in vedere încetarea raporturilor contractuale anterior emiterii acestora, sens in care debitoarea introducea la plata aceste instrumente de plata.
Mai mult, din adresa de înființare a popririi rezulta ca titlurile executorii au fost emise de către organul constatator care a emis decizia începând cu luna aprilie 2010 si pana in luna iunie 2011, sens in care, se pare, ca in aceasta perioada s-a dat dovada de pasivitate, neluându-se masuri asigurătorii, iar ulterior, considerând ca recurenta contestatoare este de rea-credință, s-a emis decizia de atragere a răspunderii solidare cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pe de alta parte, nu se poate retine ca recurenta contestatoare a fost de rea-credință, atâta timp cat titlurile executorii au fost emise strict către debitoarea VOICILAS CONSTRUCT si nu beneficiază de nicio formă de publicitate ca sa poată fi aduse la cunoștința, iar debitoarea nu i-a comunicat ca este executata pentru debite la bugetul de stat.
Surprinzător este ca instituția intimată, deși susține ca a înființat poprirea, nu avea indisponibilizate si sumele care trebuiau să intre în contul debitoarei, sume care s-au derulat anterior emiterii deciziei de înființare a popririi, cat si a celor care au intrat ulterior in contul debitoarei,astfel încât instituția intimată nu si-a valorificat titlurile executorii.
În atare situație, se naște întrebarea daca instituția intimata a stabilit masuri asigurătorii si pe conturile debitoarei sau doar a declarat-o pe recurentă terț poprit, aspect fata de care decizia emisa ar părea întrutotul nelegala.
Pe de alta parte, conform alin.9 al art.149 C.pr.fiscală - prima cerință la care se referă alin. 9 este aceea de a fi achitată o creanță ce a devenit exigibilă, deci, o creanță ajunsă la scadentă, la momentul la care creditorul poate solicita plata.
În cauză, o astfel de condiție nu este îndeplinită pentru că, între creditoare și debitoare a intervenit Project managerul antreprenorului general care stabilea scadenta, respectiv la 30 de zile după aprobarea facturilor emise conform situației de lucrări si stabilirea calității lucrărilor efectuate.
Din examinarea acestor convenții, a căror înlăturare nu este justificată în nici un mod, a rezultat că la momentul emiterii adresei de înființare a popririi nu a intervenit scadența, nu a devenit exigibilă suma pretinsa.
Reținând că nu suntem în fața unei datorii exigibile a terțului poprit se impune aprecierea că temeiul pentru care a fost antrenată răspunderea solidară a recurentei contestatoare nu poate fi reținută și, ca atare, măsura dispusă prin titlurile executorii nu este nelegală.
In aceste condiții, începerea unei executări de către intimata, aceasta neavând o creanța certa, lichida si exigibila care sa-i confere acest drept, nu ar conduce decât la prejudicierea societății contestatoare care ar fi devalizata pentru o suma imensa pe care nu o datorează.
F. de aceste aspecte, având in vedere natura acestui litigiu, urgenta fiind impusa de activitatea desfășurata de către o societate comerciala, recurenta solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum aceasta a fost formulata.
De altfel, urmează a se constata ca măsura asiguratorie luata de către intimata este abuziva si nelegala.
Recurenta invocă dispozițiile art. 129 alin 2 Cod procedura fiscală, potrivit cărora se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Astfel, existenta pericolului sustragerii de la urmărire trebuie dovedit de către intimata si nu doar enunțat, intimata având sarcina de a proba in ce rezida acest pericol sau care sunt împrejurările care au condus la aceasta concluzie, pentru ca aceasta concluzie, respectiv de sustragere de la plata obligațiilor fiscale nu poate fi presupusa, cu atât mai mult cu cât, chiar in actul de control, aceeași intimata precizează ca societatea recurentă si-a achitat toate taxele si impozitele.
In ceea ce privește fondul cauzei, având in vedere faptul ca intimata nu deține un act care sa îndeplinească cerințele prevăzute de art.379 pct.l Cod procedura civila, emiterea titlului executoriu si începerea procedurii executării silite sunt făcute cu încălcarea dispozițiilor legale.
In atare situație, instanța de fond trebuia sa analizeze, chiar daca numai pipăind fondul litigiului, daca intimata se afla in posesia unor titluri executorii ajunse la scadenta, in caz contrar executarea silita neputând demara, sens in care cererea de suspendare ar fi trebuit admisa pana la clarificarea acestor aspecte.
Cererea de recurs este timbrată cu 16 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili M. și Mijlocii B., prin DGFP B., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata susține că nu ne aflăm în prezența unei cereri temeinic justificate prin care să se prezinte instanței dovada vreunui prejudiciu nerecuperabil pe care l-ar putea avea, pagubele iminente ce s-ar putea produce prin executare silită, susțineri care trebuie dovedite.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, instanța constată următoarele:
Motivele de recurs referitoare la modalitatea în care a fost încheiat contractul de subantrepriză dintre recurentă și Voicilas Construct, a procesului verbal de recepție calitativă la terminarea lucrărilor, la emiterea facturilor conform clauzelor contractuale, la îndeplinirea cerințelor art. 27 alin.1 lit. a din OG nr.92/2003 și dobândirea de către recurentă a calității de terț poprit, la încălcarea dispozițiilor legale la emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare, la buna sau reaua credință a recurentei contestatoare, la lipsa indisponibilizării sumelor care trebuiau să intre în contul debitoarei, la exigibilitatea creanței, lichiditatea și certitudinea acesteia, la oportunitatea instituirii măsurii asigurătorii sunt considerente care pot fi invocate numai în cadrul contestației la executare, o analizare pe fond a acestora echivalând cu o antepronunțare asupra acestei cereri deduse judecății, înlăturând prima instanță de la soluționarea pe fond a contestației la executare în cadrul analizării suspendării executării silite. Ca urmare, toate aceste motive sunt străine de natura pricinii și nu pot conduce la modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Tribunalul reține că potrivit art.403 alin.1 C.pr.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Debitorul urmărit are interesul să oprească îndeplinirea executării silite, care odată dusă la bun sfârșit, poate avea urmări grave pentru el. În situația în care anularea titlului executoriu intervine abia după ce executarea a fost dusă până la capăt, se pot naște dificultăți mari în ceea ce privește posibilitatea pentru debitor de a obține restituirea bunurilor ce i s-au luat ori repararea prejudiciului ce i s-a cauzat. Suspendarea executării silite constă, în general, în oprirea activității organelor de executare. Față de cerința ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorului urmăritor, suspendarea executării silite este o măsură excepțională, care poate fi dispusă numai atunci când debitorul dovedește faptul că continuarea executării îi produce grave prejudicii.
Legiuitorul arată că ,,instanța … poate suspenda executarea”, ceea ce subliniază caracterul dispozitiv al acestei prevederi și dreptul judecătorului de a aprecia asupra circumstanțelor invocate de partea interesată spre a dispune suspendarea executării silite.
În consecință, suspendarea executării silite nu poate fi întemeiată doar pe constatarea îndeplinirii condițiilor privind plata cauțiunii și a promovării contestației la executare. Instanța trebuia să analizeze în concret motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii de suspendare și să stabilească dacă în raport de acestea, dacă debitoarea, prin continuarea executării, va suferi un prejudiciu ce nu poate fi reparat.
Singurul argument adus de contestatoare în cuprinsul cererii promovate în motivarea suspendării executării silite a fost faptul că începerea executării de către intimata care nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă nu ar conduce decât la prejudicierea societății, care ar fi devalizată pentru o sumă imensă, pe care nu o datorează. Prin motivele căii de atac exercitate recurenta susține că urgența suspendării executării silite este impusă de activitatea desfășurată de către o societate comercială, considerent generic, care vizează generic orice societate de tipul celei care a formulat cererea, iar nu pe contestatoare în special.
Contestatoare nu a dovedit în condițiile art.1169 cod civil că prin continuarea executării va suferi un prejudiciu ce nu poate fi reparat, simplele susțineri în acest sens neputând fi primite.
Ca urmare, instanța apreciază că toate criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs și să mențină hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta contestatoare ., reprezentată de av. M. M., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili M. și Mijlocii B. împotriva încheierii de ședință din data de 17.07.2012, pronunțată în dosarul nr._/197/2012 al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, P. M. | Judecător, A. B. |
Grefier, V. D. D. |
Red. A.B./29.01.2013
Tehnored. V.D./29.01.2013; 2 ex.
Jud. fond: L. S. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1165/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 694/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
