Reziliere contract. Sentința nr. 102/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 3609/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 102/R
Ședința publică de la 27 mai 2013
Completul Civ. D1 constituit din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea, după declinare, a cererii formulată de reclamanții S. V. și C. M. S., în contradictoriu cu pârâții C. I. și R. C., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. I. și avocat B. R. pentru pârâtul R. C., lipsă fiind pârâtul C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În ședința publică de astăzi se depun delegații de reprezentare, prin care domnul avocat D. I. este împuternicit să reprezinte interesele reclamanților în cadrul procesului de față, iar dl. avocat B. R. este împuternicit să reprezinte interesele pârâtului R. C..
Având în vedere obiectul prezentei cauze, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, în baza dispozițiilor art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 2 lit. „b” Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului B..
Avocat D. I., în calitate de reprezentant convențional al reclamanților, apreciază că relativ la această cauză competența aparține Judecătoriei B., care, din eroare, aceasta a evaluat terenul care nu face obiectul actelor juridice atacate.
Reprezentantul convențional al pârâtului R. C., de asemenea, apreciază că, în speță, competența aparține Judecătoriei B..
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții S. V. și C. M. S. au chemat în judecată pe pârâții C. I. și R. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate desființarea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți și autentificate sub nr. 1133/2.11.1999, 1229/15.11.1999, 83/2.02.2000, 465/24.04.2000 și 688/13.06.2000 de notarul public D. D., pentru neîndeplinirea condiției suspensive inserate în aceste acte, să se constate desființarea convențiilor încheiate între pârâți și consemnate prin înscrisurile încheiate la datele de 10.10.2000 și 18.10.2000, pentru neîndeplinirea condiției suspensive inserate în aceste acte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că între pârâții C. I., în calitate de promitent vânzător, si R. C., în calitate de promitent cumpărător, s-au încheiat cinci antecontracte de vânzare cumpărare autentificate de notar public D. D., prin care părțile s-au obligat să strămute din patrimoniul primului în patrimoniul celui de al doilea dreptul de proprietate asupra terenurilor viitoare ce vor fi obținute de către pârâtul C. I. în temeiul legilor de restituire a proprietăților funciare, vânzarea viitoare fiind fost prevăzută sub condiția suspensivă a dobândirii de către promitentul vânzător a dreptului de proprietate asupra suprafețelor convenite, în temeiul Legii nr. 18/1991.
Au mai arătat că pârâtul C. I. nu mai poate dobândi dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece a cedat toate drepturile cu privire la această reconstituire a dreptului de proprietate către reclamanți, precum și că, prin contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 19.11.2010 și înregistrat pentru opozabilitate la Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare, pârâtul C. I. și-a vândut drepturile de reconstituire către reclamanți pentru suma de 2.526.366,8 lei.
Au arătat de asemenea că pârâtul R. C. a obținut o hotărâre judecătorească de obligare a pârâtului Codelanu I. la vânzarea tuturor terenurilor promise însă acest aspect nu mai are nici o relevanță în cauză, atât timp cât această hotărâre este inopozabilă reclamanților, iar data sentinței este ulterioară notării cesiunii la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1017 din vechiul Cod civil.
În probațiune au fost depuse la dosar actele juridice menționate mai sus, alte înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4532/15.03.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că acțiunea cu care a fost învestită are ca obiect constarea desființării antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți si autentificate de notarul public D. D., sub numerele menționate mai sus, pentru neîndeplinirea condiției suspensive inserate în acte si constatarea desființării convențiilor încheiate între pârâți si consemnate prin înscrisurile încheiate la data de 10.10.2000 si 18.10.2000 pentru neîndeplinirea condiției suspensive.
Instanța a mai reținut că valoarea de circulație a imobilelor ce au făcut obiectul antecontractelor a căror desființare se solicită este de 7.193.492 lei, astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr._/2013, întocmit de expertul T. O..
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar, precum și că, potrivit deciziei Sectiilor Unite ale Î.C.C.J. nr. 32/2008, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. se interpretează în sensul că, în vederea stabilirii competentei materiale de soluționare în primă instanță, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca s-a formulat petit accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
La termenul de judecată de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului B. în soluționarea cauzei, excepție de procedură, absolută și dilatorie, asupra căreia este ținută a se pronunța cu precădere, în condițiile reglementate de art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
În acest sens, instanța reține că cererea dedusă judecății are într-adevăr caracter evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desființării unor acte juridice cu conținut patrimonial.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, valoarea obiectului antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1229/1999 este de 2500 dolari, reprezentând 43.000.000 lei vechi la acea dată, cea a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1133/1999 este de 2000 dolari, reprezentând 34.000.000 lei vechi, cea a antecontractului autentificat sub nr. 83/2000 este de 6000 dolari, reprezentând_ lei vechi, cea a antecontractului autentificat sub nr. 465/2000 este de 3000 dolari, reprezentând 66.000.000 lei vechi, iar cea a antecontractului autentificat sub nr. 688/2000 este de 4500 dolari, reprezentând 95.000.000 lei vechi (filele 11-20 din dosarul Judecătoriei B.).
Actele juridice sub semnătură privată încheiate între pârâți la datele de 10.10.2000 și respectiv 18.10.2000 sunt în valoare de 4900 dolari și respectiv 500 dolari (filele 24-25 din dosarul Judecătoriei B.).
Instanța reține că, potrivit clauzelor exprese inserate în actele autentice (cele sub semnătură privată purtând mențiunea că sunt încheiate în aceleași condiții ca și actele autentice), pârâtul C. I., în calitate de promitent-vânzător, s-a obligat să încheie cu pârâtul R. C., în calitate de promitent-cumpărător, contracte de vânzare-cumpărare pentru anumite suprafețe de teren, identificate în cuprinsul actelor menționate mai sus, după ce va dobândi dreptul de proprietate asupra acestora în temeiul Legii nr. 18/1991, la momentul încheierii actelor promitentul-vânzător neavând proprietatea terenurilor respective.
De asemenea, în cuprinsul actelor autentice s-a menționat că, în caz de încălcare a antecontractului, promitentul-cumpărător este în drept să obțină pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 1073-1077 din Codul civil.
Din analiza acestor acte rezultă că ele reprezintă antecontracte de vânzare-cumpărare, care au dat naștere, în patrimoniul părților contractante, a unor obligații de a face, respectiv aceea de a încheia în viitor contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect respectivele suprafețe de teren, părțile evaluând obiectul antecontractelor pe care le-au încheiat la sumele menționate mai sus.
În raport cu acest aspect, Tribunalul constată că valoarea de circulație a imobilelor la momentul actual reprezintă un element exterior actelor juridice menționate, care nu are legătură cu prețul convenit de părți, cu atât mai mult cu cât bunurile ce au făcut obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare nu sunt individual determinate, dat fiind că dreptul de proprietate nu se afla, la data încheierii actelor, în patrimoniul promitentului-vânzător, care, de altfel, nu cunoștea nici amplasamentul exact al acestora, ci numai zona în care acestea ar fi trebuit să se afle, în ipoteza reconstituirii viitoare a dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, ci au fost identificate numai prin suprafață și prin zonă.
Instanța reține de asemenea că nici unul dintre pârâți nu a contestat valoarea indicată de reclamanți, la termenul de judecată din data de 16.11.2012, când Judecătoria B. a solicitat reclamanților să precizeze valoarea obiectului cererii.
În aceste condiții, trebuie avut în vedere prețul consemnat în antecontractele de vânzare-cumpărare, precizat de reclamanți la suma de 52.350 lei, care, atâta timp cât nu este contestat, constituie singurul element obiectiv de apreciere, iar nu o evaluare străină actului juridic.
În același sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia de speță nr. 1593/2002, a stabilit că, în materia cererilor având ca obiect desființarea unui act juridic, nu au relevanță criterii cum ar fi valoarea de impunere a imobilului sau valoarea stabilită printr-un raport de expertiză întocmit în cursul procesului, deoarece, în aceste situații, stabilirea competenței materiale a instanțelor ar depinde în totalitate de un factor subiectiv care este exterior actului juridic ce se cere a fi anulat.
În aceeași speță s-a stabilit că, cererea dedusă judecății neavând caracterul unei acțiuni în revendicare, la stabilirea instanței competente are relevanță exclusiv cuantumul prețului stipulat în contract, iar nu evaluări străine contractului.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul apreciază că dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. nu sunt incidente în speță, având în vedere că valoarea de circulație a imobilelor, stabilită prin expertiză (în realitate, nu a imobilelor, ci a unor imobile aflate în zonă), nu reprezintă „valoarea obiectului cererii”, ci un element străin convențiilor încheiate între pârâți, competența de soluționare a acțiunii deduse judecății revenind așadar instanței prevăzute de art. 1 pct. 1 C.pr.civ. prin raportare la art. 2 pct. 1 lit. b, respectiv judecătoriei, întrucât valoarea obiectului pricinii se situează sub pragul de 500.000 lei.
Față de aceste considerente, în baza art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., instanța urmează a admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință, în baza art. 158 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
În baza art. 20 pct. 2 C.pr.civ. va constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Tribunalul B., iar în baza art. 21, art. 22 alin. 2 C.pr.civ. va dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel B. în vederea soluționării acestui conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții S. V. și C. M. S. în contradictoriu cu pârâții C. I. și R. C. în favoarea Judecătoriei B..
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Tribunalul B..
Dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel B. în vederea soluționării acestui conflict.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C.F.- 14.06.2013
Tehnored. I.M.-14.06.2013
6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul BRAŞOV | Superficie. Decizia nr. 1048/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
