Drept de retenţie. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 19091/197/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂNr. 103/. publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul reclamant S. G. în contradictoriu cu intimații pârâți U. A. Teritorială S., Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară-Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., B. N. Public S. V., Asociația Creștină a Tinerilor Act Ymca România, împotriva sentinței civile nr. 8990, pronunțată de Judecătoria B. la data de 26 iunie 2012, în dosar nr._, având ca obiect drept de retenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, când intimata pârâtă, prin apărător, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea celui termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 8990/26.06.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. G. împotriva pârâtei Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România cu sediul în București, având ca obiect instituire drept de retenție.
A respins acțiunea față de pârâții U. A. Teritorială Municipiul S. prin Primar – Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară –OCPI și BNP S. V. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că, în sentința civilă nr._/2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ ( f 87-92) instanța a reținut în considerente că dreptul de proprietate al autorului civil al reclamantului a fost înscris în cartea funciară nevalabil, în baza unui titlu nevalabil, întrucât Titlul de proprietate nr. 645/1995 emis în baza Legii nr. 18/1991 a fost anulat prin Sentința civilă nr. 6603/1998 a Judecătoriei B., titlu care privea dreptul numitului S. C. Eftmie asupra terenului cu nr. top. 2211/1/b/2/2 de 10000mp.
Cele dispuse prin Sentința civilă nr. 6603/1998 a Judecătoriei B. au fost operate în cartea funciară, dar S. C. Eftmie și-a înscris dreptul de proprietate asupra_ mp. teren din CF 648 B., nr. top. 2211/1/b/1/1, în baza aceluiași Titlu de proprietate nr. 645/1995, care era deja anulat, motiv pentru care instanța a reținut, în Sentința civilă_/2009 că înscrierea dreptului de proprietate al autorului civil al reclamantului, S. C. Eftmie, nu s-a realizat în baza unui titlu valabil.
În pofida faptului că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 i-a fost anulat prin hotărâre judecătorească, S. C. Eftmie încheie la data de 04.10.2004 contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2167/04.10.2004 la BNP S. V. din B. ( f 53-55) prin care îi vinde reclamantului 6000mp. din terenul înscris în CF 648 B., nr. top. 2211/1/b/1/1/1- fâneață intravilan în contract arătându-se că vânzătorul dobândise dreptul de proprietate prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 .
La data de 09.02.2005 reclamantul vinde, prin actul autentificat sub nr. terenul de sub nr. top. .2211/1/b/1/1/1 către . al cărei director era reclamantul S. G., societate care efectuează demersuri pentru construirea unei case de lemn, obținând CU nr. 542/11.08.2006 și CU nr. 749/18.09.2007 ( f 66-67) .
Prin Sentința civilă nr._ /2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, instanța a reținut că în urma efectuării rapoartelor de expertiză dispuse, s-a stabilit că reclamantei din acel dosar, Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România îi lipseau_ mp. de teren din suprafața de_ mp., diferență care se datora faptului că S. C. Eftmie a fost pus în posesie greșit ( și în baza unui Titlu de proprietate anulat ) cu_ mp. din CF 648 B., nr. top. 2211/1/b/1, suprafață care a fost suprapusă peste o parte din .. 2211/1/b/2 din CF 1739 B. aparținând Asociației Creștine a Tinerilor YMCA România. Reținând că societatea Sunnymob SRL a avut cunoștință despre existența litigiului care data din 2007 și totuși a demarat „ ridicarea unei construcții „ pe terenul litigios fără a deține autorizație de construire ( certificatul de urbanism nefiind suficient nici pentru amplasarea unei construcții de lemn demontabile ) instanța a reținut în sentința civilă nr._/2009 că „pârâții „ adică . G. „ nu beneficiază de prezumția de constructor de bună credință, fiind evident că aceștia au știut atât despre anularea titlului emis în baza Legii nr. 18/1991, cât și de încercările ulterioare ale „Asociației Creștine a Tinerilor YMCA România de a intra în posesia imobilului lor. Instanța a mai reținut că în acțiunile în revendicare prin compararea de titluri, instanța verifică care titlu este preferabil, astfel a reținut că titlul reclamatei din acel dosar ( Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România ), este preferabil față de cel al pârâților din acel dosar (. G.), întrucât titlul acestora din urmă avea la bază un titlu de proprietate care nu mai era în ființă la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare.
Prin urmare, Judecătoria B. a obligat, prin sentința civilă nr._/2009, pe . G. să lase în deplină proprietate și posesie terenul de 7203 mp( 6000mp – conform evidențelor de carte funciară ) de sub nr. top 2211/1/b/1/1/1 aflat inițial în CF 648 B., în prezent CF 1973 B. și a obligat pe . să desființeze toate construcțiile ridicate pe acel teren și să își ridice materialele existente sau cele rezultate în urma desființării, dispunând evacuarea acesteia .
Ulterior pronunțării acestei sentințe, la data de 12.06.2009, societatea . prin administrator S. G. vinde persoanei fizice S. G. terenul de sub nr. top. .2211/1/b/1/1/1, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1345/12.06.2009 la BNP O. U. –M. B.-O. R. din B..
Sentința civilă nr._/22.12.2009 a Judecătoriei B. a rămas definitivă și irevocabilă prin constatarea nulității recursului conform Deciziei civile nr. 266/R/11.03.2011, astfel că cele dispuse de instanța de fond au intrat în puterea lucrului judecat .
Dreptul de retenție este acel drept real care îi conferă creditorului, în același timp debitor al obligației de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa și de a refuza restituirea lui până când debitorul său, creditor al lucrului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina sa în legătură cu lucrul respectiv, creanța retentorului constând, de regulă, în sumele cheltuite cu îmbunătățirile aduse lucrului. Codul Civil vechi nu reglementează distinct și cu valoare de principiu dreptul de retenție, însă există texte legale în baza cărora practica judiciară a reținut existența dreptului de retenție cum ar fi în materia succesiunilor, a contractului de vânzare cumpărare ( dreptul vânzătorului de a nu preda lucrul, dacă cumpărătorul nu a plătit prețul ), în materie de locațiune, arendă, contract de depozit și alte cazuri în care există legătură de conexitate între lucrul aflat în deținerea creditorului și datoria debitorului căruia îi aparține acel lucru ( în cazul acțiunilor în revendicare, în cazul constructorului pe terenul altuia etc.) Exceptând situația în care existența dreptului de retenție rezultă din lege, dreptul de retenție se acordă dacă sunt întrunite următoarele condiții: creanța retentorului să fie certă, lichidă și exigibilă ; dreptul de retenție să fie invocat față de proprietarul exclusiv al bunului respectiv ; între lucru și creanță să existe o conexiune contractuală ( depozit ) sau extracontractuală ( accesiune ) și bunul să fie un bun corporal mobil sau imobil în stăpânirea retentorului.
Pentru instituirea dreptului de retenție trebuie ca, creanța retentorului să fie constatată prin hotărâre judecătorească sau un alt act care să îi confere caracterul cert, lichid și exigibil, altfel nu se justifică constituirea dreptului de retenție.
Prin urmare, instanța a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât reclamantul nu are constatată o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România și nici nu a solicitat prin prezenta cerere să se constate că are un drept de creanță împotriva pârâtei constând în contravaloarea îmbunătățirilor.
În cauza dedusă judecății reclamantul a solicitat „ instituirea unui drept de retenție asupra imobilului teren+construcții înscris în CF nr._ S., nr. top. 2211/1/b/1/1/1, până la valoarea ce se va stabili prin expertiză evaluatorie”, fără a indica un temei de drept pentru cererea sa, însă făcând constant referire la faptul că el a fost de bună credință și a încheiat contractul de vânzare cumpărare în baza evidențelor de carte funciară, fără a indica la care contract de vânzare cumpărare se referă ,construcția nefiind înscrisă în cartea funciară .
Dacă s-ar reține că reclamantul se referă la primul contract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2167/04.10.2004 la BNP S. V. din B. încheiat cu S. C. E., instanța nu poate aprecia dacă reclamantul a fost sau nu de bună credință, întrucât nici nu s-a pus această problemă ( și nu există probe ) atâta timp cât contractul de vânzare cumpărare nu a fost atacat în nici un fel, însă în ceea ce îl privește pe vânzătorul S. C. E., este greu de crezut că nu a cunoscut în momentul vânzării că titlul său de proprietate era anulat de instanță . Prin urmare apărările reclamantului în sensul că a fost de bună credință și cele privind aparența dreptului nu sunt incidente în cauză, nepunându-se în discuție valabilitatea titlului său ( nu este atacat în cauza de față nici un contract de vânzare cumpărare prin care a cumpărat reclamantul), el pierzând acțiunea în revendicare pe baza comparării titlurilor .
Dacă reclamantul se referă la ultimul contract de vânzare cumpărare, cel cu nr. 1345/12.06.2009 încheiat cu ., cu privire la acesta nu se mai poate reține buna credință a reclamantului, în condițiile în care atât vânzătoarea ( prin administrator dl. S. ) cât și cumpărătorul, S. G. aveau cunoștință despre cele dispuse de Judecătoria B. împotriva lor, prin Sentința nr._/2009, ( chiar dacă nu era la acea dată irevocabilă ) și despre faptul că instanța a stabilit că societatea care a construit pe terenul altuia nu a fost constructor de bună credință, astfel a fost obligată să își ridice construcția și să evacueze terenul. Prin urmare, față de dispozițiile art. 494 alin. 2 din Codul Civil vechi, constructorul de rea credință este obligat să ridice construcția pe propria cheltuială, fără alte despăgubiri.
Societatea comercială Sunnymob SRL, care a construit pe terenul în litigiu, a fost obligată prin hotărâre irevocabilă să desființeze toate construcțiile de pe terenul în litigiu și să îl evacueze întrucât instanța a reținut că „ nu beneficiază de prezumția de constructor de bună credință „ ( adică a fost constructor de rea credință ), hotărâre care îi este opozabilă și reclamantului,care a fost parte în proces în nume propriu și a fost și administratorul ., prezumția bunei credințe fiind astfel răsturnată, întrucât vânzarea din contractul autentificat sub nr. 1345/12.06.2009 la BNP O. U. –M. B.-O. R. a fost efectuată în timpul desfășurării procesului și după pronunțarea sentinței civile nr._/2009.
Pornind de la definiția bunei credințe date de art. 1898 alin. 1 din Codul Civil vechi potrivit căruia „ buna credință este credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea „, este evident că reclamantul de față știa, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 1345/12.06.2009,că societatea vânzătoare fusese obligată la desființarea construcțiilor de pe terenul vândut și că era considerată constructor de rea credință, neputându-se astfel prevala de buna credință.
Pe de altă parte, dreptul de retenție ca și drept real de garanție imperfect, reprezintă o garanție pasivă adică, teoretic, ar exista atâta timp cât creditorul, debitor al obligației de predare a bunului, deține bunul debitorului, creditor al obligației de primire a bunului. În speță, din copia procesului verbal nr. 143/2011/27.04.2012 al B. T. T. și din copiile proceselor verbale din data de 03.05.2012( f 225-226), din 06.05.2012( f 227), procesul verbal de predare primire ( f 228) reiese că pârâta Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România a fost pusă în posesie asupra terenului din litigiu, . a fost evacuată, construcția și anexele au fost desființate de către pârâta Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România . Prin urmare, chiar dacă ar fi existat un titlu care să constate un drept de creanță împotriva pârâtei Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România acesta nu ar mai fi putut fi valorificat pe calea instituirii unui drept de retenție.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins cererea reclamantului față de pârâta Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România ca fiind neîntemeiată.
Întrucât prin Încheierea din data de 17.04.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei U. A. Teritorială Municipiul S. prin Primar – Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară –OCPI cu sediul în B. și a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului BNP S. V., instanța a respins față de aceștia acțiunea reclamantului ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. G., considerând-o netemeinică și nelegală, cale de atac calificată la termenul de judecată din data de 19.03.2013 ca fiind apel..
Întrucât apelul formulat nu a fost legal timbrat, prin rezoluție, s-a stabilit în sarcina apelantului reclamant obligația de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 1847,62 lei și timbru judiciar de 5,00 lei pentru calea de atac promovată, fiind încunoștiințat despre această obligație ce trebuia îndeplinită până la termenul de judecată din data de 06.12.2012 prin citația ce i-a fost comunicată la data de 24.10.2012.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. la data de 21.11.2012, precizată și reprecizată ulterior, apelantul reclamant a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru datorate pentru calea de atac promovată în șase tranșe. La această cerere apelantul reclamant a atașat chitanța nr._/21.11.2012 în cuantum de 308 lei, reprezentând prima tranșă din taxa judiciară de timbru datorată, și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 29.01.2013 instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelantul reclamant întrucât acesta nu a depus dovezile în legătură cu starea sa materială și a familiei sale, solicitate de instanță în temeiul art.14 din OUG nr.51/2008, necesare soluționării cererii.
Împotriva acestei încheieri apelantul reclamant S. G. a formulat cerere de reexaminare, cerere respinsă în mod irevocabil, ca fiind tardiv promovată, prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B..
La termenul de judecată din data de 19.03.2013 constatând că apelantul reclamant nu a timbrat în mod legal calea de atac promovată, instanța, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția insuficientei timbrări a apelului, rămânând în pronunțare asupra acesteia și reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și art.35alin.1 și 2 din O.M.J.nr.760/1999, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat,în cazul acțiunilor netimbrate sau insuficient timbrate partea urmând a fi obligată să plătească până la primul termen de judecată
Totodată, art.20 alin.3, respectiv,art.35 alin.5 din actele normative sus-menționate prevăd că neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
Având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, constatând că apelantul reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune diferența de taxă judiciară de timbru datorată pentru calea de atac promovată, deși i s-a indicat cuantumul taxei ce o are de achitat, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și a art.35 alin.5 din O.M.J.nr.760/1999, va anula apelul declarat de apelantul reclamant, ca insuficient timbrat.
Întrucât apelantul reclamant este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., urmează să fie obligat la plata către intimata pârâtă U. A. Teritorială Municipiul S. a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în apel, constând în onorariul avocațial justificat prin ordinul de plată nr.243/21.02.2013 atașat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări a apelului invocată de instanță, din oficiu, și, în consecință:
Anulează, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelantul reclamant S. G. împotriva sentinței civile nr.8990/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Obligă apelantul reclamant S. G. la plata către intimata pârâtă U. A. Teritorială Municipiul S. a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.IMI 12.04.2013
Tehnored.D.L.P. 12.04.2013 – 6 ex.
Jud fond L. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 489/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1490/2013. Tribunalul... → |
|---|
