Contestaţie la executare. Decizia nr. 905/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 905/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 5405/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 905/R
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta contestatoare . PRIN REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimații B. K. OLLYVER, PRIN REP. LEGAL, și R. E. L., împotriva sentinței civile nr._/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 19.065.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins contestația formulată de S.C. V. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu intimații B. K. OLLYVER și R. E. L..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4938/2007 a Judecătoriei B., intimata, R. E. L., fost obligată să plătească contestatoarei anumite sume de bani. Cum această obligație nu fost dusă la îndeplinire de bună voie, S.C. V. România S.A. a solicitat B. K. Ollyver executarea silită, formându-se în acest sens dosarul execuțional nr. 3234/2008.
Acesta din urmă a demarat actele de executare dar, fără a identifica bunuri proprietatea debitoarei și fără a i se achita cheltuielile efectuate cu executarea.
Ultima cerere prin care contestatoarea a solicitat în mod expres continuarea executării silite asupra debitoarei a fost în data de 17.03.2011 (f.87). Ca atare, în data de 14.02.2012, B. K. Ollyver a întocmit procesul verbal de perimare a executării silite, urmare a faptului că ultimul act de executare s-a îndeplinit în data de 21.03.2011. Este adevărat că, creditoarea a mai formulat cereri de continuare a executării silite, însă, în termeni cu totul generali, iar unele au fost trimise în numele S.C. Mars Colection S.R.L. (f.15).
Conform procesului verbal din data de 03.10.2008 (f.75), contestatoarei i s-a pus în vedere că va trebui să plătească cheltuielile efectuate cu executarea silită sub sancțiunea rezilierii de plin drept, obligație pe care nu a îndeplinit-o, deși au fost emise diverse acte de executare.
În consecință, instanța, în temeiul art. 389 al. 1, coroborat cu 371/7 al. 1 C.pr.civ., a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea V. R. S.A., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs în temeiul art. 274 Cod proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că sentința civilă este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 389 Cod procedură civilă, „(1) Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să ți urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Termenul de perimare a executării silite se poate întrerupe prin îndeplinirea de către cel interesat, a unui act necesar pentru executare, spre exemplu creditorul solicită organului de executare continuarea executării.
În speță urmează a se constata că recurenta creditoare a debitoarei R. E. L. a stăruit în executarea silită prin formularea de nenumărate cereri de continuare a executării silite care nu au fost avute în vedere de către intimatul-executor judecătoresc.
Susținerile instanței de fond potrivit cu care pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie să fie investit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv sunt lipsite de orice fundament legal. Astfel, executorul judecătoresc a fost sesizat inițial prin cererea de executare silită, cerere în cuprinsul căreia creditorul i-a învederat actele de executare pe care dorește să le efectueze în cursul executării silite.
În atare situație, nu este necesară solicitarea expresă de îndeplinire a unui anumit act de executare pe calea fiecărei cereri de continuare a executării formulată în dosarul de executare.
A admite punctul de vedere al instanței de fond ar însemna ca, recurenta creditoare a debitoarei R. E. L. să decidă și să dispună efectuarea actelor de executare necesare recuperării creanței sale, situație în care nu și-ar mai avea rostul rolul executorului judecătoresc în procedura executării silite.
Mai mult decât atât, există o . situații în care creditorul nu are cunoștință de toate actele de executare ce pot fi efectuate în vederea recuperării creanței sale, împrejurare în raport de care decizia de a efectua anumite acte de executare îi revine executorului judecătoresc sesizat cu cererea de executare silită.
Astfel că atâta vreme cât dispozițiile art. 389 Cod procedură civilă nu prevăd expres în ce ar trebui să constea stăruința creditorului în executarea silită pornită Ia cererea sa, cererea de continuare a executării silite transmisă executorului judecătoresc echivalează cu un act necesar pentru executare, act ce dovedește stăruința creditoarei.
Prin cererile de continuare a executării silite creditoarea a solicitat continuarea executării silite în cele 3 forme prevăzute de lege, respectiv o solicitare care în mod normal ar trebui să fie urmată de efectuarea de acte de executare de către executorul judecătoresc în vederea realizării creanței.
Pe cale de consecință, recurenta susține că a făcut dovada stăruinței în executarea silită pornită împotriva debitoarei, prin nenumăratele cereri de continuare a executării silite formulate și transmise B. K. Ollyver fără ca între acestea să se împlinească un termen de 6 luni.
Perimarea presupune rămânerea executării silite în nelucrare timp de 6 luni, iar lăsarea executării în nelucrare, să se datoreze culpei creditorului. Însă creditorul a stăruit în continuarea executării silite prin nenumăratele cereri de continuare a executării silite transmise executorului judecătoresc.
Prin raportare la oricare dintre cererile de continuare a executării silite formulate de societatea recurentă, termenul de perimare de 6 luni nu este împlinit.
Astfel, în speță, nu se poate retine culpa creditorului, aspect ce are drept consecință lipsa uneia dintre condițiile perimării ceea ce duce în mod evident la inoperabilitatea perimării.
În mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că recurenta creditoare nu ar fi avansat cheltuielile de executare, aceasta achitând factura nr. 443/06.10.2008 ce viza avans onorariu aferent dosarului de executare nr. 323/2009 prin O.P. nr._/24.10.2008.
Demersul executorului judecătoresc de a sista executarea silită motivat de faptul neplății onorariului reprezintă un demers ilicit în raport de dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 republicată ( fost art. 37 alin. (3) din același act normativ), care interzic expres condiționarea de către executorul judecătoresc a executării silite de plata anticipată a onorariului.
Pe de altă parte, prin faptul că executorul judecătoresc a înțeles să facă în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, referire la omisiunea plății de către societatea creditoare a cheltuielilor de executare, implicit, a fost invocată excepția de neexecutare a contractului. Însă în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru invocarea acestei excepții.
Recurenta reproșează executorului judecătoresc că a așteptat împlinirea termenului de perimare, deși putea restitui cererea de executare silită .
Recurenta creditoare apreciază că nu a dat dovadă de pasivitate, solicitând continuarea executării la intervale de timp ce nu au permis împlinirea termenului de perimare și arată că prima instanță a confundat pasivitatea executorului cu pasivitatea creditorului, singura relevantă în procedura executării silite și cât privește instituția perimării acesteia fiind pasivitatea creditorului.
Recursul este legal timbrat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă, în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, la data de 01.10.2008 a fost înregistrată la B.E.J. K. Ollyver cererea creditoarei S.C. V. ROMÂNIA S.A. de executare silită a debitoarei R. E. L., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4938/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei de 516,58 USD sau în echivalent în lei din ziua plății și 3.435,29 lei penalități convenționale aferente debitului principal pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și data de 31.03.2007, la care se adaugă penalitățile convenționale în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal pentru perioada cuprinsă între 01.04.2007 – 15.10.2008 și cheltuielile de judecată (f. 8 dos. fond).
Intimatul B.E.J. K. Ollyver a întocmit dosarul de executare nr. 323/2008.
În cadrul dosarului de executare menționat, executorul judecătoresc a întocmit următoarele acte de executare:
- procesul verbal din data de 03.10.2008 privind stabilirea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare (f. 75 dos fond);
- somația de executare emisă la data de 04.11.2008, comunicată debitoarei la data de 10.11.2008 (f. 75 verso și f. 76 verso dos fond);
- adresele către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. din data de 05.11.2008 și comunicată la data de 10.11.2008 (f. 76 și 77 dos. fond), din data de 20.10.2009 și comunicată la aceeași dată (f. 82 verso și 83 dos. de fond) și din data de 19.10.2010 și comunicată la data de 21.10.2010 (f. 85 verso și 86 dos. de fond);
- somația de executare din data de 21.03.2011 comunicată debitoarei la data de 23.03.2011 (f. 88 față și verso);
- procesul verbal încheiat la data de 14.02.2012 prin care s-a constatat că a intervenit perimarea de drept a executării silite începând cu data de 14.02.2012, având în vedere că ultimul act de executare a fost emis la data de 21.03.2011 (f. 91 dos. fond).
Acest proces verbal de perimare face obiectul prezentei contestații la executare.
Potrivit dispozițiilor art. 389 alin. 1 C.pr.civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Procedura de executare silită se declanșează la cererea creditorului, fiind guvernată de principiul disponibilității, principiu ce conferă creditorului dreptul de alegere a formei de executare în vederea realizării dreptului recunoscut prin titlul executoriu. Creditorului îi aparține, așadar, inițiativa declanșării procedurii de executare silită și tot lui trebuie să îi revină obligația de diligență, de stăruință în executarea silită.
Aceasta interpretare reiese din dispozițiile legale ce reglementează desfășurarea procesului civil, executarea silită fiind ultima faza a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 C.pr.civ., „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.
Odată începută activitatea de executare silită a creanței, creditorul trebuie să se implice în activitatea de executare, și nu să se limiteze la a depune periodic cereri de continuare a executării silite.
Actul de executare a fost definit în doctrină ca fiind orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice și prin care se urmărește realizarea activității de executare silită și se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri.
Cererea de continuare a executării silite, formulată periodic de creditor, cu puțin înainte de împlinirea termenului de 6 luni, nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept. Sancțiunea procesuală ce intervine pentru lipsa de diligentă a creditorului este perimarea executării silite, constând în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare.
În cauză, creditoarea a formulat mai multe cereri de continuare a executării silite, cele care interesează și a căror analiza se impune a fi efectuată de instanță fiind cele formulate în termenul de 6 luni premergător datei de 21.09.2011, data la care a intervenit perimarea de drept, constatată de executorul judecătoresc prin proces verbal contestat.
Pe cale de consecință, pentru a verifica dacă în mod corect s-a stabilit de către executorul judecătoresc că a intervenit perimarea executării silite, interesează dacă în perioada 21.03.2011 – 21.09.2011 s-au efectuat acte de executare.
Astfel, instanța constată că cereri de continuare a executării silite au fost formulate în următoarea succesiune:
- la data de 17.03.2009, cu privire la creditoarea R. E., expediată la aceeași dată (f. 56 – 58);
- o cerere expediată la data de 07.10.2009, colectivă, pentru un număr mare de debitori, fără indicarea dosarelor execuționale (f. 51 – 54),;
- o cerere de stăruință la data de 28.12.2009, expediată la data de 29.12.2009, în care nu s-a individualizat vreun dosar execuțional ci s-a solicitat continuarea executărilor silite în dosarele execuționale aflate pe rolul biroului executorului judecătoresc (f. 49 – 50 dos. fond);
- la data de 16.04.2010 (f. 44 dos. fond) și la data de 08.09.2010 (f. 38 dos. fond) cereri de stăruință colective, pentru un număr mare de debitori, fără indicarea dosarelor execuționale;
- 08.09.2010 f. 33 dos. fond), 21.12.2010 (f. 32 dos fond), 25.03.2011 (f. 31 dos. fond) 30.06.2011, comunicată la 06.07.2011 (f. 29 - 30 dos. fond) și 04.10.2011 (f. 26 dos. fond).
Toate aceste cereri de stăruință în executare au fost formulate înainte de data de referință 21.03.2011 astfel că nu au relevanță în soluționarea litigiului.
După cum s-a arătat anterior, ultimul act de executare fiind săvârșit prin emiterea somației la data de 21.03.2011, ca urmare a cererii de stăruință din data de 17.03.2011 (f. 87 și 88 dos. fond), interesează numai cererile de continuare a executării silite formulate după această dată și până la împlinirea termenului de perimare de 6 luni, la data de 21.09.2011, respectiv cererile din data de 25.03.2011 (f. 31 dos. fond), din data de 30.06.2011, comunicată la 06.07.2011 (f. 29 - 30 dos. fond) și din data de 04.10.2011 (f. 26 dos. fond).
În acest interval de timp însă nu s-au săvârșit acte de executare silită.
Prin motivele de recurs, recurenta contestatoare, deși a susținut că a făcut dovada stăruinței în executarea silită pornită împotriva debitoarei, nu a indicat și nu a depus cererile de stăruință sau actele de executare raportat la care sancțiunea perimării nu ar fi intervenit.
Cererile de stăruință din data de 25.03.2011 (f. 29 dos. fond), 30.06.2011 (f. 27 dos. fond), 13.10.2011 (f. 25 dos. fond), 04.10.2011 (f. 24 dos fond), 06.01.2012 (f. 16 dos. fond) și 15.02.2012 (f. 14 dos. fond) nu produc efectul întreruptiv al termenului de perimare deoarece, în primul rând au fost formulate după împlinirea termenului de perimare de 6 luni iar în al doilea rând, au fost formulate generic, fără indicarea debitorului sau a dosarului execuțional la care se referă. Astfel, prin aceste cereri, creditoarea solicita, în mod formal, continuarea executării silite în toate dosarele de executare aflate pe rolul biroului executorului judecătoresc, fără a indica în mod concret actele de executare a căror întocmire se solicită și fără a individualiza dosarele execuționale la care se referă.
Față de aceste considerente, instanța constatată că, societatea creditoare nu a depus diligența necesară continuării executării silite, obligație ce îi incumba potrivit dispozițiilor legale precizate. Formularea de cereri prin care se solicita în mod formal continuarea executării silite, fără indicarea în concret a dosarului execuțional la care se referă acestea, nu pot fi apreciate ca întrerupătoare a cursului perimării, nefiind formulate în mod expres în dosarul execuțional supus analizei.
Din această perspectivă, prima instanță a apreciat în mod corect asupra intervenirii perimării executării silite.
În ceea ce privește considerentele primei instanțe relative la demararea actele de executare fără a se achita executorului judecătoresc cheltuielile efectuate cu executarea, acestea sunt nelegale, raportat la prevederile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora „Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului”.
Însă față de considerentele anterior reținute, acest aspect nu mai prezintă relevanță, sub aspectul perimării executării silite.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că procesul verbal încheiat la data de 14.02.2012 prin care s-a constatat ca a intervenit perimarea de drept a executării silite este legal, recursul declarat de recurenta contestatoare urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., iar sentința civilă recurată va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare V. ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr._/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR 13.02.2014
Tehnored.D.P. 14.02.2014 – 2 ex.
Jud. fond-L. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 916/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
