Contestaţie la executare. Decizia nr. 916/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 24639/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 916/R
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. -judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurentul contestator J. G. în contradictoriu cu intimații S. C. V., S. F. T. și A. G., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea recurentului contestator să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.06.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/12.11.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul J. G. în contradictoriu cu intimații S. C. V., S. F. T. și A. G., ca neîntemeiată, fiind respinsă cererea contestatorului privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecatăn și luându-se act că nu s-au solicitat de către intimați cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin sentința civilă nr._/ 22.09.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._, definitivă prin respingerea apelului, s-a admis acțiunea formulată de intimații creditori S. C. V., S. F. T., A. G. și s-a dispus evacuarea contestatorului debitor J. G. din imobilul situat în B., ., înscris în c.f._ B., compus din teren de 729 mp și construcții.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea reconvențională formulată de contestatorul debitor având ca obiect instituirea în favoarea sa a unui drept de retenție asupra imobilului situat în B., ., înscris în c.f._ B., până la achitarea de către intimații creditori a contravalorii anexelor edificate la imobilul în litigiu.
În temeiul acestui titlu executoriu, a fost încuviințată executarea silită a contestatorului debitor, prin încheierea din data de 18.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2012, în modalitatea executare silită imobiliară.
Subsecvent au fost efectuate formele de executare silită, fiind emisă somația din data de 13.08.2012 și procesul verbal de evacuare încheiat la data de 25.09.2012.
Instanța a mai reținut că, prin promovarea prezentei contestații, contestatorul debitor invocă neregularitatea procesului verbal de evacuare încheiat la data de 25.09.2012, susținerile acestuia fiind neîntemeiate, întrucât, potrivit art. 399 C.pr.civ., împotriva executării silite înseși sau împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, indiferent de finalizarea sau nu a executării silite. Mai mult, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin.3 al textului art. 399 C.pr.civ., rezultă că pe calea contestației la executare, nu pot fi invocate apărări ce țin de fondul titlului executoriu.
Instanța a constata că prin prezenta contestație nu a fost invocată de către contestator nici o neregularitate privind executarea silita, iar motivele invocate vizează aspecte ce țin de fondul cauzei, soluționată însă cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea ce constituie titlul executoriu și căreia nu i se poate aduce atingere pe calea contestației la executare.
Astfel, conform titlului executoriu în cauză s-a reținut că intimații sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B., ., înscris în c.f._ B., compus din teren în suprafață de 729 mp și construcții: scări, terasă, restaurant, terasă pentru curte, magazie, magazie din zid și șopron deschis, iar contestatorul ocupă imobilul fără a justifica un drept real sau fără a deține un titlu locativ, instanța având în vedere întreaga construcție edificată pe terenul în cauză; astfel, susținerea contestatorului în sensul că intimații ar deține în proprietate numai parterul imobilului este irelevantă față de cuprinsul dispozitivului titlului executoriu pus în executare.
Instanța a mai reținut că, pe calea contestației la executare, contestatorii pot învedera numai împrejurări survenite ulterior emiterii titlului executoriu, împrejurări de natură a împiedica actele de executare sau neregularități ale acestora, de natură a desființa actele de executare, or motivele formulate de contestator nu se încadrează în aceste categorii. Invocarea dreptului de retenție pe calea contestației la executare presupune ca existența dreptului creanței retentorului, născută în legătură cu bunul supus executării, să fie stabilită deja în fond sub aspectul întinderii și exigibilității, întrucât competența instanței de executare este strict limitată la a verifica și soluționa neregularități de ordin procesual ori incidente în cursul executării, fără a putea fi extinsă asupra judecării în fond a creanței debitorului și recunoașterii garanției însoțitoare.
Așadar, motivul invocat de către contestator, respectiv existența unui litigiu având ca obiect dreptul de retenție al acestuia asupra imobilului din care s-a solicitat evacuarea silită, nu constituie o nerespectare a dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricăror acte de executare și nu atrage sancțiunea anulării actului nelegal, în condițiile art. 399 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile legale privind executarea silită, cererea formulată fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat că, în cadrul dosarului nr._, a solicitat, pe calea cererii reconvenționale, să se constate că imobilul situat în B., . (1A), înscris în c.f._ B., nr. cad. 7440/2/2, 7440/2/1/1/1/1/1/1/2 și compus din construcțiile descrise în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 888/2007, a edificat mai multe anexe constând în două terase, din care una acoperită, un chioșc, depozite, șoproane și magazii, împrejmuire, toate pe o suprafață de 108 mp, să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii actualizate a acestora și să se instituie în favoarea sa un drept de retenție asupra imobilului, până la achitarea sumei pretinse.
A mai arătat că, prin întâmpinarea depusă față de cererea reconvențională, intimații au indicat în mod expres care dintre construcții au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat și au solicitat să se dispună evacuarea pârâților numai din imobilul având compunerea indicată în contract, precum și că, prin sentința civilă nr._/2011 a Judecătoriei B., instanța a dispus evacuarea pârâților din imobilul din B., ., și a respins cererea reconvențională.
Legat de acest aspect, recurentul a arătat că, deși s-a reținut că reclamanții au solicitat evacuarea pârâților numai din imobilul având compunerea indicată în contractul de vânzare-cumpărare, instanța a dispus evacuarea din imobil, fără a arăta în mod concret că este vorba despre imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar nu de cel existent, care are în realitate o suprafață construită dublă.
A mai arătat că, la momentul executării lucrărilor, a avut acordul atât din partea proprietarului de atunci al construcției, cât și al proprietarului terenului.
Față de aceste aspecte, recurentul a arătat că sentința atacată este nelegală, având în vedere că instanța de fond a stabilit în mod greșit situația de fapt ca fiind aceea arătată prin susținerile și apărările intimaților, reținând că instanța care a soluționat fondul cauzei ar fi avut în vedere întreaga construcție, și ca atare pe calea contestației la executare nu pot fi invocate apărări ce țin de fondul cauzei, conform art. 399 alin. 3 C.pr.civ.
A mai arătat că aspectele pe care le-a invocat nu țin de fondul cauzei, ci de înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, caz prevăzut expres de art. 399 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ.
Recurentul a arătat de asemenea că instanța de fond, deși a reținut că pe calea contestației la executare se pot invoca numai împrejurări survenite ulterior emiterii titlului executoriu, a considerat că motivul invocat prin contestație nu atrage sancțiunea anulării actului nelegal, în condițiile art. 399 C.pr.civ., deși executorul judecătoresc a continuat executarea și prin evacuarea de la etajul imobilului și anexele necuprinse în cartea funciară.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că pe calea contestației la executare nu se pot invoca apărări care vizează fondul cauzei, iar motivele invocate de contestator se referă la titlul executoriu însuși, respectiv la sentința civilă nr._/2011 a Judecătoriei B..
În ceea ce privește faptul că, în litigiul în care s-a pronunțat titlul executoriu, contestatorul din cauza de față ar fi solicitat instituirea unui drept de retenție asupra părții din imobil pe care pretinde că a edificat-o, iar pârâții reconvenționali din acea cauză s-au declarat de acord cu evacuarea acestuia numai din imobilul identificat prin contractul de vânzare-cumpărare, aspect reținut de instanța care a pronunțat titlul executoriu, Tribunalul reține că ceea ce intră în puterea lucrului judecat și face obiectul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile este dispozitivul acesteia, iar nu reținerile de fapt ale instanței, privitoare la susținerile părților.
Astfel, în condițiile în care prin titlul executoriu s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în B., ., fără a distinge cu privire la diferite părți componente ale acestuia, respectiv partea identificată prin contractul de vânzare-cumpărare și partea adăugată ulterior, este evident faptul că măsura evacuării vizează întregul imobil, cu atât mai mult cu cât, în această materie, este aplicabilă regula accesiunii imobiliare artificiale.
În aceste condiții, recurentul era îndreptățit să invoce aspectele arătate mai sus numai pe calea de atac pe care o putea exercita împotriva sentinței ce constituie titlu executoriu, în cadrul căreia își putea valorifica toate pretențiile, iar nu pe calea prezentei contestații la executare.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia contestația dedusă judecății ar privi înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, instanța reține că contestatorul a sesizat instanța și cu o contestație la titlu, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.08.2012 (copia acțiunii aflându-se la filele 23-24 din dosarul primei instanțe), precum și că acesta avea posibilitatea suspendarea executării sau suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea contestației privind întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Astfel, faptul că cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată pe calea contestației la executare propriu-zisă este dovedit și prin aceea că aceeași parte a înțeles să formuleze pe cale separată contestație privind întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Referitor la critica privind săvârșirea de acte de executare și cu privire la părțile din imobil necuprinse în cartea funciară, ca împrejurare ulterioară pronunțării titlului executoriu, Tribunalul constată că raționamentul primei instanțe este corect, având în vedere că formele prevăzute de lege pentru executarea silită au fost respectate, iar motivul invocat de contestator privește în realitate titlul executoriu însuși, evacuarea având loc în mod legal din întregul imobil, identificat prin adresă administrativă și datele de carte funciară și fiind descris ca fiind compus din teren de 729 mp și construcții, fără a distinge după cum construcțiile sunt sau nu înscrise în cartea funciară, iar acestea fiind oricum încorporate în bunul imobil principal.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de contestatorul J. G. împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 a Judecătoriei B., care va fi menținută, luându-se act că intimații nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul J. G. împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Ia act că intimații S. C. V., S. F. T. și A. G. nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
Aflată în concediu
Semnează Președinte instanță
A. N. M.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF /02.07.2013
Tehnored. CND/02.07.2013
Ex. 2
Jud fond – I. R. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 905/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 1486/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
