Contestaţie la executare. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 3097/226/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR.386/R
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. S. – judecător
Judecător – P. M.
Judecător – A. B.
Grefier – I. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurentul contestator K. M. în contradictoriu cu intimații M. I. V., B. E. JUDECĂTORESC M. V., B. N. PUBLIC A. B., având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 955/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data 27.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere soluția pe care a pronunțat-o cu privire la cererea de amânare formulată în cauză, a amânat pronunțare pentru data de 07.03.2013, iar apoi, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțare pentru data de 14.03.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.955/21.05.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul K. M. în contradictoriu cu intimații M. I. V. și BNP B. A..
De asemenea, contestația la executare formulată de același contestator în contradictoriu cu intimatul B. M. V. a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditorul M. I. V. a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului K. M. în temeiul titlul executoriu constând în contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009, act adițional la contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 (fila 75).
În urma acestei cereri B. M. V. a solicitat instanței încuviințarea executării silite având ca obiect recuperare creanță, cheltuieli de executare silită (fila 74), iar Judecătoria F. prin încheierea din data de 12.09.2011 a încuviințat executarea silită asupra contractului de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009, actului adițional la contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 și a cheltuielilor de executare (fila 73).
Urmare acestor demersuri a fost emisă somația din data de 15.09.2011, în dosarul execuțional nr.65/2011 al B.E.J. M. V., comunicată debitorului la data de 16.09.2011, prin care s-a pus în vedere acestuia potrivit art. 387, 411 cod proc. civ., ca în termen de o zi de la primire să se conformeze titlului executoriu constând în contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009, actului adițional la contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 autentificat sub nr.2375/20.11.2009, respectiv să achite suma de_ euro - contravaloare împrumut, 14 lei taxe judiciare de timbru, 6300 lei onorariu executor judecătoresc și 300 lei cheltuieli de executare, aceste din urmă cheltuieli stabilite potrivit procesului verbal nr. 65/2011.
Față de motivele invocate de contestator, instanța a constatat că titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită îl reprezintă contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 și actul adițional la contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 autentificat sub nr.2375/20.11.2009, acte încheiate în formă autentică între intimatul M. I. V. în calitate de creditor și contestatorul K. M., în calitate de debitor, prin care acesta din urmă a primit cu titlu de împrumut suma de_ euro pe care s-a obligat să o restituie până la data de 01.10.2009. Debitorul contestator a garantat suma împrumutată cu_ părți sociale, în valoarea nominală de 10 lei fiecare pe care le deține în capitalul social al ., al cărei asociat unic este, cu sediul în C..
Ulterior între părți s-a încheiat un act adițional la contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 autentificat de BNP B. A. sub nr.2375/20.11.2009, prin care părțile de comun acord au convenit ca termenul pentru restituirea sumei de_ euro să fie prelungit până la data de 30.12.2009, celelalte clauze ale contractului de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 de acest BNP rămânând nemodificate. Prin același act adițional contestatorul debitor a fost de acord ca în situația în care până la data de 30.12.2009 nu va restitui creditorului său în întregime suma împrumutată, acesta să poată treacă la executarea sa.
În prezenta contestație motivele invocate sunt îndreptate împotriva actului autentic încheiat între părți, respectiv faptul că lipsește un element esențial al contractului – consimțământul la încheierea acestuia prin inducerea în eroare cu privire la conținutul acestuia.
Instanța a constatat că în cauză titlul executoriu cu privire la creanța de_ euro (certă, lichidă și exigibilă, conform disp.art. 379 C.proc.civ.) îl constituie contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009, și actul adițional la contractul de împrumut și garanție mobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 autentificat sub nr.2375/20.11.2009 încheiate de părți în formă autentică, conform dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, și că, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
S-a reținut astfel că apărările de fond invocate de contestator, legate de valabilitatea titlului executoriu, puteau fi formulate pe calea unei acțiuni în anularea sau constatarea nulității acestuia pe calea dreptului comun.
Astfel, contestatorul are la îndemână un alt mijloc procesual decât contestația la executare pentru desființarea titlului executoriu, respectiv o cale de atac specială constând în cererea de anulare a actului notarial, adresată instanțelor de drept comun.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, reiese că pe calea contestației la executare pot fi invocate neregularități ale actelor de executare, dar nu pot fi invocate acele nereguli pentru a căror remediere legea creează o altă procedură. Prin sintagma „altă cale de atac” la care face referire al. 3 al art 399 C.p.c., nu trebuie să se înțeleagă numai procedurile special create pentru contestarea unor titluri executorii, altele decât hotărâri judecătorești, dar și acțiunile de drept comun prin care se poate obține desființarea unui astfel de titlu executoriu.
Atâta timp cât legea deschide calea unei acțiuni de drept comun, partea nu are deschisă calea contestației la executare. În speță, este vorba de un act autentic prin care se constată de către notarul public existența unei creanțe certe și lichide, devenită exigibilă prin faptul împlinirii termenului de restituire a sumei împrumutate de către intimatul creditor M. I. V. debitorului contestator K. M..
Potrivit dispozițiile art. 100 al. 1 din Legea 36/1995 – Legea notarilor publici și activității notariale: „Actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoana interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă”, astfel că și din acest text de lege reiese imposibilitatea verificării actului notarial pe această cale a contestației la executare.
Mai mult decât atât actele notariale se bucură de prezumția de valabilitate potrivit dispozițiilor art.1173 al.1 Cod civil, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Înscrisului autentic face dovadă până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator referitoare la prezența părților, modul de identificare a lor, luarea consimțământului, semnarea înscrisului de către părți în fața notarului.
Motivele invocate de contestator față de nulitatea actului prin aceea că lipsește consimțământul contestatorului la încheierea actului prin inducerea în eroare a acestuia cu privire la conținutul actului, respectiv a contractului de împrumut și a actului adițional la acest contract, prin aceea că notarul public nu i-a asigurat înțelegerea corectă a termenilor folosiți în contract, fiind astfel în eroare cu privire la conținutul real al actului, martora angajată la firma sa neavând studii corespunzătoare, nu pot fi avute în vedere de către instanță. Una este situația în care o persoană nu cunoaște limba română iar traducătorul îi traduce în limba sa maternă conținutul actului, și alta este situația în care termeni de specialitate juridică nu sunt suficienți de bine înțeleși de partea care încheie actul, în această din urmă situație putându-se afla și cetățeni români. Cum contestatorul se află în această din urmă situație instanța apreciază că actele întocmite de notar și care constituie titluri executorii și formează obiectul dos. exec.65/2011, se bucură în continuare de prezumția de valabilitate și pot forma în continuare obiect al dosarului de executare menționat.
Instanța a reținut că nu există dovezi în sensul că contestatorul s-a aflat în eroare la încheierea contractului de împrumut, în condițiile în care consimțământul a fost dat în fața unui notar public, iar actul a fost semnat după ce a fost citit de acesta, care și-a însușit conținutul acestuia, așa cum este menționat în încheierile de autentificare nr.1194/01.06.2009 și nr.2375/20.11.2009. Faptul că între părți a intervenit anumite desocotiri privind stingerea împrumutului fără a se încheia și dovezi în acest sens nu poate duce la o altă concluzie, iar cele declarate de martoră are ca sursă susțineri ale contestatorului și nu dovedesc că acesta s-a aflat în eroare la încheierea actului, respectiv că acesta nu reprezintă voința sa.
Mai mult decât atât contestatorul deși arată că s-a aflat în eroare la încheierea actului nu a arătat care este actul care ar fi vrut să îl încheie, de asemenea nu contestă suma împrumutată ci faptul că aceasta a fost restituită atât prin plăți efectuate de acesta cât și prin produse constând în materiale lemnoase. Această situație nu poate fi supusă analizei în această fază procesuală a executării silite. Dacă contestatorul înțelege a-și reglementa această problemă pe cale judecătorească și obține sentință favorabilă prin desființarea actelor ce constituie titluri executorii, are la dispoziție instituția întoarcerii executării.
Ca urmare, formele de executare înfăptuite în dosarul execuțional până la acest moment procesual sunt legale, a respins criticile aduse de către contestator, ca fiind neîntemeiate și menținerea acestor acte de executare ca legale.
Pentru aceste considerente și reținând că actele de executare silită nu au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale privind executarea silită și că acestea se întemeiază pe titlul executoriu depus de intimat, împotriva căruia nu pot fi formulate apărări de fond întrucât există un alt mijloc procesual în acest scop, instanța a apreciat că este neîntemeiată contestația la executare, dispunând respingerea acesteia.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. V., a respins contestația la executare formulată de contestator împotriva intimatului B.E.J. M. V., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatorul K. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare și a acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului executoriu, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul – contestator, după reluarea tuturor considerentelor expuse în cererea de chemare în judecată, a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra capătului de cerere vizând nulitatea absolută a contractului de împrumut și garanție imobiliară fără deposedare autentificat sub nr.1194/01.06.2009 și a actului adițional la acesta, deși în motivare se face referire la actele respective și la calea care trebuia urmată.
Consideră că soluția cu privire la această cerere trebuia să se regăsească în dispozitiv și că nulitatea absolută a titlului executoriu ducea la constatarea nulității absolute a tuturor actelor de executare.
Totodată apreciază că prima instanță trebuia să se pronunțe și cu privire la actul supus executării, la valabilitatea acestuia în cadrul contestației la executare, luându-se în considerare faptul că recurentul – contestator este cetățean turc și trebuia să primească actele de executare traduse corect de către creditor.
Se mai susține că nu este vorba despre o nulitate relativă, așa cum a susținut intimatul BNP B. A. prin întâmpinare, iar instanța trebuia să facă o corectă interpretare și aplicare a art.6, 60 și 47 din legea nr.36/1995. S-a mai invocat faptul că notarul public nu a cercetat și nu a întrebat părțile contractante dacă suma pretins dată recurentului este una reală sau prin acel act se confirmă o cămătărie practicată de intimatul M. V..
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 și 304 pct.8 și 9 C.proc.civ.
Intimatul BNP B. A. a depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art308 alin.2 C.proc.civ. prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului contestator la plata cheltuielilor de judecată, arătând că acesta avea la îndemână o altă cale pentru a obține desființarea executării silite și că probatoriul administrat în cauză nu confirmă susținerea acestuia potrivit căruia nu ar înțelege limba română și astfel nici semnificația actului juridic pe care l-a semnat în fața sa.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele.
Recurentul – contestator K. M. a investit instanța de fond cu judecarea unei contestații la executare în cadrul căreia a invocat neregularități legate de valabilitatea titlului executoriu, întemeindu-se pe dispozițiile art.399 alin.3 și art.400 alin.1 și 2 C.proc.civ.
Alegând această cale, potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, recurentul – contestator nu poate imputa instanței de fond faptul că nu s-a pronunțat în mod separat asupra cererii în constatarea nulității absolute a titlului executoriu ce a făcut obiectul executării silite, cerere care în speță nu are existență de sine stătătoare.
În dispozitivul sentinței este trecută soluția de respingere a contestației la executare în întregul său, iar în considerente, instanța de fond a expus pe larg motivele pentru care a respins această contestație, inclusiv cererea de constatare a nulității absolute formulate pe calea prevăzută de art.399 alin.3 C.proc.civ.
În mod temeinic și legal a fost analizată cu prioritate admisibilitatea unei astfel de cereri pe calea aleasă de recurentul – contestator, reținând că pentru atacarea titlului executoriu constând într-un act notarial, în art.100 alin.1 din legea nr.36/1995 este reglementată acțiunea în anulare. Or, potrivit art.399 alin.3 C.proc.civ., când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărării de fond împotriva acestuia în cadrul contestației la executare numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Mai mult decât atât, chiar dacă a constatat inadmisibilitatea unei astfel de cereri în cadrul contestației la executare deduse judecății, prima instanță a analizat și pe fond cererea de constatare a nulității absolute, astfel că susținerea recurentului privind nepronunțarea aspra acestui capăt de cerere este neîntemeiată.
Având în vedere cele reținute mai sus privitor la admisibilitatea verificării valabilității titlului executoriu în această etapă procesuală, tribunalul reține că nu pot fi analizate motivele de recurs referitoare la fondul cererii de constatare a nulității absolute.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății și a menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, în temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.316 C.proc.civ., recurentul – contestator K. M. va fi obligat să plătească intimatului BNP B. A. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales. (fila 49).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator K. M. în contradictoriu cu intimații M. I. V., B. N. Public A. B. și B. E. Judecătoresc M. V. împotriva sentinței civile nr. 955/21.05.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului BNP B. A. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.03.2013.
Președinte, Judecător Judecător
L. S. P. M. A. B.
Grefier
I. T.
Red.PM/25.06.2013
Tehnored.CL/25.06.2013
Jud.fond: C.G.M.
2 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Reziliere contract. Sentința nr. 102/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
