Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 42/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 6488/62/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 42/S DOSAR Nr._
Ședința publică din data de 04.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –V. M.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii formulată de reclamanta V. O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice- prin DGFP B. prin reprezentant legal, având ca obiect despăgubiri Legea 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 04.02.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data 12.02.2013.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta V. O. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuisa la plata despăgubirilor materiale reprezentând echivalentul valorii terneului de 500 mp înscris în CF_ B., nr. top 5806/7/1, imobil de care a fost deposedată familia sa ca urmare a măsurilor cu caracter politic având ca obiect privarea de libertate a socrului său V. C. și stabilirea de domiciliu obligatoriu pentru soacra sa V. M. și soțul său Vociu A. C., în perioada 1952 – 1954 .
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului 92/1950, poziția 554 din anexă, deși socrii săi nu se încadrau în categoria persoanelor ale căror imobile puteau fi naționalizate trecut în patrimonial fostului I.C.R.A.L. B., pe acesta s-au construit cinci apartamente care au fost vândute foștilor chiriași, grădina fiind atribuită în proprietate prin ordinal prefectului .
Are calitatea de susccesor în drepturi a foștilor proprietari, defunctului său soț i s-a recunoscut calitatea de strămutat în baza Decretului – lege 118/1990, drepturile reclamantei sub acest aspect fiind atestate prin Decizia 433/1999 D.G.M.P.S. B. .
Până în prezent nu a fost restituit terenul în natură și nici nu a beneficiat de despăgubiri pentru acesta .
În drept au fost invocate prevederile art. 5 al. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 .
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional prin D.G.F.P. B., a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea acțiunii, cu motivarea că cererea formulată de reclamantă nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009, imobilul nefiind confiscat urmare unei condamnări politice .
Mai arată că reclamanta nu are calitatea de a solicita despăgubiri, nefiind în grad de rudenie admis de dispozițiile legale pentru promovarea unei astfel de cereri .
În probațiune au fost depuse la dosar acte de stare civilă referitoare la reclamantă și autorii acesteia, hotărâri judecătorești, alte înscrisuri .
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 5 al. 3 din Legea nr. 221/2009.
Analizând cererea în raport cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, invocată de către pârât, constituie o apărare de fond, din perspective prevederilor legale și a condițiilor în care astefl de acțiuni ca prezenta pot fi soluționate, fiind necesară analizarea fondului cauzei.
În fapt, susținerile reclamantei privind măsurile la care au fost supuși autorii săi în perioada de referință a Legii 221/2008 sunt dovedite cu documentația depusă la filele 5-52 ale dosarului, fără a rezulta din vreun act că terenul pentru care se solicită despăgubiri ar fi fost confiscat urmare măsurilor cu caracter politic luate .
Însăși reclamanta susține prin cererea de chemare în judecată că imobilul teren a fost ocupat de statul roman în anul 1956 când s-a și construit pe acesta o construcție cu cinci apartamentre vândute ulterior chiriașilor .
Înscrierea dreptului statului abia în anul 1996 nu are relevanță asupra modului de intrare în proprietatea acestuia a terenului, construirea apartamentelor asupra terenului semnificând preluarea în fapt de către stat în baza aceluiași Decret 92/1950, preluare abuzivă care este reglementată de legea 10/2001 și nu de Legea 221/2008 .
De altfel, reclamanta a uzitat de prevederile Legii 10/2001, cum rezultă din adresa nr ._/20.06.2012 a Primăriei B., potrivit căreia a fost depusă spre soluționare Notificarea nr. 2178/2001, procedura administrativă fiind suspendată până la soluționarea litigiilor pe care reclamanta le-a inițiat cu privire la acest teren ( fila 59 ) .
Rezultă că aplicabile litigiului, cu privire la terenul menționat, sunt prevederile Legii 10/2001 care prevede modalități alternative de restituire, chiar și în natură prin teren echivalent, sau despăgubiri în condițiile legii speciale de acordare a acestora, interzicând acordarea despăgubirilor dacă există posibilitatea restituirii unui alt teren pentru cel preluat de stat .
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare .
Nefiind îndeplinită condiția confiscării terenului, urmare măsurilor administrative cu caracter politic evocate de reclamantă, acțiunea acesteia va fi respinsă, valorificarea dreptului său fiind posibilă pe cale a instituită de Legea 10/2001 și nu pe cea aleasă prin prezent cerere .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta V. O., cu domiciliul în B., .. 34, județul B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7 .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2013
PREȘEDINTE, Grefier,
V. M. D. A.
RED. VM/24.04.2013
Dact. AD/24.04.2013
Ex.4
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul BRAŞOV | Întoarcere executare. Decizia nr. 1133/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
