Contestaţie la executare. Decizia nr. 1490/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1490/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3536/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1490/R
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător C. D.- P.
Judecător D. N.
Grefier C. L.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant D. A. în contradictoriu cu intimata D. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 6975/04.05.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 6975 din data de 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., au fost respinse contestația la executare formulată de contestatorul D. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B. împotriva actelor de executare - somația nr.8/_ /_ emisă la data de 20.12.2012 și a titlul executoriu nr._/20.12.2012 și cererea de suspendare a executării silite.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 2012.2012 AFP B. a emis titlul executoriu nr._ în baza deciziei nr._/26.04.2012, deciziilor de calcul accesorii_/26.04.2012 și deciziei de calcul accesorii nr._/14.06.2012 emise de CASJ B..( fila 24 dosar).
La aceași dată AFP B. a emis și somația nr._ în dosarul execuțional nr._/2008 ( fila 25 dosar).
Prin decizia de impunere nr._/26.04.2012 emisă de CASJ B. a fost stabilită contribuția la asigurări sociale de sănătate a contestatorului pentru venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor datorate pentru anii 2005, 2006 și 2007. Cuantumul contribuției, la care s-au calculat penalități și majorări, s-a ridicat la suma de 4593 lei. Decizia a fost comunicată prin serviciul poștal la data de 10.05.2012 ( fila 29 dosar).
Prin decizia de impunere nr._/14.06.2012 emisă de CASJ B. au fost calculate accesorii aferente contribuției stabilită prin decizia nr._/26.04.2012 în cuantum de 25 lei. Decizia a fost comunicată contestatorului la data de 06.07.2012 ( fila 25 dosar).
Anterior emiterii deciziei de impunere nr._/26.04.2012, CASJ B. a emis decizia de impunere nr._/01.06.2010 în baza căreia s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional nr._/25.10.2010 al CASJ B.. Împotriva executării silite contestatorul a formulat contestație la executare ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 2792/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. cu consecința anulării titlului executoriu_/25.10.2010 și a somației nr._/25.10.2010. În motivarea sentinței s-a reținut că executarea este nelegală întrucît decizia de impunere nu a fost comunicată conform art.44 din OG 92/2003 astfel că nu putea produce efecte juridice.
Instanța a constatat că decizia de impunere nr._/26.04.2012 stabilește obligații principale de 1799 lei, aferente anilor 2005 – 2007, iar prin decizia de impunere nr. nr._/01.06.2010 s-au stabilit obligații principale de 1799 lei aferente anilor 2005 – 2007. În consecință ambele decizii stabilesc obligația de plată a contribuției la asigurări de sănătate aferentă aceleiași perioade și pentru aceleași venituri.
Prin sentința civilă nr. 2792/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. s-a anulat executarea silită pornită în temeiul deciziei de impunere nr._/01.06.2010. Anularea executării silite nu afectează valabilitatea titlului de creanță care poate fi anulat doar urmînd procedura prevăzută de art.205 din OG 92/2003, procedură pe care contestatorul nu a urmat-o. Cu toate acestea CASJ B. a emis o nouă decizie de impunere pentru plata aceleiași contribuții, respectiv decizia de impunere nr._/26.04.2012. Această decizie nu a fost contestată potrivit prevederilor art.205 din OG 92/2003.
Legalitatea și temeinicia acestei decizii nu poate fi contestată pe calea contestației la executare. Potrivit art.172 din OG 92/2003 „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.” Art.205 din OG 92/2003 stabilește că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii…(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. (4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.”
Din interpretarea textelor de lege de mai sus coroborate cu prevederile art.399 C.pr.civ. reiese că în cadrul contestației la executare se pot formula critici în legătură strict cu actele de executare nu și cu titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere. Prin prezenta contestație la executare se susține că a intervenit prescripția obligațiilor de plată stabilite prin decizia de impunere nr._/26.04.2012. Instanța constată că, pe calea contestației la executare, poate fi cercetată doar prescripția executării nu și prescripția stabilirii obligației fiscale prevăzută de art. 91 din OG 92/2003. Acestă interpretare a fost dată și de ÎCCJ prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 pronunțată în recursul în interesul legi. În considerentele acestei decizii s-a reținut că, în cadrul contestației la executare, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului de creanță numai în măsura în care legea nu prevede o cale separată de contestare. În cazul deciziilor de impunere emise de CASJ, acte administrativ fiscale, calea de atac este stabilită de art.205 din OG 92/2003.
În concluzie, reținînd că actele de executare contestate au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, instanța a respinscontestația ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței civile nr. civile nr. 6975 din data de 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria B. a promovat recurs contestatorul, susținând că este profound neîmdreptățit prin aplicarea unor dobânzi și penalități la o creanță de care nu a știut până în 04.11.2010 când a primit executarea silită de la C.N.A.S., executare ce era mult în întârziere și depășea termenul de prescripție pentru anul 2005 și 2006.
Susține că, prin cererea sa, a cerut anularea datoriilor și nu numai amânarea acestora, solicitând a se judeca drept și întrebându-se ce au făcut slujitorii statului care nu au fost capabili timp de 4 ani și 11 luni să-i trimită o înștiințare de plată iar instanța îi spune că trebuie să ceară separat de cererea de anulare a executării silite a accesoriilor.
În drept, recursul nu a fost motivat pe dispozițiile speciale care reglementaeză această cale de atac din codul de procedură civilă .
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat respingerea recursului, prin întâmpinare pentru aceleași motive reținute de către prima instanță în hotărârea sa, cu privire la prescripția obligațiilot de plată.
Analizând sentința în raport de criticile formulate prin cererile de recurs și prevederile legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursul promovat este fondat și va fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit distincțiilor dispozitivului, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a fost investită cu o contestație la executare silită având ca obiect obligații fiscale cu titlul de contribuții de asigurări de sănătate și accesorii ale acestora, stabilite în sarcina contestatorului pentru perioada 2005 – 2007, reținând emiterea titlul executoriu nr._ în baza deciziei nr._/26.04.2012, deciziilor de calcul accesorii_/26.04.2012 și deciziei de calcul accesorii nr._/14.06.2012 emise de CASJ B..
La aceași dată AFP B. a emis și somația nr._ în dosarul execuțional nr._/2008 ( fila 25 dosar).
Prin decizia de impunere nr._/26.04.2012 emisă de CASJ B. a fost stabilită contribuția la asigurări sociale de sănătate a contestatorului pentru venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor datorate pentru anii 2005, 2006 și 2007. Cuantumul contribuției, la care s-au calculat penalități și majorări, s-a ridicat la suma de 4593 lei. Decizia a fost comunicată prin serviciul poștal la data de 10.05.2012 ( fila 29 dosar).
Prin decizia de impunere nr._/14.06.2012 emisă de CASJ B. au fost calculate accesorii aferente contribuției stabilită prin decizia nr._/26.04.2012 în cuantum de 25 lei. Decizia a fost comunicată contestatorului la data de 06.07.2012 ( fila 25 dosar).
Această stare de fapt a fost reținută corect de către prima instanță, care a apreciat greșit că, prin contestația sa, contestatorul ar fi invocat excepția prescripției dreptului de stabilire a obligației fiscale prevăzută de art. 91 din OG 92/2003 și nu cea vizând executarea silită a acesteia.
Formularea din contestație cu privire la solicitarea contestatorului este în sensul ca instanța să dispună “ anularea somației și a titlului executoriu, suspendarea executării silite, ștergerea datoriilor din 2005 care s-au prescris, a dobânzilor și penalităților din 2006 și 2007 …” .
În motivarea recursului, contestatorul afirmă că “ oricum această executare silită era mult în întârziere pentru anul 2005 “ și “ cred cu tărie că prescripția poate interveni și pentru anul anul 2006 “.
Din analiza formulării acestor solicitări, rezultă că voința recurentului a fost în sensul invocării și admiterii excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită de către instituția abilitată și nu a stabilirii obligațiilor sale fiscale.
Prima instanță a reținut, de asemenea, în mod corect că decizia de impunere nr._/26.04.2012 stabilește obligații principale de 1799 lei, aferente anilor 2005 – 2007, iar prin decizia de impunere nr. nr._/01.06.2010 s-au stabilit obligații principale de 1799 lei aferente anilor 2005 – 2007, ambele decizii stabilesc obligația de plată a contribuției la asigurări de sănătate aferentă aceleiași perioade și pentru aceleași venituri.
Potrivit prevederilor art. 131 al. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală „ dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, pentru ca la art. 134 al. 1 să prevadă că „ Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența analitică pe plătitori „.
Contrar acestor norme legale, intimata a emis titlul executoriu și somația de plată pentru sume stabilite pentru o perioadă prescrisă, respectiv și petru anii 2005 – 2006, deși trebuia să constate încetarea executării pentru aceste sume potrivit prevederilor legale mai sus redate.
Corespunde realității că, așa cum a reținut și prima instanță, în cazul deciziilor de impunere emise de C.A.S.J. B. ca acte administrativ fiscale, calea de atac este stabilită de art. 205 din OG 92/2003, aceste decizii fiind comunicate contestatorului cum rezultă din conținutul documențației aflate la filele 26-32 ale dosarului de fond, acesta având posibilitatea legală să ceară cenzurarea de către instanța de contencios administrativ a modului de stabilire a obligațiilor sale fiscale aferente perioadei nesupusă termenului de prescirpție.
Deși recurentul nu a indicat vreun motiv de recurs dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedură civilă, din motivarea succintă a recursului rezultă că prima instanță ar fi interpretat greșit legea cu privire al intervenirea prescripției dreptului de se cere executarea silită de către intimată.
Această critică poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod și care operează în speță.
P. aceste considerente, va fi admis recursul formulat de contestatorul D. A. împotriva Sentinței civile nr. 6975 din data de 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., care va fi modifică în parte în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru debitele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și accesoriile acestora aferente anilor 2005 și 2006 și în parte a contestația la executare silită formulată de acesta cu consecința anulării parțiale a Somația nr. 8/_ /_ emisă la data de 20.12.2012 și Titlul executoriu nr._/20.12.2012 în ce privește debitele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și accesoriile acestora, aferente anilor 2005 și 2006.
Cât privește debitele aferente anului 2007, soluția primei instanțe apare ca fiind temeinică și legală și va fi menținută, contestatorul–recurent având posibilitatea contestării modului de stabilire și întinderii acestora pe calea administrativă la care face trimitere prima instanță.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul D. A. împotriva Sentinței civile nr. 6975 din data de 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru debitele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și accesoriile acestora aferente anilor 2005 și 2006.
Admite în parte contestația la executare silită formulată de contestatorul D. A. domiciliat în B. ., județul B. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B. .. 7, județul B. și anulează parțial Somația nr. 8/_ /_ emisă la data de 20.12.2012 și Titlul executoriu nr._/20.12.2012 în ce privește debitele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și accesoriile acestora, aferente anilor 2005 și 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28.11.2013.
Președinte, V. M. | Judecător, C. D.- P. | Judecător, D. N. |
Grefier, C. L. |
(Plecată din instanță
Semnează Grefier Șef Secția I Civilă
I. M.)
Red. VM/17.03.2014
Tehnored. C.S./18.03.2014
2 ex.
Judecător fond: B. M. M.
| ← Drept de retenţie. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
