Grăniţuire. Sentința nr. 18/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 906/197/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 479/2013
Ședința publică de la 17 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. G.
Judecător - V. M.
Grefier – D. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții reclamanți T. M. și T. K. Z., împotriva sentinței civile nr._/18.11.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._ /_ în contradictoriu cu intimații pârâți B. N. D. și B. A., având ca obiect grănițuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2013, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civila nr._/2011 a Judecatoriei Brasov s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T. M. și T. K.-Z. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. N. D. și B. A. față de cererea de stabilite a liniei de graniță cu imobilul situat în B. ., jud.B. proprietatea pârâților.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și completată de reclamanți, și în consecință:
S –a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților situat în B. ., jud.B. înscris în CF_ B. sub nr. top.9094/5 compus din casă și teren de 319,17 mp și imobilul proprietatea pîrîților situat în B. ., jud.B. înscris în CF_ B. sub nr.9094/4/1 și CF_ B. sub nr. top.9094/4/2, conform anexei 5 a suplimentului la raportul de expertiză nr._/2009 întocmit de expert G. F. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au respins celelalte petite.
Pentru a pronunta astfel prima instanta a retinut că reclamanții T. M. și T. K. Z. sunt proprietarii imobilului situat în B. ., înscris în CF_ B. sub nr. top.9094/5 compus din casă și teren de 319,17 mp.
Pârâții B. N. D. și B. A. sunt coproprietari asupra imobilului situat în B. ., înscris în CF_ B. sub nr. top. 9094/4/1 și CF_ B. sub nr. top.9094/4/2, compus din două apartamente și teren în suprafață de 319,17 mp.
Prin completarea de acțiune formulată reclamanții au solicitat și stabilirea liniei de graniță cu imobilul din B. .. Acest imobil se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților situat în B. . însă nu se învecinează cu imobilul proprietatea reclamanților situat în ..
Acțiunea în grănițuire presupune stabilirea liniei de graniță între două imobile învecinate. Calitatea procesuală în acțiunile în grănițuire aparține proprietarilor fondurilor învecinate. În cazul de față imobilul proprietatea reclamanților nu se învecinează cu imobilul situat în B. . astfel că, pârâții, chiar dacă dețin proprietatea acestui imobil, nu au calitate procesuală pasivă iar reclamanții nu au calitate procesuală activă.
Pentru argumentele prezentate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ce privește cererea reclamanților de stabilire a liniei de graniță față de imobilul situat în B. ..
În ce privește linia de graniță dintre terenul proprietatea reclamanților înscris în CF_ B. sub nr. top.9094/5 și terenul proprietatea pârâților înscris în CF_ B. sub nr. top. 9094/4/1 și CF_ B. sub nr. top.9094/4/2, instanța a reținut următoarele-
Problema care s-a ridicat în prezenta cauză pornește de la modalitatea de stabilire a liniei de graniță. O propunere, susținută de reclamanți și de expertul consilier Perlik R., are în vedere linia de graniță stabilită în raport cu picătura streașinii. Cealaltă propunere, susținută de pârâți și de expertul topograf F. G., are în vedere linia de graniță situată pe linia zidului construcției deținută de reclamanți.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că linia de graniță dintre imobilul reclamanților și imobilul cu care se învecinează în partea de sud-vest ( .), materializată în teren printr-un gard, se situează pe linia construcției de la nr.14. Aceeași este situația liniei de graniță dintre imobilul pârâților - . - și imobilul cu care se învecinează la nord-est – Bihorului 11. În cuprinsul expertizei judiciare expertul reține că stabilirea liniei de graniță pe linia zidului construcțiilor este o practică a zonei.
În răspunsul la interogatoriu reclamanta T. M. a recunoscut că, la momentul la care a dobândit proprietatea imobilului în anul 2002, cele două imobile erau despărțite de zidul casei sale, zidul unui șopron și un gard de plasă de sârmă cu cadran de metal. Totodată reclamanta a recunoscut că, acel gard de zidărie ridicat de pârâți, unește zidul șopronului de un stâlp de beton care exista la momentul cumpărării imobilului. Aceeași a fost și susținerea reclamantului T. K. Z..
La dosarul cauzei au fost depuse fotografii necontestate de reclamanți, în care se poate observa gardul din plasă de sârmă, ce despărțea cele două proprietăți și care se afla amplasat pe linia zidului construcției deținute de reclamanți. Totodată se poate observa porțiunea de zid și stâlpul de beton până la care se întindea gardul de plasă de sârmă.
La filele 97- 102 din dosar sunt depuse Buletinul clădirii din ., declarații privind apartamentele 1-4 din imobilul din .. În cuprinsul acestor înscrisuri, întocmite în anul 1948, se menționează magazia amplasată în continuarea clădirii de locuit deținută în prezent de reclamanți.
Construcția deținută de reclamanți a fost înscrisă în CF_ B. sub nr. top.9094/5 cu mențiunea că a fost construită anterior anului 1958. Astfel cum s-a reținut mai sus, la recensământul clădirilor din anul 1948, construcția exista. Totodată, schițele construcției din ., depuse la filele 95,96 din dosar, au fost întocmite în anul 1929. În concluzie instanța va reține că imobilul construcție deținut de reclamanți a fost construit aproximativ în anii 1930.
La fila 96 din dosar se regăsește planul construcției imobilului din ., fostă . imobilul redat în schiță și cel deținut de reclamanți rezultă din identificarea cu număr topografic a terenului pe care s-a ridicat construcția din schițe, respectiv 9094/5. În planul respectiv s-a efectuat și o identificarea topografică arătându-se amplasarea clădirii pe terenul înscris sub nr. top.9094/5 putându-se observa că zidul construcției se află pe linia despărțitoare dintre cele două terenuri.
Martora M. P. a susținut în depoziția sa că acel gard de plasă de sârmă era amplasat pe linia streașinii imobilului de la nr.16, deci mai în interiorul curții pârâților. Prezentându-i-se fotografiile depuse la dosar martora a revenit și a arătat că acel gard se afla în interiorul curții pârâților cu aproximativ o palmă, distanță necesară amplasării stâlpilor de beton ce susțineau plasa de sârmă. Instanța nu a retinut depoziția acestei martore întrucît nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză și nici cu susținerile reclamanților. Astfel, din fotografiile depuse la dosar și recunoașterea la interogator a reclamanților, gardul din plasă de sârmă se afla amplasat în prelungirea zidului șopronului care, la rândul său, se găsește în prelungirea zidului casei. Depoziția martorei amplasează gardul de sârmă la limita streașinii, împrejurare ce nu rezultă din probele dosarului.
Martorul M. I., care a locuit în imobilul deținut de reclamanți în perioada construirii gardului de zidărie, a susținut că acel gard din plasă de sârmă se afla în prelungirea zidului șopronului. Aceeași stare de fapt este prezentată și în depoziția martorilor J. V. și C. M. I..
Având în vedere cele prezentate mai sus instanța a reținut că între imobilul proprietatea reclamanților și imobilul proprietatea pârâților au existat semne de hotar materializate de un gard din plasă de sârmă amplasat pe linia construcției. Totodată s-a reținut că din cuprinsul celei mai vechi schițe ce redă imobilul deținut de reclamanți, construcția se află amplasată pe linia de graniță.
Reclamanții au susținut că linia de graniță se situează la limita streașinii construcției lor, pornind de la presupunerea că acea construcție s-a ridicat cu respectarea dispozițiile art.615 C.civ. potrivit căruia „tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său”. Din probele administrate în cauză și analizate de instanță mai sus este evident că obligația stabilită de art.615 C.civ. nu a fost respectată de constructorul casei de la nr.16 cât timp, încă de la data întocmirii planurilor construcției, aceasta se afla amplasată pe linia despărțitoare dintre terenuri.
Din nici una din probele administrate în cauză nu se desprinde ideea că vreodată linia de graniță dintre cele două terenuri s-a situat pe linia streașinii construcției de la nr.16. Toate semnele de hotar existente și recunoscute de ambele părți sunt amplasate pe linia zidului construcției.
Martorii C. M. I. este persoana ce a ridicat gardul de zidărie. Acesta a declarat în fața instanței faptul că gardul de plasă de sârmă era susținut de o fundație, de piatră și mortar, pe care a demolat-o iar pe locul ei a ridicat noua fundație pentru zid. Aceeași împrejurare este susținută și de martorul J. V. care a afirmat că pe fundația vechiului gard s-a ridicat noul gard.
În ce privește existența acordului reclamanților pentru ridicarea zidului despărțitor instanța a reținut că acest acord a existat. Astfel, martorii J. V. și C. M. I. au declarat că reclamanta a fost prezentă la fața locului, a constatat personal lucrările ce se efectuau și nu a avut nimic de obiectat. Coroborând declarațiile celor doi martori cu împrejurarea că reclamanții și-au manifestat nemulțumirea după trecerea a cel puțin doi ani de la data construirii gardului, respectiv prin sesizarea înregistrată la Primăria B. sub nr._/25.10.2007 ( fila 29 Vol.II), instanța a apreciat că reclamanții au cunoscut împrejurarea construirii gardului încă din perioada efectuării lucrărilor și nu au manifestat nici o opoziție. Reclamanții au avut nemulțumiri în legătură cu gardul construit doar în momentul în care au hotărât demolarea construcției lor și ridicarea unei construcții noi cu respectarea reglementărilor actuale.
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art.584 C.civ., circumscrie numai posibilitatea pentru reclamant de a cere să se stabilească hotarul inițial, judecătorului nefiindu-i îngăduit ca, trecând peste voința părților, să creeze o situație juridică nouă, adică să fixeze un alt hotar decât cel avut în vedere de către dobânditori în momentul la care a operat transmisiunea. Pornind de la ideea că dobânditorul, și aici avem în vedere atât antecesorul reclamanților cât și cel ai pârâților, a avut în vedere și chiar a preluat terenul în limitele hotarelor existente atunci când a operat transmisiunea înscrierea în actul de înstrăinare a unei suprafețe mai mari decât cea reală, nu poate avea relevanță și nici nu ar putea justifica admiterea acțiunii și fixarea unui alt hotar decât cel inițial. Prin urmare stabilirea unui alt hotar decât cel inițial, existent în momentul dobândirii terenului, nu poate fi pretinsă și nici obținută de către reclamantul nemulțumit, indiferent dacă acesta invocă dispozițiile legale ce reglementează
Anul ridicării gardului de zid de către pârâți, 2003 sau 2005, nu are relevanță din punct de vedere al stabilirii liniei de graniță.
În concluzie instanța a reținut că linia de graniță dintre cele două imobile se găsește pe linia zidului construcției deținute de reclamanți astfel cum s-a stabilit în raportul de expertiză judiciară nr._/2009 întocmit de expert F. G. iar gardul despărțitor a fost ridicat de pârâți având acordul reclamanților.
Având în vedere că gardul despărțitor a fost construit de reclamanți pe linia de graniță instanța a respins cererea de demolare formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentinte,în termen legal, au declarat apel reclamanții ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii în tot a acțiunii formulate, și-n consecință, stabilirea liniei de graniță conform variantei a VI a din raportul de expertiza topo nr_/2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat ca prima instanță a dat o interpretare unitară probatoriului administrat în cauză, în sensul că, raportat la proba testimonială, nu s-a luat in considerare declarația martorei M. P. ,apreciindu-se că nu se coroborează cu alte probe.
În ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a arătat ca acesta prezintă carențe, evidențiate ca obiecțiuni formulate la fond, in sensul că expertul nu a explicat care sunt evidențele de CF si nici nu a prezentat vreo planșă de confruntare, singurul plan întocmit fiind intitulat-plan de situatie- si nu de identificare sau granituire, sens în care s-a apreciat că expertul nu a ținut cont de picătura streașinii la stabilirea liniei de graniță, precizându-se totodată că reperele de granituire rămase sunt zidurile vechi nemodificate ale caselor, fata de care trebuia socotita picatura streasinii, conform art 615 CPCVI.
S-a menționat că față de pârâtul B. D., primarul a dispus luarea masurii amenzii contraventionale, întrucât s-a constatat ca a construit un zid fara autorizatie de construire si fara acordul proprietarului, precizând ca prin nota de inspectie din 1,11,2007 a Serviciul Autorizari si Disciplina in Construcții s-a aratat ca – data efectuarii lucrarilor, conform relatarilor d-lui B. N. D. ,e octombrie 2002 - data la care nu erau proprietari ai imobilului in litigiu, aspect pe care instanta de fond l-a apreciat ca irelevant.
Tot raportat la anul construirii zidului despartitor de catre parat, s- aratat ca martorii acestuia au dat declaratii la primarie si in fata instantei,cu privire la perioada efectuarii acestui zid, adica luna 09-10-2003, insa nici la acel moment nu erau proprietari ai imobilului.
S-a invederat faptul că prin adresa primăriei din data de 30,11,2077- fila 30 vol II fond- s-a constatat că contraventia s-a prescris.
Așa fiind, s-a apreciat că varianta 6 a raportului de expertiza topo s-ar apropia de realitatea existentă.
Raportat la planșele foto, s-a menționat că acestea au fost interpretate în defavoarea lor, deși reflectau ca zidul despartitor a fost edificat de parati pe terenul lor cat si caracteristicile acestuia .
Intimatii, legali citati, au formulat intâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si cu cercetarea locală.
Examinănd apelul prin prisma motivelor invocate si a textelor de lege incidente, tribunalul constată urmatoarele-
Critica apelanților vizează modalitatea de stabilire a liniei de graniță dintre proprietățile în litigiu, fiind apreciată varianta care are în vedere drept criteriu-picătura streașinii- având ca punct de plecare prezumția că construcția reclamanților s-a ridicat cu respectarea disp art 615 CCIV. si astfel aceasta ar constitui singurul reper pentru trasarea liniei de graniță .
Potrivit art 615 CCIV. „ proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel încât apele din ploi sã se scurgă pe terenul său, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului său”.
Contrar celor sustinute de catre apelanti, din probele administrate în apel, in speță contractele de vanzare cumparare, plan de amplasament si schite topo -filele 153, 106-147 dosar apel- a rezultat ca paratii intimati au dobandit in proprietate imobilul inscris in Cf_ Brasov, nr top 9094/4/1 si nr top 9094/4/2, la data de 17,10,2002, respectiv, 30,05,2002 iar apelantii reclamanti, imobilul din Cf_ Brasov, nr top 9094/5, la data de 24,12,2002, deci ulterior paratilor.
Constată instanța că actul de vanzare cumparare al apelantilor nu a fost insotit de vreo schita topo sau plan de situatie, din care sa se poate constata care este punctul de granita dintre proprietati.
Ori, tinand seama de planurile de situatie depuse de catre parti, expertul a concluzionat in expertiza initiala – fila 64 vol I fond- ca linia de granita dintre proprietati o constituie zidul constructiei reclamantilor, ce se continuă cu o anexa-sopron-si cu linia gardului zidit intre cele doua proprietati, gard care in trecut era din plasa metalica amplasat exact pe linia de granita, stare de fapt însușită și de către instanța de apel, cu ocazia cercetării locale-fila 60 dosar apel- și redată și în planșele foto, necontestate de niciuna dintre parti ,la fond.
Ceea ce trebuie semnalat este faptul că acest gard ,refăcut de pârâți ,nu a fost trasat în linie dreaptă, ci înspre proprietatea reclamantilor, aspect confirmat chiar de către expert –fila 64 dosar fond vol I- în răspunsul 4, și care poate fi ușor observat în anexa 4 la acest raport –fila 71 bis vol I fond- preluat și în suplimentul la raportul de expertiză –fila 64 si 66 vol II dos fond-, în acest sens fiind afectată proprietatea reclamanților de acest zid, cu 3,84 mp.
Ipoteza dorită de apelanți nu poate fi primită și nici pusă în practică, întrucât ar însemna ca linia de graniță să fie amplasată înspre proprietatea părăților ,la o distanță egală cu lățimea streașinii, aspect care presupune, în mod practic, acordul părtilor, acord care a fost de altfel contestat de catre apelanti.
Pe de altă parte, schița de la fila 153 dosar apel, reprezintă doar o dezmembrare a terenului de sub nr top 9094, fără a prezenta indicii legate de existența vreunui semn de hotar preexistent.
Instanța apreciază că motivele de apel îmbracă forma unor obiecțiuni la raportul de expertiza topo, care de altfel au fost formulate si incuviintate la fond
Chiar dacă s-a făcut referire la referatul de constatare a ridicării gardului ,fără autorizatie de construire, de către pârât- fila 38 vol II dos fond – acest aspect e irelevant, atâta timp cât nu s-a aplicat vreo măsura contravențională în baza L 50/1991.
Prin urmare, tribunalul apreciază că singura variantă apropiată de traseul vechi al liniei de hotar, care să țină seama și de transformările produse dar și de folosința utilă a proprietăților, acesta fiind și scopul grănițuirii, este cea prevazută în anexa 4 plan de situatie actuala-la raportul inițial de expertiză aflat la fila 57 dosar fond –vol I – iar, ca o consecință, se impune demolarea părții de gard pe porțiunea sus menționată.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art 274 CPCIV, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată potrivit dispozitivului prezentei hotărâri,
În baza art 274 CPCiv va obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4256,12 lei catre reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantii reclamanti T. M. si T. K. –Z. impotriva sentintei civile nr_/2011 a Judecatoriei Brasov,pe care o schimba in parte, si-n consecinta,
Admite acțiunea formulată de reclamantii T. M., T. K. Z., împotriva pârâților B. N. D., B. A., si-n consecinta,
Stabileste linia de granita dintre imobilul proprietatea reclamantilor inscris in Cf_ Brasov, nr top 9094/5 si imobilul proprietatea paratilor, inscris in Cf_ Brasov sub nr top 9094/4/41 si CF_ Brasov sub nr top 9094/4/2, conform raportului de expertiza topografica nr_/2009 din data de 18,03,2009, pe aliniamentul_-207-209-aneax 4, plan de situatie actuala aflat al fila 71 bis dosar fond –Vol I –ce face parte integranta din prezenta hotarare.
Obliga paratii sa lase in deplina proprietate si posesie suprafata de 3,48 mp ocupata de zidul despartitor .
Obliga paratii sa demoleze zidul despartitor ridicat cu incalcarea proprietatii reclamantilor si sa reedifice acest zid potrivit anexei 4 la raportul de expertiza topografica.
Obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4256,12 lei catre reclamanti.
Mentine restul dispozitiilor sentintei apelate.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 17.12.2013.
Președinte, Judecător,
A. G. V. M.
Grefier,
D. A.
Red AG/27,03,2014
Tehn DA /28.03.2014
Judecător fond B. M. M.
6 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
