Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 8355/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.285/R
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M.
JUDECĂTOR - A. G.
JUDECĂTOR - S. Ș. M.
GREFIER - N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului civil declarat de recurenta contestatoare ., în contradictoriu cu intimata C. T. O., împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat O. M. pentru recurenta contestatoare și avocat Honoroiu Laurian M. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta,iar instanța, având în vedere cererea reprezentantului convențional, al intimatei, de amânare a cauzei în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2013.
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr._/19.10.2012, Judecătoria B. a respins ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatoarea ., in contradictoriu cu intimata C. T. O., referitoare la dosarul executional nr. 83/2012 al B. KOPPANDI OLLYVER.
A fost obligată contestatoarea sa plateasca intimatei suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat un contract de arenda in 2008, inregistrat sub nr. 3 (fila 16), pentru o perioada de 5 ani, prin care contestatoarea se obliga sa achite anual intimatei proprietare suma de 2.500 Euro, platibila in lei la cursul oficial din ziua platii, plata urmand sa se faca la fiecare 30 iunie pentru anul respectiv, direct arendatorului, pe baza de chitanta (cap. V din contract).
P. contract partile au mai prevazut obligarea la plata unor penalitati de 1% pe fiecare de intarziere in plata arendei.
A reținut instanța de fond că, ceea ce nu se contesta, este faptul ca arenda aferenta anului 2010 nu se achitase pana in februarie 2012 in modalitatea prevazuta in contract.
Contestatoarea sustine, pe de o parte, ca plata nu s-a efectuat in modalitatea prevazuta, adica direct, deoarece aceasta i-a fost refuzata, motiv pentru care a consemnat suma la CEC pe numele intimatei (fila 7), anuntand-o verbal despre acest lucru. De cealalta parte, intimata sustine ca nu a avut cunostinta despre aceasta operatiune de consemnare, despre care a fost instiintata numai in februarie 2012, prin executorul judecatoresc (fila 13).
Dupa primirea notificarii prin care era anuntata sa se prezinte la sediul executorului judecatoresc pentru a ridica recipisa CEC prin care i s-a consemnat arenda aferenta anului 2010 si penalitatile de intarziere, in suma totala de 11.522,66 lei, la inceputul lunii martie 2012 intimata s-a adresat unui executor judecatoresc cu cerere de executare silita. P. cererea de executare silita intimata a solicitat executarea urmatoarelor sume: 10.922 lei – arenda pentru anul 2010 si 67.130 lei – penalitati contractuale de intarziere; plus cheltuieli de executare silita.
Dupa incuviintarea executarii silite executorul judecatoresc a emis somatia de executare a carei anulare se solicita prin contestatia de fata.
A mai reținut instanța de fond că pana la data formularii cererii de executare silita intimata nu intrase in posesia originalului recipisei CEC care i-ar fi permis sa incaseze efectiv arenda aferenta anului 2010.
Disp.art. 1114 cod civil arata ca atunci cand creditorul unei sume de bani refuza sa primeasca plata, debitorul poate sa-i faca o oferta reala, iar in cazul in care in continuare creditorul refuza, debitorul poate consemna pe numele creditorului suma reprezentand plata.
Mai departe, disp. art. 1115 Cod civil stabilesc conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de plata pentru a fi apreciata ca valabila, printre aceste conditii fiind stipulate expres conditiile ca plat sa fie facuta creditorului sau celui care are dreptul sa primeasca plata pentru creditor si oferta sa fie facuta pentru toata suma exigibila, debit si dobanzi si oferta sa fie facuta prin executor judecatoresc, la locul stabilit pentru plata.
In mod similar, disp. art. 568 – 590 Cod procedura civila reglementeaza procedura ofertei reale urmata de consemnatiune la care trebuie sa apeleze orice debitor caruia creditorul ii refuza primirea platii.
A observat instanța de fond că, in aceste dispozitii cuprinse atat in Codul civil cat si in cel de procedura civila rezulta concluzia fara dubiu ca debitorul este eliberat de plata – si pe cale de consecinta si de efectele negative ale intarzierii platii - de la data consemnatiunii, insa daca a epuizat procedura, astfel cum aceasta este descrisa pas cu pas, prin intermediul executorului judecatoresc.
Instanta retine ca de altfel contestatoarea nu contesta insemnatatea acestor dispozitii legale, dar sustine, pe de o parte ca intimata cu rea credinta invoca faptul ca nu a stiut de consemnarea la CEC a platii si, pe de alta parte, ca a renuntat la a pretinde penalitatile din trecut, raportat la data la care partile au stabilit prelungirea termenului din contract cu inca 10 ani (decembrie 2011).
In sustinerea acestor afirmatii contestatoarea a invocat in esenta imprejurarea ca partile n-ar mai fi incheiat o alta intelegere daca intre acestea ar mai fi existat diferende legate de plati anterioare, dar si continutul procesului verbal incheiat la data de 12.07.2011 (fila 15) si prin care intimata arata ca intelege sa renunte expres la penalitatile aferente platii pentru anul respectiv.
In acelasi scop al probatiunii apararilor invocate, la cererea contestatoarei instanta a procedat la audierea martorului C. A. – Primarul localitatii Haghig despre care contestatoarea a pretins ca a mediat neintelegerile dintre parti.
Instanta a considerat că declaratia martorului nu a putut confirma sustinerile contestatoarei potriviut cu care contestatoarei sau sotului acesteia, cu care se negocia in realitate, li s-ar fi adus la cunostinta despre suma consemnata la CEC.
In aceste conditii instanta a apreciat ca nu exista temei pentru admiterea contestatiei la executare de fata, aceasta fiind demarata si efectuata in conditii de legalitate si temeinicie.
A aprecia ca renuntarea expresa la penalitatile aferente platii cu intarziere a arendei corepunzatoare anului 2011 este o dovada ca implicit s-a renuntat si la penalitati anterioare este total neintemeiat. In mod evident, chiar imprejurarea ca pentru cele 12 zile de intarziere s-a impus o renuntare expresa contrazice sustinerile contestatoarei.
De asemenea, a concluziona ca prelungirea intelegerii partilor echivaleaza cu stingerea oricaror litigii trecute este, cel putin in contextul actual, nejustificat.
Daca incheierea actului aditional in decembrie 2011 ar fi avut semnificatia pretinsa de contestatoare (in conditiile in care nimic nu le impiedica pe parti sa formuleze o astfel de predevere expresa), atunci ar aparea ca inutila inserarea in continutul actului stipularea expresa de la art. 6, referitoare la plata arendelor corespunzatoare anilor anteriori. Or, in mod evident, o stipulatie expresa nu poate fi lipsita de eficienta de o prezumtie care nici nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrata in cauza.
Instanta apreciaza ca partea contestatoare nu poate pretinde ca a platit valabil si la timp arenda pe anul 2010 cata vreme pana in februarie 2012, aflandu-se in posesia originalul recipisei CEC prin care a consemnat plata, avea implicit si certitudinea ca intimata nu a intrat si nici nu putea intra in posesia banilor respectivi.
D. urmare, instanta a apreciat ca, numai consemnarea la CEC a arendei aferente anului 2010, astfel cum ea a fost efectuata de catre contestatoare, nu poate fi apreciata ca fiind o plata valabila la data la care aceasta a fost realizata, deoarece nu satisface conditiile stipulate la disp. art. 1114, 1115 Cod civil si 568 – 590 Cod procedura civila mai sus redate.
In ceea ce priveste imprejurarea ca desi in februarie 2012 contestatoarea a instiintat-o pe intimata despre suma consemnata cu respectarea rigorilor procedurale in materie, intimata a solicitat in martie 2012 executarea silita atat pentru debit cat si pentru penalitati, instanta apreciaza ca partea contestatoare nu mai poate invoca o plata valabila ofertata cu atat intarziere si care sa nu cuprinda intreaga suma datorata – debit si penalitati care la data cererii de executare silita erau considerabil mai mari decat penalitatile de la data consemnarii – refuzul intimatei de a primi plata in aceste conditii fiind astfel justificat (art. 1115 alin. 1 pct. 3 Cod civil).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs . solicitând admiterea recursului și în consecință, modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare, recurenta a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 alin. 7 și 9 și art. 304/1 Cod Procedură Civilă susținând că instanța de fond nu a prezentat o motivare suficientă pentru soluția adoptată, nu a apreciat cu privire la probele administrate în cauză, ignorând probele care făceau dovada susținerilor invocate de ea și a prezentat o motivare contradictorie.
A menționat recurenta că suma de 11.522,66 lei, reprezentând arenda aferentă anului 2010 a fost consemnată la CEC pe seama intimatei la data de 09.07.2010, ca urmare a refuzului acesteia de a recepționa arenda în numerar și de a emite chitanță în acest sens. Se mai arată că, la data de 12.07.2011 a fost achitată prin dispoziția de plată nr. 1/12.07.2011 arenda aferentă anului 2011, intimata declarând expres cu ocazia acestei plăți că renunță la plata penalităților aferente plății arendei 2011. Totodată, părțile au agreat că nu mai există pretenții financiare cu privire la plata arendei, motiv pentru care au decis prelungirea contractului de arendare pe o perioadă de 10 ani, fiind încheiat la data de 16.12.2011, actul adițional la contractul de arendare nr. 3/2008 fiind înregistrat la Primăria Hăghig.
A considerat recurenta că este fără echivoc faptul că în situația în care creditoarea ar fi considerat că plata arendei 2010 nu ar fi fost efectuată, prin plata efectuată în anul 2011, aceasta ar fi stins mai întâi arenda aferentă anului 2010 și nici nu ar fi renunțat sub nicio formă la plata penalităților.
Recurenta a susținut că procedura de executare a fost inițiată de intimată cu rea credință, menționând că la dosarul cauzei a fost depus un înscris prin care a dovedit că a comunicat în luna februarie 2012 intimatei, prin intermediul aceluiași executor judecătoresc, faptul că la CEC a fost consemnată arenda aferentă anului 2012.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocate, având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din analiza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut întemeiat starea de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.
Deși recurenta a criticat reținerea instanței de fond, în sensul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 568-590 Cod Procedură Civilă și cele ale art. 1114 – 1115 cu privire la oferta de plată și consemnațiune, apreciind că instanța a înlăturat fără temei argumentele sale relative la inițierea procedurii de executare de către intimată, cu rea credință, recurenta nu a invocat nici un aspect de fapt în dovedirea îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile legale anterior menționate.
Potrivit art. 1115 pct. 6 Cod Civil, pentru ca oferta de plată să fie valabilă, trebuie să fie făcută „în locul ce s-a hotărât pentru plată, și dacă locul pentru plată nu s-a determinat prin convenție specială, să fie făcute sau creditorului în persoană, sau la domiciliul său, sau la domiciliul ales pentru executarea convenției.”
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut neîndeplinirea dispozițiilor art. 1115 Cod Civil deoarece, din întreg probatoriul administrat, recurenta contestatoare nu a făcut dovada că a încunoștiințat intimata despre oferta de plată, la data de 09.07.2010, singura dovadă în acest sens fiind somația comunicată intimatei de către executor, la data de 23.02.2012. Susținerea recurentei că ar fi încunoștiințat-o pe intimată telefonic este pe de o parte nedovedită, iar pe de altă parte, nu valorează notificare, în sensul procedurii instituite de dispozițiile legale anterior invocate.
Aprecierea recurentei în sensul că intimata ar fi renunțat la penalitățile datorate pentru neplata la timp a arendei aferente anului 2010 este tot neîntemeiată.
Astfel cum se poate reține din procesul verbal încheiat de părți la data de 12.07.2011, la domiciliul intimatei, cu ocazia achitării arendei aferente anului 2011, intimata a fost de acord să nu solicite penalități de întârziere pentru cele 12 zile la plata arendei pe anul 2011. Susținerea recurentei în sensul că s-ar putea deduce că intimata a renunțat și la penalitățile aferente arendei pe anul 2010 sau că aceasta ar fi avut cunoștință de consemnarea sumei reprezentând arendă pentru anul 2010, reprezintă simple supoziții fără nici un fundament sub aspect probator.
Tot o condiție a valabilității ofertei o reprezintă, potrivit art. 1115 pct. 3 Cod Procedură Civilă, consemnarea sumei exigibile în totalitate, conținând atât contravaloarea arendei cât și a penalităților de întârziere.
Ori, de la data consemnării și până la data notificării intimatei cu privire la această ofertă de plată, penalitățile au curs conform dispozițiilor art. 9 din Contractul de arendă încheiat de părți, astfel că, în mod întemeiat, intimata a procedat la procedura executării silite.
Pentru considerentele reținute, constatând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta contestatoare ., ca neîntemeiate.
Întrucât se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod Procedură Civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei C. T. O., suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,26.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. M. A. G. S. Ș. M.
GREFIER,
N. C.
Red.SȘM/06.06.2013
Tehnored.CL/06.06.2013
Jud.fond: C. D. P.
2 ex.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 21-10-2013, Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 94/2013.... → |
|---|
