Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 297/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 830/338/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 297/A
Ședința publică din data de 07 august 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător D. M.
Grefier I. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanții reclamanți V. V. V., V. M. și V. A. în contradictoriu cu intimații pârâți C. N. și C. L.-D., împotriva sentinței civile nr. 822/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații pârâți personal, lipsă fiind apelanții reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei o cerere formulată de doamna avocat B. M. G., în calitate de reprezentant convențional al apelanților reclamanți, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată cu motivarea că se află în concediu de odihnă, fiind în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată, la această cerere atașând adeverința emisă de Baroul B. în acest sens.
Instanța acordă cuvântul părților prezente asupra cererii de amânare a judecății cauzei formulată de către reprezentanta convențională a apelanților reclamanți, pentru imposibilitate de prezentare.
Intimații pârâți solicită respingerea acestei cereri având în vedere că a mai fost formulată o astfel de cerere la termenul anterior de judecată.
În baza art. 222 alin. 1 C.proc.civ., instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta convențională a apelanților reclamanți având în vedere că aceasta a mai formulat o cerere de amânare cu aceeași motivare, care a fost admisă, iar motivele invocate pentru astăzi nu au caracter excepțional astfel cum prevede textul de lege menționat.
Intimații pârâți depun la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului.
Instanța constată că prin motivele de apel depuse pe cale separată și aflate la filele 22-24 din dosar, intitulate în mod greșit motive de recurs, apelanții au solicitat administrarea de probe în calea de atac, respectiv cercetarea la fața locului și proba testimonială cu martora Caliment E., invocând dispozițiile art. 501 alin. 4 C.proc.civ. Astfel, instanța acordă cuvântul față de această cerere în probațiune.
Intimații pârâți arată că sunt de acord cu efectuarea unei cercetări la fața locului și, de asemenea, arată că proba testimonială a fost administrată la fond.
În baza art. 478 alin. 2, art. 479 alin. 2 C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța respinge probele propuse de apelanți ca nefiind utile soluționării cauzei. Reține că prevederile art. 501 alin. 4 C.proc.civ., pe care și-au întemeiat cererea în probațiune apelanții sunt incidente în materia administrării de probe după casarea cu reținere în recurs, ori prezentul litigiu se judecă în apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimații pârâți solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 822/10.06.2013 a Judecătoriei Zărnești a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții V. V. V., V. M. și V. A. în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. L. D., fiind respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosarul cauzei, reclamanta V. V. V. este proprietara imobilelor înscrise în c.f._ B., provenită din conversia pe hârtie a c.f. 687 B., cu nr. top._/2/2 compus din anexe gospodărești și curți construcții în suprafață tabulară de 405 mp, în c.f._ B., provenită din conversia pe hârtie a c.f. 183 Predeluț, cu nr. top._/2/3, drum în suprafață tabulară de 844 mp, și în c.f._ B., provenită din conversia pe hârtie a c.f. 686 B., nr. top._/2/4/2, fâneață în suprafață de tabulară de 2.856 mp, iar pârâții sunt coproprietarii imobilului înscris în c.f._, cu nr. top._/2/1/1/2/2,_/1/1/2/2/2,_/1/1/2/2,_/1/2/2/2, teren în suprafață tabulară de 531 mp.
A mai reținut că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, reclamanții și pârâții sunt vecini, precum și că martorul Dușescu V. a arătat că acesta a înstrăinat în cursul anului 2001 imobilul înscris în c.f._. cu nr. top._/2/1/1/2/2,_/1/1/2/2/2,_/1/1/2/2,_/1/2/2/2, către pârâții C. N. și C. L. D., iar drumul care străbate această proprietate este singura cale de acces a reclamanților, dealtfel fiind și identificată în schița anexată contractului de vânzare cumpărare.
Martorul Puchi I. a arătat că respectiva cale de acces a fost dintotdeauna folosită atât de către reclamanți cât și de părinții acestora.
Instanța a reținut că nici unul dintre martorii audiați nu a confirmat susținerile reclamanților potrivit cărora pârâții ar fi blocat calea de acces, precum și că, prin răspunsurile la interogatoriu, pârâții au arătat că reclamanții mai au alte două variante de acces la drumul public și nu sunt de acord ca reclamanții să mai folosească actuala cale de acces care trece la doi metri de casă.
În drept, instanța de fond a reținut că din dispozițiile art. 996 din noul Cod de procedură civilă rezultă că pentru a dispune o măsură pe cale de ordonanță președințială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
- instanța fără a prejudeca fondul să concluzioneze că aparența dreptului este de partea reclamanților
- măsura să aibă caracter vremelnic
- din circumstanțele cauzei să reiasă necesitatea luării măsurii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-are putea repara.
În speță, s-a reținut că reclamanții solicită, pe calea ordonanței președințiale, constituirea unui drept de trecere în condițiile în care nu invocă un titlu care să le permită accesul, precum și deblocarea căii de acces.
Instanța a considerat că nu poate analiza pe calea acestei proceduri însuși fondul litigiului dintre părți și prin urmare nu poate constitui nici măcar temporar drepturi în favoarea reclamanților, iar ordonanța președințială are ca obiect luarea unor măsuri vremelnice care au ca temei de fapt urgența, scop în care instanța cercetează aparența dreptului invocat de către reclamanți pe baza titlurilor prezentate de părți, stabilind astfel dacă există în favoarea reclamanților aparența unei situații juridice legale, măsura urmând a fi dispusă până la soluționarea în procedura dreptului comun a litigiului dintre părți.
A mai apreciat că prima condiție menționată anterior pentru admiterea cererii este neîndeplinită, solicitarea reclamanților presupunând analiza fondului raportului juridic litigios dintre părți și chiar constituirea unui drept de servitute de trecere.
În ceea ce privește caracterul vremelnic, instanța a reținut că, în dosarul cu nr._, cererea reclamanților a fost anulată, conform încheierii pronunțate la data de 22.05.2013, împotriva căreia reclamanții au formulat cerere de reexaminare.
De asemenea, a reținut că condiția urgenței nu este îndeplinită, pârâții arătând că sunt de acord ca reclamanții să treacă pe terenul acestora, dar pe un alt traseu decât cel folosit în prezent care trece prin apropierea casei pârâților.
În concluzie, instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 din noul Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
Calea de atac a fost legal timbrată.
Ulterior, reclamanții au depus la dosar memoriu separat cuprinzând motivele de recurs, prin care au arătat că instanța de fond nu a stabilit în mod corect starea de fapt, reținând că nu a fost dovedit refuzul pârâților de a permite reclamanților accesul pe proprietatea lor, deși acest refuz rezultă în mod clar din răspunsurile la interogatoriu, fiind nerelevant faptul că martorii au declarat că pârâții nu au blocat calea de acces, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar (certificat medico-legal) rezultă că aceștia au exercitat violențe asupra reclamantei V. A..
Au mai arătat că prima instanță a respins cererea în probațiune cu cercetarea locală, în condițiile în care aceasta era necesară și utilă soluționării cauzei, martorii audiați declarând că actuala cale de acces are o vechime de peste 30 ani, iar pârâții au susținut că mai există alte două căi de acces la drumul public, pe terenurile unor terți.
Reclamanții au arătat de asemenea că această probă era necesară pentru a se constata dacă există alte două căi de acces al drumul public, iar reținerea unei alte stări de fapt decât cea reală a condus și la stabilirea eronată a stării de drept.
În legătură cu acest din urmă aspect, reclamanții au arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C.pr.civ., apreciind că reclamanții au solicitat constituirea unui drept de servitute de trecere, în condițiile în care ceea ce au cerut aceștia a fost instituirea unei măsuri pentru care nu este necesar să dovedească existența unui titlu, astfel că nu s-ar fi prejudiciat fondul, aparența de drept trebuind să fie analizată în concret, iar în speță aparența de drept rezultă din aceea că terenurile sunt învecinate, iar pe terenul intimaților există o cale de acces cu o vechime de peste 30 ani, reclamanții neavând o altă cale de acces către drumul public.
Au mai arătat că, în ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii, instanța de fond a reținut că acțiunea în stabilirea dreptului de servitute, ce face obiectul dosarului nr._, a fost anulată, însă reclamanții au formulat cerere de reexaminare împotriva acestei măsuri, care, la data pronunțării sentinței atacate, nu era însă soluționată, astfel că la această dată condiția vremelniciei era îndeplinită.
În continuare, reclamanții au arătat este îndeplinită și condiția urgenței, în sensul că instanța de fond a reținut că intimații sunt de acord ca reclamanții să treacă pe terenul lor, în condițiile în care numai intimatul C. N. a făcut această afirmație, iar nu și intimata C. L. D., precum și că, aceștia afirmând că sunt de acord cu un alt traseu, instanța de fond a omis să îi întrebe care este acest traseu, pentru a se putea aprecia dacă acesta este accesibil pentru trecerea cu piciorul și cu mijloace de transport.
În legătură cu același aspect, au arătat că prima instanță era obligată să stabilească pe ce traseu le permit pârâții reclamanților să treacă și dacă acesta este accesibil, administrând probe, deoarece în caz contrar acest traseu rămâne la discreția intimaților, iar până la soluționarea acțiunii având ca obiect servitutea de trecere reclamanții sunt în imposibilitate de a se ocupa de gospodăria lor.
La termenul de judecată din 24.06.2013 instanța a calificat calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe ca fiind apelul, raportat la prevederile art. 999 C.pr.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei Zărnești în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, precum și cu principiul instituit de dispozițiile art. 477 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Din analizarea probelor administrate rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, cu circumstanțierile ce se vor expune în continuare.
În primul rând, instanța reține că reclamanții au justificat caracterul vremelnic al măsurii pe care au solicitat-o raportându-se la soluționarea în fond a dosarului nr._ al Judecătoriei Zărnești, având ca obiect stabilirea servituții de trecere.
În motivarea apelului declarat în cauză, reclamanții au arătat că, împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată în acest dosar, au formulat cerere de reexaminare, astfel că, la data promovării prezentei căi de atac, aceasta nu era definitivă.
Astfel cum rezultă din evidențele electronice ale Judecătoriei Zărnești, încheierea menționată a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare, prin încheierea pronunțată la data de 21.06.2013 în dosarul nr._ /1a al aceleiași instanțe, astfel că, în momentul de față, nu există pe rolul instanței un dosar de fond având ca obiect o acțiune promovată pe calea dreptului comun, pentru instituirea servituții de trecere.
În aceste condiții, este evident faptul că, lipsind momentul procesual la care să se raporteze caracterul limitat în timp al măsurii (în speță, pronunțarea unei hotărâri definitive asupra fondului dreptului), lipsește și caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi luată pe calea ordonanței președințiale, așa încât, în situația admiterii unei asemenea cereri, o atare măsură s-ar transforma într-una sine die, ceea ce contravine prevederilor art. 996 alin. l C.pr.civ., referitor la caracterul vremelnic al măsurii.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că este de prisos analizarea îndeplinirii celorlalte condiții ale cererii de ordonanță președințială, dat fiind că acestea trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea impunând respingerea cererii.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de reclamanții V. V. V., V. M. și V. A. împotriva sentinței civile nr. 822/10.06.2013 a Judecătoriei Zărnești, care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții V. V. V., V. M. și V. A. împotriva sentinței civile nr. 822/10.06.2013 a Judecătoriei Zărnești, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 august 2013.
Președinte, Judecător,
C. F. D. M.
Aflat în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței,
Judecător A. N. M.
Grefier,
I. T.
Red. C.F./09.08.2013
Tehnored. I.T./12.08.2013; 7 ex.
Jud. fond: M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1406/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1052/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
