Contestaţie la executare. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 256/338/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 74/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. S. – judecător
JUDECĂTOR: P. M.
JUDECĂTOR :A. B.
GREFIER: V. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta C. (S.) M. I. cu dom. ales pt. comunicarea actelor și pe intimat BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - SUCURSALA B., PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile numărul 1155 pronunțată de Judecătoria Zărnești în data de 21.06.2012, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, încheierea acestui tribunal de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 1155/21.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Zărnești a respins excepția de perimare a executării silite invocată de contestatoarea C. M. I. în contradictoriu cu intimata B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ – Sucursala B. ca neîntemeiată; a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C. M. I. în contradictoriu cu intimata B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ – Sucursala B. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești la data de 10.02.2012 sub nr._, contestatoarea C. M. I. în contradictoriu cu intimata B. Comercială Română – Sucursala B. a solicitat instanței să constate perimarea actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 503/2010 și să dispună desființarea actelor de executare.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, împreună cu C. G. R. a contractat trei credite ipotecare, ce au fost garantate cu imobilul proprietate personală situat în localitatea B., . E. Din cauza situației economice precare nu a mai putut achita ratele la bancă, astfel că în cursul anului 2010 a fost deschis dosarul execuțional 503/2010 al Biroului executorului judecătoresc Ț. C. – O., executarea silită fiind încuviințată prin încheierile pronunțate în dosar nr._ al Judecătoriei Zărnești și dosar nr._/197/2010 al Judecătoriei B..
Contestatoarea a mai arătat că de la data încuviințării executării silite nu s-au mai efectuat acte de executare în dosarul execuțional mai sus indicat, inclusiv o expertiză, până la data de 02.02.2012 când a fost înștiințată că în dosarul execuțional 503/2010 va avea loc la data de 16.02.2012 scoaterea la licitație a imobilului ipotecat. Însă, acest act de executare vine la mai mult de 6 luni de la data ultimului act de executare. Or, potrivit art. 389 și urm. Cod proc. civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că nu are cunoștință să se fi afișat conform legii comunicarea pentru vânzare a imobilului.
Față de toate aceste aspecte, contestatoarea a invocat perimarea executării silite începute în dosarul execuțional 503/2010 și desființarea actelor de executare.
Contestatoarea a mai arătat că nu mai locuiește la adresa din B., . 2007 și de executare și termenul ei a luat la cunoștință la data de 02.02.2012 de la Oficiul Poștal al comunei B..
În drept, contestația se întemeiază pe dispozițiile art. 389 Cod proc. civilă.
Contestația a fost legal timbrată.
La contestație au fost anexate copie după comunicarea înștiințării privind termenul licitației (fl.4) și după înștiințarea de licitație (fl.5).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa capacității de folosință a BCR SA – Sucursala B..
În motivarea excepției, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 43 din Legea 31/1990 potrivit cărora sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale precum și dispozițiile art. 7 pct. 31 din OUG 99/2006, care definesc sucursala bancară ca fiind orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
B. Comercială Română, potrivit actelor constitutive, are organizată o rețea de unități fără personalitate juridică, compusă din sucursale și agenții care asigură operațiuni bancare în conformitate cu competențele delegate de centrala băncii.
Față de toate aceste aspecte s-a solicitat admiterea excepției lipsei capacității de folosință a Sucursalei și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
La termenul din data de 25.05.2012, instanța a respins excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei BCR care să-i justifice capacitatea procesuală în calitate de pârâtă, ca neîntemeiată.
Sucursala BCR este o unitate componentă a acesteia, are organe proprii de conducere, un complex de atribuții care îi creează o individualitate proprie în cadrul societății comerciale astfel că a dobândit capacitatea de folosință care să-i justifice capacitatea procesuală în calitate de pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin (2) Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Astfel, intimata a arătat că, prin contractele de credit nr._/06.07.2007,_/06.07.2007 a fost acordat împrumutaților C. M. I. și C. G. R. un credit ce a fost garantat prin contractul de ipotecă autentificat la data de 06.07.2007.
Din cauză că aceștia nu au respectat clauzele contractuale cu privire la rambursarea împrumutului, s-a demarat procedura executării silite.
În ceea ce privește afirmațiile contestatoarei cum că actele de executare nu au fost comunicate la actuala sa adresă, intimata a arătat că acestea au fost comunicate la adresa din contractul de credit.
În ceea ce privește perimarea executării silite, intimata a arătat că executarea silită a fost efectuată potrivit procedurii reglementate de art. 381 și urm. Cod proc. civilă, comunicarea actelor de procedură făcându-se în modalitățile și termenele prevăzute de lege.
Față de aceste aspecte s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 115 și urm. Cod proc civilă și art. 401 și urm. Cod proc. civilă.
La termenul din data de 25.05.2012, contestatoarea a depus la dosar note de ședință prin care și-a exprimat poziția procesuală pe excepția lipsei capacități de folosință a intimatei, precum și concluzii scrise.
La solicitarea instanței, B. Ț. C. O. a înaintat instanței copie după dosarul execuțional nr. 503/2010.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.07.2007 între B. Comercială Română – Agenția S. în calitate de creditoare, C. G. R. în calitate de împrumutat și contestatoarea C. M. I. în calitate de coplătitor și garant ipotecar s-a încheiat contractul de credit bancar nr._, prin care B. a acordat împrumutatului suma de_ EUR pe o perioadă de 360 luni.
Conform pct. 8 din Contract, creditul și celelalte sume și cheltuieli aferente contractului au fost garantate cu ipotecă constituită asupra imobilului situat în comuna B., ., înscris în CF 1018 Poarta, nr. top. 2824/1/1/b constituit din teren în suprafață de 500 mp și construcție regim D+P+M, proprietatea contestatoarei C. M. I..
În acest sens, între contestatoarea C. M.-I. în calitate de garant ipotecar și creditoarea ipotecară B. Comercială Română SA – Sucursala Județeană B. prin Agenția S., s-a încheiat contractul de ipotecă autentificat de BNP H. A. – D. sub nr. 604/06.07.2007, având ca obiect garantarea tuturor sumelor datorate sau ce urmează a fi datorate în conformitate cu contractul de credit bancar nr._/06.07.2007 cu imobilul înscris în CF nr. 1018 Poarta nr. top. 2824/1/1/b constituit din teren în suprafață de 500 mp și casă de vacanță regim D+P+M.
La aceeași dată de 06.07.2007 între B. Comercială Română – Agenția S. în calitate de creditoare, C. G. R. în calitate de împrumutat și contestatoarea C. M. I. în calitate de coplătitor și garant ipotecar s-a încheiat și contractul de credit bancar nr._, prin care B. a acordat împrumutatului suma de_ EUR pe o perioadă de 300 luni.
Conform pct. 10 din Contract, creditul și celelalte sume și cheltuieli aferente contractului au fost garantate cu ipotecă constituită asupra imobilului situat în comuna B., ., înscris în CF 1018 Poarta, nr. top. 2824/1/1/b constituit din teren în suprafață de 500 mp și construcție regim D+P+M, proprietatea contestatoarei C. M. I..
În acest sens, între contestatoarea C. M.-I. în calitate de garant ipotecar și creditoarea ipotecară B. Comercială Română SA – Sucursala Județeană B. prin Agenția S., s-a încheiat contractul de ipotecă autentificat de BNP H. A. – D. sub nr. 603/06.07.2007, având ca obiect garantarea tuturor sumelor datorate sau ce urmează a fi datorate în conformitate cu contractul de credit bancar nr._/06.07.2007 cu imobilul înscris în CF nr. 1018 Poarta nr. top. 2824/1/1/b constituit din teren în suprafață de 500 mp și casă de vacanță regim D+P+M.
Întrucât ratele de credit nu au fost achitate la termen, creditele au fost declarate scadente anticipat și, la data de 02.06.2010 a fost înregistrată la B. Ț. C. O. cererea de executare silită formulată de BCR SA împotriva debitorului împrumutat C. G. R. și a garantului C. M. I. prin care se solicita executarea silită a obligațiilor asumate de împrumutat și coplătitorul garant prin contractele de credit_/06.07.2007 și_/06.07.2007. În acest sens s-a format dosarul de executare 503/2010, în cadrul căruia prin încheierea camerei de consiliu nr. 673/CC/09.06.2010 a Judecătoriei Zărnești pronunțată în dosar nr._ și prin încheierea camerei de consiliu din data de 18.06.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2010 s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii constând în contractul de credit nr._/06.07.2007 și_/06.07.2007.
Prin contestația formulată contestatoarea invocă perimarea executării silite și pe cale de consecință desființarea actelor de executare, susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.389 alin. 1 Cod proc. civilă.
Potrivit art. 389 alin. 1 Cod proc. civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Ca urmare a perimării, toate actele de executare îndeplinite vor fi desființate.
În ceea ce privește perimarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional 503/2010 invocată de contestatoarea, instanța a apreciat că este neîntemeiată, atâta timp cât din cuprinsul dosarului execuțional nu rezultă că actele de executare au fost realizate la intervale mai mari de 6 luni astfel încât să intervină perimarea de drept a executării silite.
Astfel, din cuprinsul dosarului execuțional nr. 503/2010 rezultă că la data de 09.06.2010 și 18.06.2010 a fost încuviințată executarea silită a contractelor de credit bancar nr._/06.07.2007,_/06.07.2007, la data de 27.08.2010 s-a emis somația prin care contestatoarea era înștiințată de declanșarea executării silite, la data de 02.09.2010 a fost notată la CF somația în vederea executării silite, la data de 02.11.2010 a fost emisă înștiințarea prev. de art. 500 alin. 2 Cod proc. civilă, la data de 09.11.2010 s-a încheiat procesul-verbal privind numirea unui expert tehnic imobiliar în vederea stabilirii prețului de vânzare a imobilului, la data de 28.02.2011 s-a întocmit publicația de vânzare a imobilului înscris în CF 1018 Poarta nr. top. 2824/1/1/b iar la data de 02.03.2011 înștiințarea debitoarei privind termenul de vânzare, la data de 02.03.2011 s-a întocmit procesul verbal de afișaj a publicației de vânzare, la data de 04.04.2011 s-a întocmit procesul-verbal de licitație publică, la data de 26.04.2011 s-a întocmit o nouă publicație de vânzare și înștiințarea debitoarei privind data licitației, precum și procesul-verbal de afișaj al publicației de vânzare, la data de 19.05. 2011 s-a întocmit procesul verbal de licitație, o nouă publicație de vânzare, înștiințarea debitoarei privind data licitației precum și procesul-verbal de afișaj al publicației de vânzare, la data de 30.06.2011 s-a încheiat procesul verbal de licitație, iar la data de 28.12.2012 s-a întocmit o nouă publicație de vânzare precum și înștiințarea debitoarei privind data licitației, la data de 16.02.2012 s-a întocmit procesul-verbal de licitație.
Contestatoarea susține că a intervenit perimarea executării silite, întrucât actele de executare făcute în intervalul cuprins între încuviințarea executării silite (18.06.2010) și cel al comunicării către ea a termenului de licitație din data de 16.02.2012, respectiv 02.02.2012, nu îi sunt opozabile fiind comunicate la o adresă la care nu mai locuiește din anul 2007.
Însă, nelegala procedură de comunicare a actelor de executare silită nu echivalează cu neîndeplinirea vreunui act de executare silită pe o perioadă mai mare de 6 luni astfel încât să intervină perimarea executării silite.
Aspectele legate de nelegala comunicare a actelor de executare silită pot duce, în cazul în care se constată că procedura de comunicare nu a fost legal îndeplinită, la repunerea în termenul de contestare a actului de executare dar nu la perimarea executării silite, întrucât nu se poate reține că creditoarea a rămas în pasivitate o perioadă mai mare de 6 luni de la data ultimului act de executare.
Mai mult, astfel cum rezultă din procesele-verbale de comunicare, actele de executare au fost comunicate contestatoarei la domiciliul indicat în contractele de credit, respectiv municipiul B., ., ., . astfel că nu se poate reține vreo culpă a creditoarei în comunicarea actelor de executare la o adresă la care contestatoarea susține că nu mai locuiește din anul 2007 ci dimpotrivă, cea în culpă este contestatoarea care, deși conform art. 7 pct.7.1 lit. f din condițiile generale de creditare parte integrantă din contractele de credit_ și_ din data de 06.07.2007 avea obligația ca în termen de 5 zile de la data schimbării domiciliului să înștiințeze B. despre schimbare, nerespectarea acestei obligații constituind caz de culpă conform art. 8 pct. 8.1 din condițiile generale de creditare.
Or, contestatoarea nu poate să-și invoce propria culpă în comunicarea actelor de executare la un domiciliu la care susține că nu mai locuiește din anul 2007.
Față de aceste aspecte, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 389 alin. 1 Cod proc civilă, instanța a respins excepția de perimare a executării silite ca neîntemeiată și pe cale de consecință, a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat calea de atac a recursului contestatoarea C. (S.) M. I., care a solicitat constatarea nulității actelor de executare silită îndeplinite în dosar cu încălcarea prevederilor legale și perimarea dosarului execuțional nr. 503/2010.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta contestatoare arată că în anul 2010 s-a început executarea silită împotriva sa pentru două contracte de credit din 6.07.2012. În cursul anului 2010 s-a prezentat la imobilul din B. Poarta nr. 17E executorul judecătoresc, care i-a comunicat o . înscrisuri. Din 2010 și până în 2012 nimeni nu s-a mai prezentat la imobil și recurentei nu i-a mai fost comunicată vreo somație, notificare, cerere de chemare în judecată, deși executorul judecătoresc, creditoarea știau adresa imobilului din B. unde i-au fost comunicate înscrisurile în 2010, știau că recurenta și-ar fi schimbat domiciliul și au făcut adresă către Primăria B. cu privire la persoana sa, document din care reiese că locuia în B.. Ignorând aceste detalii, încălcând prevederile legale și principiul bunei credințe, recurentei i se comunică în anul 2010 la B., unde ar fi fost normal să i se comunice toate actele de procedură efectuate în acest dosar, procesul verbal de scoatere la licitație a imobilului.
Recurenta solicită să se constate că între anul 2010 și anul 2012 nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură care să-i fie opozabil în dosarul execuțional, fiind lipsite de efecte juridice actele de executare silită dintre 2010 – 2012, cu consecința perimării actelor de executare silită și a dosarului execuțional. Normele privitoare la comunicarea actelor de executare silită sunt norme imperative, care atrag nulitatea absolută a actului întocmit cu nerespectarea prevederilor legale. Nefiindu-i comunicate aceste înscrisuri, recurenta susține că a fost lipsită de dreptul de a-și apăra în instanță interesele și drepturile, dreptul de acces la justiție și la exercitarea unei căi de atac fiind prevăzut nu doar de legislația națională, dar și de cea europeană.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 105 alin.2 teza II și art. 106 C.pr.civ., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea de recurs este timbrată cu 95 lei taxă judiciară de timbru și 0.15 lei timbru judiciar.
Intimata B. Comercială Română a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. La termenul de judecată din 16.01.2013 tribunalul a dispus decăderea intimatei din dreptul de a depune întâmpinare, întrucât acest act de procedură a fost înaintat la dosar cu nerespectarea termenului instituit de dispozițiile art. 308 alin.2 C.pr.civ.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Recurenta contestatoare susține nelegalitatea procedurii de comunicare a actelor de executare întrucât acestea nu ar fi fost comunicate la noul său domiciliu, ignorând obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de credit pe care l-a semnat, ale cărui prevederi se impun cu putere de lege între părțile contractante. Astfel, prin art. 7 pct.7.1 lit. f din ,,Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar” împrumutatul (contestatoarea din prezenta cauză) și-a asumat obligația de a înștiința banca în termen de 5 zile de la data modificării domiciliului său. Potrivi art. 8.1 din același act, nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin contract constituie caz de culpă.
Ca urmare, recurenta își invocă propria culpă, prin faptul că nu a înștiințat creditoarea cu privire la schimbarea domiciliului său. Ignorând această obligație, și-a asumat riscurile care decurg din comunicarea tuturor actelor de executare la o altă adresă decât cea în care locuiește în prezent.
Chiar dacă recurenta contestatoare nu și-ar fi asumat o astfel de obligație prin semnarea contractului de credit, obligația de a aduce la cunoștința părții adverse schimbarea domiciliului rezultă și din prevederile art. 98 C.pr.civ., aplicabil și în cursul executării silite, ca parte a procesului civil.
Astfel, în conformitate cu aceste dispoziții, schimbarea domiciliului unei dintre părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
În condițiile în care recurenta contestatoare nu a făcut cunoscută creditorului și executorului judecătoresc noua sa adresă, în decursul executării silite nu se putea ține cont decât de adresa de domiciliu indicate în dosar. Deși recurenta susține că atât executorul, cât și creditoarea știau de schimbarea domiciliului, nu s-a făcut dovada în condițiile art. 1169 cod civil vechi că a adus la cunoștința părților interesate modificarea domiciliului său, în condițiile în care din actele dosarului execuțional nu rezultă o astfel de împrejurare. Nu se poate reține vreo culpă a creditoarei sau a executorului judecătoresc și obligația acestuia din urmă de a comunica actele de executare la o altă adresă decât cea indicată de debitoare, în condițiile în care aceasta din urmă nu s-a conformat obligației stabilite atât prin contract, cât și de legiuitor cu privire la informarea referitoare la schimbarea domiciliului său. Toate actele de procedură realizate la domiciliul indicat prin contractul de credit îi sunt opozabile recurentei contestatoare, susținerile sale nefiind fondate.
În mod corect prima instanță a reținut că eventuala neîndeplinire legală a procedurii de citare nu echivalează cu neîndeplinirea vreunui act de executare silită, astfel încât să intervină perimarea executării silite, reluarea considerentelor pentru care o astfel de interpretare nu poate fi primită nefiind necesară, orice adăugire fiind de prisos.
Judecătoria, prin soluția adoptată, nu a încălcat dreptul la apărare, la acces la justiție sau la exercitarea unei căi de atac, ci a dat eficiența corectă prevederilor contractuale pe care recurenta contestatoare și le-a asumat, expunând starea de fapt dedusă judecății astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei și interpretând corect dispozițiile legale incidente în cauză.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs promovată și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică, la adăpost de orice critică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta contestatoare C. (S.) M. I. în contradictoriu cu intimata B. Comercială Română – sucursala B. împotriva sentinței civile nr.1155/21.06.2012 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
GREFIER,
V. D.
Redactat/A.B./8.04.2013
Tehnoredactat/V.D./16.04.2013
Judecător fond/O. E. D.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 11/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
