Obligaţie de a face. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 8771/197/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 161/2013 DOSAR NR._
Ședința publică de la 07 FEBRUARIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. S. – judecător
JUDECĂTOR: P. M.
JUDECĂTOR :A. B.
GREFIER: V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. M. și cu intimații pârâți ., prin reprezentant legal, O. N., M. B. prin primar, T. A. și T. G., împotriva Sentinței civile nr. 5970/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 24.01.2013, apoi 31.01.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.5970/25.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții M. B. prin Primar, ., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, O. N., T. A. și T. G. și în consecință:
S-a constatat că pârâtul O. N. este unicul moștenitor al defunctei O. M., decedata la data de 06.05.1952, în calitate de soț supravietuitor, acestuia revenindu-i întreaga masa succesorală, compusa din cota de ½ din imobilul situat în B., înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2 loc de casa în suprafata de 200,01 mp, cealaltă cota de ½ aparținând sotului supraviețuitor în calitate de proprietar.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al paratului O. N. asupra cotei de ½ din imobilul situat în B., înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2 loc de casa în suprafata de 200,01 mp, cu titlu de succesiune.
S-a constatat că pe terenul înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2, paratul O. N. a edificat anterior anului 1950 o constructie compusa la demisol dintr-o camera, bucatarie, camara și wc, iar la parter trei camere, bucatarie, cămara, baie, hol, palier, wc, spalatorie, culoar, pivnita, constructii identificate în raportul de expertiza tehnică nr._/2010 intocmit de expert L. D..
S-a dispus întabularea constructiei descrise în CF nr._ B., sub nr. top 5928/2 pe numele paratului O. N., cu titlu de drept de construire.
S-a constatat că imobilul înscris în CF_ B. sub nr. top 5828/2 compus din construcție si teren a fost preluat în proprietate de S. R. în baza Decretului nr. 92/1950.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top 5828/2 în favoarea Statului Român, cu titlu de drept de naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top 5828/2 prin formarea de doua loturi conform expertizei tehnice nr._/2011 (f.32 vol. II.) întocmita de expert F. G. care face parte integranta din prezenta hotarare dupa cum urmeaza:
Lotul I: nr. top nou 5828/2/I apartament nr. 1 situat la demisol, compus dintr-o camera, bucatarie, camara, WC si 24,25% din partile de uz comun, proprietatea Statului R..
Lotul II: nr. top nou 5828/2/II, apartament nr. 2, situat la parter, compus din trei camere, bucatarie, cămara, WC, baie, hol, palier, culoar, spalatorie, pivnita, camara si 75,75 % din partile de uz comun, proprietatea paratilor –T. G. si T. A..
S-a dispus înscriere loturilor formate sub nr. top noi conform tabelului de dezmembrare, cu dreptul de proprietate asupra lotului I în favoarea Statului Român.
A fost obligată pârâta . să vândă reclamantei V. M. apartament nr. 1 situat la demisol, compus dintr-o camera, bucatarie, camara, WC si 24,25% din partile de uz comun, înscris în CF_ B., nr. top nou 5828/2/I pe care reclamanta îl deține în baza contractului de închiriere nr._/16.03.2004, încheiat cu pârâta în condițiile Lg. 112/1995.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.03.2004, între reclamanta T. M. si parata . s-a încheiat contractul de închiriere nr._/16.03.2004, avand ca obiect imobilul apartament situat în B., . nr. 56, compus din 1 camera si dependinte, în suprafata totala de 28,07 mp, cu următoarea componenta: camera în suprafata de 13.00 mp, bucatarie în suprafata de 10.99 mp, wc in curte, camara în suprafata de 2,93 mp, curte si/sau gradina în suprafata de 9,24 mp, în folosinta . nr. 1 din data de 18.05.2004 partile au prelungit durata contractului de închiriere cu 5 ani, iar prin actul aditional nr. 2 din data de 08.09.2006 s-a luat act de schimbarea numelui reclamantei, titulare de contract, din T. M. in V. M., ca urmare a încheierii căsătoriei.
Instanța a reținut că imobilul ce a facut obiectul contractului de închiriere este înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2, loc de casa în suprafata de 200,01 mp, pe numele numitei Tampa M., cu cota de ½ potrivit mentiunii de la B.8 și O. N. cu cota de ½ potrivit mentiunii de la B.9, ambii cu titlu de drept de proprietate dobândit cumparare.
Cu privire la petitul avand ca obiect constatarea ca O. N. este moștenitorul numitei O. M., nascuta Tampa, instanta a retinut în drept aplicabilitatea urmatoarelor dispoziții legale:
Potrivit dispozițiilor art. 651 C.civ., „Succesiunile se deschid prin moarte”.
Potrivit dispozițiilor art. 689 C.civ., „Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare”.
Dreptul de opțiune succesorală aparține tuturor persoanelor cu vocație succesorală, indiferent dacă vocația lor este legală sau testamentară, fără deosebire după cum vocația este universală, cu titlu universal sau cu titlu particular. Variantele de opțiune consacrate de Codul Civil sunt: acceptarea pură și simplă a moștenirii, renunțarea la moștenire, acceptarea sub beneficiu de inventar.
Astfel, fata de aceste dispoziții legale, data deschiderii moștenirii defunctei Tampa M., casatorita O., potrivit adresei din care reiese ca la data de 28.05.1923 a fost înregistrata căsătoria numitei Tampa M. cu O. N., este data decesului acesteia, înregistrat în Registrul de deces pentru uz oficial, 06.05.1952 (f. 84). La data deschiderii succesiunii defunctei Tampa (O.) M., capacitate succesorală și vocație succesorală avea paratul O. N., în calitate de sot supravietuitor.
F. de aceste considerente, instanta a constatat că pârâtul O. N. este unicul moștenitor al defunctei O. M., decedata la data de 06.05.1952, în calitate de soț supravietuitor, acestuia revenindu-i întreaga masa succesorală, compusa din cota de ½ din imobilul situat în B., înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2 loc de casa în suprafata de 200,01 mp, cealaltă cota de ½ aparținând sotului supraviețuitor în calitate de proprietar. Avand în vedere si dispozitiile art. 20 și urm. Lg. 7/1996, instanta urmeaza a dispune înscrierea dreptului de proprietate al paratului O. N. asupra cotei de ½ din imobilul situat în B., înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2 loc de casa în suprafata de 200,01 mp, cu titlu de succesiune.
Analizand cuprinsul raportului de expertiza tehnică constructii nr._/2010 întocmit de expert L. D. (f. 230), instanța a reținut că pe terenul în suprafata de 200,01 mp înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2, a fost edificata anterior anului 1950 o constructie compusa la demisol dintr-o camera, bucatarie, camara și wc, iar la parter trei camere, bucatarie, cămara, baie, hol, palier, wc, spalatorie, culoar, pivnita. Astfel, instanta urmeaza a constatat că pe terenul înscris în CF_ B., sub nr. top 5828/2, paratul O. N. a edificat anterior anului 1950 o constructie compusa la demisol dintr-o camera, bucatarie, camara și wc, iar la parter trei camere, bucatarie, cămara, baie, hol, palier, wc, spalatorie, culoar, pivnita, constructii identificate în raportul de expertiza tehnică nr._/2010 intocmit de expert L. D.. Totodata, avand în vedere dispozițiile Ordinului 633/2006 al ANPC, instanta urmeaza a dispune întabularea constructiei descrise în CF nr._ B., sub nr. top 5928/2 pe numele paratului O. N., cu titlu de drept de construire.
Din analiza anexei la Decretul de nationalizare nr. 92/1950 (f. 22), pozitia 36, reiese că imobilul aparținând numitei O. M. a făcut obiectul preluării de către S. R. prin naționalizare. Avand în vedere si dispozițiile art. 111 C.pr.civ., instanța urmează a constata că imobilul înscris în CF_ B. sub nr. top 5828/2 compus din construcție si teren a fost preluat în proprietate de S. R. în baza Decretului nr. 92/1950. F. de aceste împrejurari, instanta a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top 5828/2 în favoarea Statului Român, cu titlu de drept de naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950.
În ce priveste petitul de dezmembrare a imobilului, instanta a reținut urmatoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 728 C.civ. „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”.
Potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 4 C.pr.civ., „În tot cursul procesului instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială. Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor”.
Avand în vedere că potrivit raportului de expertiza tehnică nr._/2011 (f.32 vol. II.) întocmita de expert F. G. s-a stabilit modalitatea de dezmembrare a imobilului, potrivit folosintei actuale a persoanelot care ocupa acest imobil, instanta a dispus dezmembrarea imobilului înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top 5828/2 prin formarea de doua loturi conform expertizei tehnice nr._/2011 (f.32 vol. II.) întocmita de expert F. G. care face parte integranta din prezenta hotarare dupa cum urmeaza: Lotul I: nr. top nou 5828/2/I apartament nr. 1 situat la demisol, compus dintr-o camera, bucatarie, camara, WC si 24,25% din partile de uz comun, proprietatea Statului R.. Lotul II: nr. top nou 5828/2/II, apartament nr. 2, situat la parter, compus din trei camere, bucatarie, cămara, WC, baie, hol, palier, culoar, spalatorie, pivnita, camara si 75,75 % din partile de uz comun, proprietatea paratilor –T. G. si T. A.. Totodata, instanta urmeaza a dispune înscrierea loturilor formate sub nr. top noi conform tabelului de dezmembrare, cu dreptul de proprietate asupra lotului I în favoarea Statului Român.
În ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratei . să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în B., . nr. 56, jud. B., deținut în baza contractului de închiriere nr._/16.03.2004 si a actului aditional nr. 1 din data de 18.05.2004, instanta a reținut urmatoarele:
Potrivit art. 9 din Lg. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului. Normele metodologice de aplicare a Lg. 112/1995 aprobate prin HG 20/1996 astfel cum a fost modificată prin HG 11/1997 stabilesc la art.6 că dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
Ulterior, prin Lg. 10/2001, posibilitatea de a cumpăra locuințele pe care le ocupă în calitate de chiriași a fost menținută. P. art.42 din L 10/2001 s-a stabilit că imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune. Dispozițiile legale în vigoare care reglementează vânzarea către chiriași a locuințelor proprietatea statului sunt cuprinse în Lg. 112/1995.
Nici Lg 112/1995 și nici Lg 10/2001 nu limitează categoria chiriașilor care au dreptul să opteze pentru cumpărarea locuințelor la cei care aveau contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a L 112/1995. Printr-o dispoziție legală cuprinsă într-o hotărâre de guvern, s-a limitat aplicabilitatea unei dispoziții cuprinsă într-o lege, act normativ cu putere superioară, înlăturându-se posibilitatea de a cumpăra locuința ce o ocupă chiriașii care au încheiat contract de închiriere ulterior intrării în vigoare a Lg 112/1995. Legea 10/2001, adoptată ulterior HG 20/1996, nu a reglementat în mod diferit de L 112/1995 posibilitatea chiriașilor de a cumpăra locuința indiferent de momentul încheierii contractului de închiriere. Astfel, având în vedere dispozițiile art.52 din L 10/2001 potrivit cărora „la data intrării în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziții contrare se abrogă”, dispozițiile art.6 din Normele metodologice de aplicare a L 112/1995, ce vin în contradicție cu art.42 al.3 din L 10/2001, au fost abrogate implicit.
În ce privește îndeplinirea de către reclamanți a condițiilor impuse de legislația în vigoare pentru a cumpăra imobilul pe care îl ocupă în calitate de chiriași, instanța reține următoarele:
Potrivit art.9 din Lg 112/1995, pentru a se putea încheia contractul de vânzare cumpărare a locuinței ocupate în calitate de chiriaș trebuie îndeplinite următoarele condiții: locuința să nu fie exceptată de la vânzare, să nu fi fost restituită fostului proprietar, chiriașul să nu fi dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu, chiriașul să ocupe locuința în baza unui contract de închiriere valabil încheiat. Art.42 din L 10/2001 prevede că pot fi înstrăinate locuințele în privința cărora procedura de restituire a fost epuizată.
Locuința în litigiu nu face parte din locuințele exceptate de la vânzare stabilite în art.10 din L 112/1995. Reclamanta ocupă imobilul în temeiul contractului de închiriere nr._/16.03.2004 încheiat cu . a cărui valabilitate nu a fost contestată. Imobilul ce a facut obiectul contractului de închiriere nu a fost revendicat în temeiul Lg 10/2001 astfel cum reiese din adresa emisă de . .
Având în vedere cele prezentate, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale pentru vânzarea apartamentului către reclamanți, motiv pentru care, în temeiul art.42 al.3 din L 10/2001 și art.9 din L 112/1995, instanța va admite cererea si va dispune pârâta . să vândă reclamantei V. M. apartamentul nr. 1 situat la demisol, compus dintr-o camera, bucatarie, camara, WC si 24,25% din partile de uz comun, înscris în CF_ B., nr. top nou 5828/2/I pe care reclamanta îl deține în baza contractului de închiriere nr._/16.03.2004, încheiat cu pârâta în condițiile Lg. 112/1995.
Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea si a dispus potrivit celor arătate.
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Totodată tribunalul reține că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11.11.2008 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia din urmă pentru S. Român, având în vedere petitele cererii de chemare în judecată.
Împotriva celor două hotărâri menționate mai sus a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în reiterarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat că imobilul în litigiu se află situat în intravilanul M. B., situație în care unitatea administrativ teritorială este proprietara acestuia.
Susține că motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român nu are nicio substanță, din conținutul hotărârii nerezultând legitimitatea procesuală a acestui pârât, între reclamanți și pârâtul – recurent nu există nici un raport juridic de drept material, iar bunurile în litigiu nu sunt de interes național pentru a justifica chemarea în judecată a statului . Totodată se arată că titularul obligației de a face nu poate fi decât deținătorul actual al imobilului, cel care are vocația de a vinde, în speță ..
Raportat la cadrul procesual stabilit de reclamanți, la temeiul de drept special aplicabil în cauză, respectiv Legea 213/1998 și Legea 215/2001, consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a statului este justificată, în cauză având legitimare procesuală pasivă M. B. care este proprietarul bunului.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul – pârât a criticat soluția instanței de fond prin prisma dispozițiilor art.42 alin.1 din Legea 10/2001, menționând că aceasta nu stabilește o obligație în sarcina unității deținătoare, ci permite doar scoaterea la vânzare a imobilelor, situație în care chiriașul are un drept de preemțiune. Apreciază că în lipsa unui temei legal care să oblige unitatea deținătoare să vândă imobilul către reclamantă, instanța de judecată nu poate pronunța o hotărâre prin care să se substituie legiuitorului.
În legătură cu prețul de vânzare a imobilului, recurentul – pârât arată că sunt incidente dispozițiile art.42.1 lit.B din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Intimata pârâtă . B. a depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin.2 C.proc.civ., prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate de recurentul – pârât, iar cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât prin contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr._/22.08.2012 S. Român prin ., în calitate de vânzător și V. M. și V. G. în calitate de cumpărător, au convenit să vândă, respectiv să cumpere, imobilul ce face obiectul acestui litigiu.
Ceilalți intimați pârâți nu au formulat întâmpinări.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârile atacate, raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că S. Român este proprietarul imobilului înscris în CF nr._ B. sub nr. top. 5828, imobil care a fost preluat de la fostul proprietar tabular în baza Decretului nr. 92/1950. De altfel, prin sentința civilă nr. 1114/06.02.2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ și rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat mai sus în favoarea recurentului pârât din prezenta cauză, cu titlu de drept naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950. ( filele 146-147 dosar de fond)
De asemenea, instanța de control judiciar constată că recurentul însuși, în cuprinsul întâmpinării depuse la fondul cauzei, a arătat că imobilul a fost preluat de stat, dar a trecut ulterior în proprietatea unității administrativ teritoriale. ( filele 161 – 162 dosar fond, vol. I).
Astfel, în raport de această situație de carte funciară dispusă de o instanță judecătorească în mod irevocabil și de cuprinsul cererii introductive de instanță, astfel cum a fost completată, chemarea în judecată a acestui pârât recurent este deplin justificată și lasă fără temei criticile din recurs cu privire la soluționarea excepțiilor, calitatea procesuală pasivă a Statului Român rezultând din calitatea sa de proprietar tabular al imobilului în litigiu, calitatea procesuală pasivă ce atrage și pe cea de reprezentant al acestuia în persoana Ministerului Finanțelor Publice.
Reprezentarea statului în cadrul litigiilor civile se realizează în temeiul prevederilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data promovării acțiunii și nu în temeiul art. 12 alin. 5 din Legea nr.213/1998, care reglementează reprezentarea statului în litigiile privind proprietatea și administrarea bunurilor din domeniul public al acestuia, ceea ce nu este cazul în speță .
Din această perspectivă, apare lipsită de temei susținerea recurentului în sensul lipsei calității procesuale pasive a acestuia și lipsei calității de reprezentat a ministerului pentru statul român în cadrul prezentului proces, astfel că nu operează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu consecința modificării sentinței atacate . Nu se poate reține că prima instanță a soluționat cele două excepții prin greșita aplicare a legii, reținerea eronată a prevederilor art. 12 al. 5 din Legea 213/1998, înlăturate de instanța de control judiciar, nefiind relevantă cu privire la soluția de respingere dată celor două excepții .
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul constată că recurentul pârât nu a adus critici cu privire la modul de soluționare a cererii de chemare în judecată de către prima instanță, ci s-a mărginit la a reda conținutul art.42 alin.1 din Legea nr.10/2001 și al art.42.1 din H.G. nr.250/2007.
Analizând cererea sub toate aspectele, potrivit art.304 ind.1 C.proc.civ., tribunalul constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art.9 din Legea nr.112/1995 coroborat cu art.42 din Legea nr.10./2001. În ceea ce privește acest din urmă text de lege, menționăm că deși legea prevede doar posibilitatea de a vinde, prin Hotărârea Consiliului Local B. nr.320/31.05.2010, M. B. în domeniul privat al căruia se află imobilul în litigiu potrivit Legii nr.213/1998, a decis că spațiile cu destinația de locuință, aflate în administrarea ., care nu se restituie în natură foștilor proprietari, să fie vândute titularilor contractelor de închiriere (fila 31 din dosar de recurs).
Critica referitoare la prețul de vânzare al imobilului este străină de natura pricinii, întrucât instanța de fond a dispus obligarea pârâtei . vândă reclamantei V. M. apartamentul în litigiu, fără să indice un preț.
Mai mult decât atât, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond a și fost pusă în aplicare, între S. Român prin mandatarul . B. și intimata – reclamantă V. M. încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.770/06.09.2012 de BNP Ficard C. N. (filele 32-33). În această situație recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu mai are interes să susțină recursul dedus judecății, iar condiția interesului trebuie să subziste pe parcursul exercitării tuturor formelor procesuale care alcătuiesc conținutul acțiunii, inclusiv în căile de atac.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul arr.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul urmează a respinge recursul dedus judecății și a menține hotărârile atacate, acestea fiind temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.5970/25.04.2012 și a încheierii din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
GREFIER,
V. D.
Red.PM/18.06.2013
Tehnored.CL/19.06.2013
Judecător fond/C.N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul BRAŞOV | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 392/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
