Legea 10/2001. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 15909/197/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 81/R
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. M. – judecător
Judecător – A. G.
Judecător –S. Ș. M.
Grefier – C. M. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții pârâți S. ROMÂN P. M. FINANȚELOR PUBLICE - P. DGFP B., M. FINANȚELOR PUBLICE - P. D.G.F.P B. - P. REPREZENTANT LEGAL și ., P. REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I., având ca obiect Legea nr. 10/2001, împotriva sentinței civile numărul 3005/02.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 ianuarie 2013, când reprezentanta convențională a intimatul reclamant B. I., a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 18 ianuarie 2013, iar apoi din același motiv, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța retine următoarele:
P. Sentința Civilă nr. 3005/02.03.2012 a Judecătoriei B., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și ., obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 9652,85 lei reprezentând valoarea actualizată cu indicele de inflație a sumei de 7650,13 lei ce constituie prețul achitat de reclamant în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._/04.04.1997 încheiat în temeiul L 112/1995 și pârâta .. să plătească reclamanților suma de 97,50 lei reprezentând contravaloarea comisionului de vânzare încasat de pârâtă cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr._/04.04.1997, actualizată cu rata inflației.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 04.04.1997 între reclamantul B. I., în calitate de cumpărător și pârâtul S. Român prin mandatar ., în calitate de vânzător s-a încheiat contractul nr._ având ca obiect imobilul B. .. 24, județul B. pentru prețul de 7.727.404 ROL, în temeiul L 112/1995. Ulterior prin decizia civilă nr. 171/R/13.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosar civil nr. 52/R/2006, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare menționat.
Reclamantul a achitat prețul locuinței și comisionul perceput de . la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare astfel cum rezultă din cuprinsul contractului și din chitanțele nr._/04.04.1997 și nr._/04.04.1997 ( filele 122,123 dosar).
Potrivit art. 29 al. 1 din HG 20/1996 (în vigoare la data încheierii contractului) vânzarea apartamentelor în condițiile legii 112/1995 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele existente la data intrării în vigoare a legii, iar obiectul contractelor de vânzare cumpărare îl constituie imobilele cu destinația de locuință trecute ca atare în proprietatea statului cu titlu și care nu au fost restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora ( art.9 din L 112/1995). Din acest text de lege reiese că S. Român a mandatat unitatea specializată ce deținea în administrare imobilul să încheie contract de vânzare cumpărare, calitatea de vânzător aparținând titularului dreptului de proprietate, respectiv Statului român.
Principiul repunerii părților în situația anterioară este o consecință a retroactivității efectelor nulității și este regula de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza unui contract anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația anterioară încheierii actului.
Dispozițiile art. 51 al. 2 și 3 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin OG 184/2002 referitoare la „cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului reactualizat plătit de chiriașii ale căror contracte au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile” stabilesc că plata sumelor prevăzute la alineatul 2 se face de către M. Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 al. 6 din L 112/1995.
Deoarece prin decizia civilă nr. 171/R/13.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosar civil nr. 52/R/2006 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare fără a se dispune și restituirea prețului plătit de reclamant, față de principiul repunerii părților în situația anterioară și în baza textelor legale menționate în alineatul precedent, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor publice și îl va obliga pe acesta să plătească reclamantului suma de 9652,85 lei reprezentând valoarea actualizată cu indicele de inflație a sumei de 7650,13 lei ce constituie prețul achitat de reclamant în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._/04.04.1997 încheiat în temeiul Legii 112/1995.
În ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâta . la restituirea comisionului de 1% încasat la momentul încheierii contractului nr._/04.04.1997 instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare reiese că acel comision de 1% a fost calculat raportat la prețul imobilului vândut, respectiv 77.274 ROL, a fost menționat în mod distinct de prețul imobilului și a fost achitat de către cumpărătorul reclamant, valoarea comisionului a fost încasată de . intrând în patrimoniul acesteia. Repunerea în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a constatat presupune restituirea tuturor prestațiilor efectuate de părți în temeiul acelui contract. Plata comisionului de către cumpărătorii reclamanți constituie o prestație efectuată de aceștia în executarea contractului.
Împrejurarea că pârâta . a încasat comisionul în baza unui mandat legal cu titlu oneros, nu o îndreptățește pe aceasta să păstreze comisionul încasat în temeiul uni act juridic desființat cu efect retroactiv, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 7 din Normele Metodologice pentru aplicarea L 112/1995 prevedeau încasarea comisionului în cazul în care contractul de vânzare cumpărare a fost perfectat iar efectele lui s-au produs în patrimoniul părților contractante.
În consecință, reținând că, contravaloarea comisionului de 1% a fost achitată de către reclamant la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și a intrat în patrimoniul pârâtei ., pentru o repunere totală a acestuia în situația anterioară încheierii contractului anulat, instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă și a obligat-o pe aceasta să restituie reclamantului suma de 97,50 lei reprezentând contravaloarea comisionului de vânzare încasat cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr._/04.04.1997, actualizată cu rata inflației.
Împotriva sentinței civile nr. 3005/02.03.2012 a Judecătoriei B. au formulat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și Ministerul Finanțelor Publice, prin care au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român, întemeiată pe împrejurarea că nu a participat la încheierea contractului de vânzare cumpărare și este terț față de acest contract, iar bunul nu face parte dintre cele ce aparțin domeniului public, potrivit Legii 213/1998 .
Cu referire la fondul cauzei, susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, în speță fiind incidente prevederile art. 1707 al. 4 din Codul civil, reclamantul cunoscând că fostul proprietar a făcut demersuri pentru recuperarea imobilului și și-a asumat riscul de a fi anulat contractul încheiat cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995.
În drept, acest recurs a fost motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Și pârâta .. a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de obligare la plata comisionului față de această parte, comisionul plătit fiind prețul mandatului legal îndeplinit de societate pentru reprezentarea statului la vânzarea imobilului, art. 50 din Legea 10/2001 prevăzând în mod expres că restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice fiind, acesta urmând a fi obligat să suporte integral prețul achitat .
Principiul restabilirii situației anterioare privește efectele nulității actului juridic între părțile acestuia și nu față de terți, potrivit art. 973 Cod civil, nici un text de lege neprevăzând restituirea prețului mandatului de către mandatar.
Se mai invocă prevederile art. 37 al. 1 din HG 20/1996 privind aplicarea Legii 112/1995, ce vizează încasarea comisionului și a contravalorii imobilelor, art. 9 al. 5 și art. 13 al. 5 din Legea 112/1995 care prevede constituirea fondului extrabugetar alimentat din sumele obținute urmare vânzării apartamentelor după deducerea comisionului și cele ale art. 374 prind mandatul comercial.
În drept, recursul S.C. R. S.R.L. a fost motivat pe dispozițiile art. 304 al. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea 10/2001, Legea 112/1995 .
Recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și al acestui minister este nefondat și va fi respins, iar cel al pârâtei .. va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Calitatea procesuală a Statului român este justificată în raport de obiectul cauzei, acesta fiind cel care a vândut imobilul, chiar dacă prin mandatarea celeilalte pârâte, .. B., care a acționat în calitate de mandatar al vânzătorului, astfel că repunerea părților în situația anterioară nu o poate afecta, nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare desființat, S. R. prin M.F.P. având obligația să restituie către cumpărători inclusiv valoarea comisionului cedat mandatarei în baza contractului de mandat.
Din coroborarea prevederilor art. 13 din Legea 112/1995 cu cele ale art. 41 din H.G. 20/1996 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a acestei legi, rezultă că și comisionul de 1% încasat de unitățile abilitate legal să vândă aceste categorii de imobile, precum cel din speță, face parte din prețul plătit și care se restituie de către stat, cum s-a arătat mai sus .
Dispozițiile Legii nr. 10/2001, care vizează restituirea prețului actualizat urmare anulării contractelor de vânzare – cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995, constituie o aplicație particulară a instituției răspunderii pentru evicțiune domeniului imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și înstrăinate de stat unor chiriași .
Aceste norme legale stabilesc clar răspunderea ce revine fiecărei instituții în parte, astfel că din aceeași perspectivă nu pot fi reținute criticile privind lipsa calității procesuale pasive a statului și nici cale ce vizează fondul cauzei, prevederile comune privind răspunderea pentru evicțiune, reprezentate de art. 1337 – 1351 cod civil nefiind aplicabile în speță, iar cele ale art. 1707 al. 4 din același cod, invocate de recurent, sunt străine cauzei.
Legiuitorul român și-a adaptat legislația specifică acestui domeniu (al caselor naționalizate) la exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și alin. (2^1) al art. 50 din Legea nr. 10/2001, republicată, se face de către Ministerul Finanțelor Publice prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București (punctul 50.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. 250/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 923/2010.
Rezultă caracterul special al răspunderii statului în speță, urmare atitudinii abuzivă la preluarea imobilului și reglementată prin normele speciale evocate mai sus, care au prioritate în raport cu cele comune .
Instanța a analizat cauza sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și nu a găsit vreun motiv de ordine publică de invocat și care să atragă admiterea recursului Statului Român prin M. Economiei și Finanțelor .
Pentru aceste considerente, instanța va respinge recursul declarat de către recurentul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și va admite recursul formulat de recurenta .. B., împotriva sentinței civile nr. 3005/02.03.2012 a Judecătoriei B., pe care o va modifică în tot în sensul că obligării pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 9750,35 lei reprezentând valoarea actualizată cu indicele de inflație a prețului achitat de reclamant în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._/04.04.1997, încheiat în temeiul Legii 112/1995 și va respinge acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta .. B. .
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr. 3005/02.03.2012 a Judecătoriei B. .
Admite recursul formulat de recurenta .. B., împotriva sentinței civile nr. 3005/02.03.2012 a Judecătoriei B., pe care o modifică în tot în sensul că:
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 9750,35 lei reprezentând valoarea actualizată cu indicele de inflație a prețului achitat de reclamant în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._/04.04.1997 încheiat în temeiul Legii 112/1995.
Respinge acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta .. B..
Fără cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 25.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. M. A. G. S. Ș. M.
GREFIER
C. M. A.
Plecat din instanță, semnează grefier șef secție, I. M.
Red.VM/11.03.2013
Tehnoredact.CL/19.03.2013
Jud. fond. B. M. M.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1490/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 42/2013.... → |
|---|
