Reziliere contract. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 389/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 926/R
Ședința publică din 2 iulie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I.– judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de către contestatoarea S. M. împotriva deciziei civile nr. 1697, pronunțată de Tribunalul B. la data de 21 decembrie 2012, în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 25 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 2 iulie 2013.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin cererea – contestație în anulare – formulată de contestatoarea S. M. împotriva deciziei civile nr. 1697/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._, s-a solicitat admiterea cererii, casarea deciziei civile pronunțate în recurs, rejudecarea recursului și casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea arată următoarele:
1) În recurs, la toate termenele de judecată procedura nu a fost legal îndeplinită cu pârâtul Ș. G..
Astfel, prin precizarea de acțiune, recurenta reclamantă a precizat adresa de citare a acestui pârât în mun. B., ., însă instanța de recurs, cu încălcarea prevederilor art. 98 Cod proc. civ., în condițiile în care pârâtul nu a efectuat procedura de încunoștințare a părții potrivnice de schimbare a adresei, prin scrisoare recomandată, motiv pentru care apreciază că instanța de recurs a schimbat abuziv această adresă de comunicare a actelor de procedură. Chiar dacă pârâtul și-a schimbat adresa din cartea de identitate, instanța de judecată nu avea dreptul să îl citeze de la noua adresă, fără ca pârâtul să o fi indicat, deoarece schimbarea adrese se efectuase doar formal, din culpa pârâtei .., care l-a lipsit pe pârât de un contract de închiriere pe adresa mai sus indicată.
În consecință, contestatoarea apreciază că sunt incidente prevederile art. 317, alin. 1, pct. 1 Cod proc. civ.
2) Decizia atacată a fost pronunțată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deoarece doamna judecător S. Ș. M. era incompatibilă, aceasta soluționând recursul din dosarul civil nr._, cauză care are obiectul și părțile identice cu cele din dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată prin prezenta contestație în anulare.
În consecință, contestatoarea susține că sunt incidente prevederile art. 317, alin. 1, pct. 2 Cod proc. civ.
3) Instanța de recurs era obligată să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță, deoarece pârâții Ș. A. și Ș. G. nu fuseseră legal citați nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului, conform art. 312 alin. 5 Cod proc. civ., fiind astfel incidente prevederile art. 318 alin. 1 Cod proc. civ.
În completarea motivelor contestației în anulare, depusă la fila nr. 23 a dosarului, contestatoarea arată următoarele:
1) Deși la primul termen de judecată în recurs s-a constatat că procedura de citare este neîndeplinită cu recurentul pârât Ș. G., instanța s-a pronunțat asupra excepției de lipsei de timbraj pentru recursul formulat de Ș. A.. Însă nici Ș. A. și nici ceilalți minori nu au obligația contractuală de a plăti chirii.
2) Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului nr. 2 din motivarea recursului declarat de Ș. A., care viza nelegala citare a acesteia la administrarea probelor și la dezbaterea fondului din data de 22.02.2012, la instanța de fond și incidența prevederilor art. 105 alin. 2 Cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5, 312 pct. 5 și 317 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ.
3) Instanța de recurs nu avea competența teritorială de a judeca recursul în dosarul nr._, deoarece în calitate de părți au figurat și minori, motiv pentru care competența de a soluționa litigiul aparținea Tribunalului pentru Minori și Familie B..
4) Instanța de fond nu a procedat la citarea minorului S. M. I. nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului iar acesta nu a dat procură de reprezentare numitului B. V., fiind incidente prevederile art. 105 alin. 2, art. 304 pct. 5, 6 și art. 312 pct. 5 Cod proc. civ. și art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ.
5) Instanța nu s-a pronunțat asupra pct. 6 expus în motivele de recurs, respectiv asupra faptului că reclamanta nu a timbrat precizarea de acțiune iar instanța de fond nu o putea soluționa în aceste condiții.
6) Instanța de recurs nu a motivat pct. 7 din motivele de recurs. Astfel, deși s-a solicitat de către reclamantă constatarea rezilierii contractului, instanța a dispus rezilierea contractului, argumentând nelegal că, reclamanta a urmărit dispunerea acestei sancțiuni chiar dacă nu a cerut-o.
7) Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra pct. 9 al motivelor de recurs referitoare la cererea reconvențională.
8) Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a tuturor fișelor de calcul a chiriilor, nota de calcul cu privire la această excepție fiind depusă la data de 05.12.2012 prin Registratura Tribunalului și pusă în discuție la termenul de judecată din data de 06.12.2012.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 21 a dosarului, intimata .. B. a solicitat respingerea contestației în anulare, motivat de faptul că motivele contestației în anulare sunt identice cu cele expuse în recurs, că toți pârâții majori au solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, că numita Ș. A. a primit citația personal, pentru termenul de judecată din data de 08.06.2011 iar numitul Ș. G. a fost reprezentat de mama sa, S. M..
În susținerea contestației în anulare, contestatorii au solicitat și instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisul constând în copia CI aparținând contestatorului Ș. G. (f. 47).
Contestația în anulare este legal timbrată.
Examinând contestația în anulare în raport de motivele formulate, dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
P. decizia civilă nr. 1697/R/21.12.2012 pronunțată în dos. nr._, Tribunalul B. a respinge excepția autorității de lucru judecat, excepția nulității contractului de închiriere, excepția puterii de lucru judecat, a anulat cererea de recurs formulată de recurenta S. A. iar pe fond, a respins cererea de recurs formulată de recurenta S. M..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de recurs a reținut următoarele:
Art. 162 C.pr.civ. stabilește că excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului.
Excepția autorității de lucru judecat, excepția nulității contractului de închiriere și excepția puterii de lucru judecat sunt excepții de fond cu caracter absolut, astfel încât pot fi invocate în orice stare a pricinii.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a constatat că în speță nu subzistă, în mod cumulativ, tripla identitate de obiect, părți și cauză, prescrisă de art. 1201 din vechiul Cod civil.
Cauza care formează obiectul dosarului civil nr._ nu a fost soluționată de către instanță, iar obiectul acesteia vizează rezilierea aceluiași contrat de închiriere pentru neplata chiriei într-o perioadă diferită de cea care formează obiectul prezentei judecăți, cauza acțiunii fiind evident diferită.
S-a reținut că excepția autorității de lucru judecat se impune a fi respinsă.
Relativ la excepția nulității absolute a contractului de închiriere, instanța a constatat că această excepție este vădit neîntemeiată deoarece valabilitatea contractului de închiriere nr. 7858 din 05.05.2009, a fost cercetată cu putere de lucru judecat de către instanță, atunci când, prin Sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria B. la data de 11.12.2009, în dosarul nr._/197/2008, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a reținut existența și valabilitatea contractului de închiriere contestat în prezent, astfel încât a obligat-o pe intimata - reclamantă să îi vândă recurentei - pârâte imobilul care formează obiectul locațiunii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001.
Totodată, tribunalul a reținut că recurenta - pârâtă a manifestat în timp o atitudine oscilantă, relativ la valabilitatea contractul de închiriere nr. 7858 din 05.05.2009, încheiat de aceasta cu intimata - reclamantă. Atunci când a solicitat instanței de judecată să oblige intimata - reclamantă să îi vândă imobilul deținut în locațiune, a considerat contractul de închiriere ca fiind valabil încheiat prevalându-se de calitatea sa de titular al dreptului de locațiune și a dreptului de a opta pentru cumpărare, însă atunci când i se solicită plata contravalorii locațiunii invocă nulitatea aceluiași contract de închiriere, ceea ce înseamnă că aceasta valorizează respectivul contract de închiriere după interesul de moment, obiectul și cauza judecății, în care este invocată existența contractului.
Pe cale de consecință, excepția nulității contractului de închiriere a fost respinsă.
În cauza care a format obiectul dosarului civil nr._/197/2008, în care Judecătoria B. a pronunțat la data 11.12.2009, Sentința civilă nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța reținând cu putere de lucru judecat valabilitatea contractului de închiriere a obligat pe intimata - reclamantă să îi vândă recurentei - pârâte imobilul care formează obiectul locațiunii.
Până la momentul la care recurenta - pârâtă va înțelege să își valorifice dreptul de creanță rezultat din hotărârea anterior evocată, acesta are doar calitatea de locatar în imobilul care formează obiectul contractului de locațiune nr. 7858 din 05.05.2009, ceea ce nu exclude dreptul părții inocente de cere desființarea pentru viitor a locațiunii în cazul în care consideră că cealaltă parte contractantă este în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Astfel, neexistând aspecte lămurite cu putere de lucru judecat prin hotărârea mai sus menționată, incompatibile cu pretențiile care au format obiectul prezentei judecăți, nu subzistă temeiuri pentru recunoașterea puterii de lucru judecat în sensul celor pretinse de recurenta - pârâtă, această excepție urmând a fi respinsă.
Cu privire la motivele de recurs legate de neîndeplinirea proceduri de citare în fața primei instanțe, cu pârâta - intimată Ș. A. - la termenul la care au fost administrate probele precum și la cel la care a fost dezbătut fondul - 22.02.2012, iar cu pârâții - intimați Ș. G. și Ș. S., pentru termenul de judecată de la data de 09.03.2011, tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 85 C.pr.civ. instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.
Neîndeplinirea procedurii de citare cu una dintre părți, constituie o cauză de nulitate condiționată a actelor de procedură efectuate de către instanță concomitent și succesiv existenței acestei neregularități, având în vedere dispozițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ. care stabilesc că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Astfel, fiind incidentă o nulitate condiționată de existența unei vătămări, aceasta poate fi invocată numai de partea care are interes în acest sens, și numai in limine litis, adică la prima zi de înfățișare care a urmat acestei neregularități, având în vedere dispozițiile art. 108 alin. 2 și 3 C.pr.civ.
Cum neregularitatea privind citarea pârâților - intimați, Ș. A., Ș. G. și Ș. S., nu a fost invocată de către aceștia la momentul procedural anterior evocat, critica recurentei cu privire la acest aspect nu poate fi primită, deoarece, în primul rând nu aceasta este persoana care are interesul invocării neregularității, în sensul arătat de art. 108 alin. 2 C.pr.civ. și nici momentul procesual este activ, cel puțin în ceea ce îi privește pe pârâții - intimați Ș. G. și Ș. S..
S-a reținut că aceleași considerente sunt incidente și cu privire la aspectele legate de comunicarea de către intimata - recurentă a actului de procedură intitulat „PRECIZARE DE ACȚIUNE”, atât din punct de vedere al sancțiunii care intervine cât și în ceea ce privește persoana îndreptățită să invoce neregularitate și momentul procesual.
P. urmare, nici critica privind comunicarea de către intimata - recurentă a actului de procedură intitulat „PRECIZARE DE ACȚIUNE” pentru dosarul_ iar nu pentru dosarul_, nu a fost primită de către tribunal.
P. cererea de chemare în judecată formulată de intimata - reclamantă .., aceasta a solicitat constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. 7858 din 25.05.1999 și a actului adițional nr. 1 din data de 05.07.2004, ambele încheiate de recurenta - pârâtă S. M., în calitate de titulară de contract și intimații - pârâți în calitate de membrii ai familiei acesteia.
Cu toate acestea, prin cererea de chemare în judecată și precizarea depusă, intimata - recurentă nu a invocat și nu s-a prevalat de existența unui pact comisoriu expres, iar invocarea dispozițiilor art. 1439 din vechiul cod civil - care se referă la dreptul unei dintre părți de a cere desființarea contractului de locațiune în cazul în care cealaltă parte nu își îndeplinește obligațiile corelative - precum și art. 25 lit. b din Legea nr. 114/1996, care consacră dreptul proprietarului de a cere rezilierea în situația în care chiriașul nu își îndeplinește obligația de plată a chiriei timp de 3 luni consecutiv, conduce la ideea că intimata - reclamantă a dorit rezilierea contractului, iar nu simpla constatare a acestei cauze de desființare ex nunc a locațiunii.
De altfel, instanța este ținută să se pronunțe în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ. asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel după cum rezultă din petitele acesteia, prin raportare la temeiurile de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile, nefiind ținută de denumirea dată pretențiilor, acceptându-se că există situații în care aceste pretenții să fie denumite greșit ori în neconcordanță cu voința părții, astfel după cum rezultă din coroborarea temeiurilor de fapt cu cele de drept.
P. urmare, nu se poate reține că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut de către intimata - reclamantă.
Dar, chiar dacă prin reductio ad absurdum, s-ar reține că prima instanță a pronunțat ceea ce nu s-a cerut, această pretinsă eroare putea fi invocată cel mult de către intimata - reclamantă în calitatea sa de titulară a drepturilor pentru a căror protecție pornit procedura jurisdicțională - din punctul de vedere al recurentei respectiva critică fiind lipsită de interes, deoarece pentru aceasta constatarea rezilierii convenționale, ori rezilierea judiciară, au aceleași efecte - desființarea pentru viitor a locațiunii.
S-a reținut, astfel, că nici critica privind împrejurarea că prima instanță a pronunțat ceea ce nu s-a cerut nu poate fi acceptată de către instanța de recurs.
Instanța nu a fost învestită să se pronunțe asupra excepției nulității absolute a contractului de închiriere, deoarece respectiva excepție a fost invocată printr-o notă depusă la dosar la data de 23.02.2012 (fila 227), după ce dezbaterile în fața primei instanțe au fost închise, conform Încheierii din data de 22.02.2012, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.02.2012. Or, recurenta - pârâtă exercitându-și cu bună - credință drepturile procesuale, putea supune dezbaterii această chestiune pe cale de excepție, prin întâmpinare sau chiar și ulterior până la închiderea dezbaterilor, ceea ce nu s-a întâmplat, iar pe cale de consecință propria-i turpitudine nu îi poate fi acceptată în calea de atac ca și temei pentru casarea ori modificarea sentinței recurate.
În consecință, nici critica referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra excepției nulității contractului de închiriere nr. 7858 din 25.05.1999, nu poate fi acceptată.
În cazul locuințelor care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, cuantumul chiriei lunare se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 26 - 31 din O.U.G. nr. 40/1999, având la bază tarife, fără a se putea depăși un anumit procent din veniturile familie, astfel după cum corect a reținut prima instanță.
Cum recurenta - pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legală, impusă de art. 31 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999, și convențională, stabilită prin contractul de închiriere nr. 7858 din 25.05.1999 - privind modificările intervenite în cuantumul veniturilor realizate de către familia sa, fiind în culpă sub acest aspect, nu i se poate imputa intimatei - recurente eronata stabilire a cuantumului chiriei lunare, chiar reală dacă ar fi această situație.
Pe cale de consecință, nu poate fi acceptată critica recurentei - pârâte relativă la fișele de calcul ale chiriei, cu atât mai mult cu cât până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv a cererii reconvenționale, recurenta nu a făcut dovada exprimării vreunei nemulțumiri cu privire la cuantumul chiriei, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 40/1999.
Potrivit art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ. instanța poate suspenda judecata unei cauze în situația în care dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența unui drept care formează obiectul unei alte judecăți.
Această cauză de suspendare, fiind una legală facultativă, instanța în fața căreia se formulează o astfel de cerere este ținută să analize dacă soluționarea unei alte cauze are sau nu o înrâurire asupra cauzei cu privire la care sa solicitat suspendarea, și dacă da, în ce măsură se produce această înrâurire, dispunând motivat, în consecință, cu privire la soluția aleasă a fi dată cereri de suspendare.
Cauza în raport cu care recurenta - pârâtă a solicitat suspendarea judecății, iar prima instanță prin Încheierea din 22.02.2012 a respins această cerere, are ca și obiect cererea recurentei - pârâte privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 7858 din 05.05.2009, încheiat de aceasta cu intimata - reclamantă, fiind înregistrată la Judecătoria B. sub nr._/197/2011.
S-a reținut că soluția primei instanțe relativ la cererea de suspendare a judecății formulată de recurenta - pârâtă în condițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. a fost legală și temeinică, deoarece hotărârea dată relativ la nulitatea absolută a contractului de închiriere mai sus evocat nu influențează în nici un fel soluția dată prezentei cauze - nulitatea având ca și efect desființarea și pentru trecut a contractului, ceea ce echivalează cu inexistența dreptului locativ al recurentei - pârâte asupra imobilului care a format obiectul locațiunii, respectiv a dreptului de a mai ocupa acel imobil, dispoziția de evacuare fiind cu a fortiori justificată, iar păstrarea contractului, înseamnă o confirmare a valabilității sale, ceea ce nu exclude însă desființare pentru viitor a acestuia, prin reziliere.
Nulitatea contractului nu ar produce însă efecte asupra obligației de plată a folosinței locuinței, având în vedere faptul ocupării acesteia pe perioada în care contractul eventual desființat a produs efecte.
S-a reținut că, pentru considerentele expuse, nici critica referitoare la modul de soluționare de către prima instanță a cererii de suspendare a judecății, nu poate fi acceptată.
Împotriva acestei decizii civile a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare recurenta S. M., prin care a solicitat să se anuleze hotărârea atacată, pentru motivele mai sus expuse.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, nesuspensivă de executare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 si art. 318 Cod Procedură Civilă, iar nu pentru greșita apreciere asupra aplicării dispozițiilor legale ori a probelor.
Astfel, potrivit art. 317 alin. 1 Cod proc civ., motivele contestației în anulare obișnuite sunt două: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Motivele contestației în anulare specială sunt de asemenea două – potrivit art. 318 Cod proc. civ. – când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În cauză, față de motivele invocate prin contestația în anulare astfel cum a fost formulată și completată, se reține că îmbracă ambele forme ale sale, contestatorii invocând atât motivele prevăzute de art. 317 al. 1 pct. 1 și 2, cât și cele prevăzute de art. 318 al. 1 C.p.civ.
Instanța reține, sub un prim aspect, faptul că neîndeplinirea procedurii de citare cu o parte atrage nulitatea relativă, expres prevăzută de art. 100 al.3 C.p.civ.
Față de caracterul relativ al nulității ca sancțiune de drept procesual civil, se reține că lipsa de procedură cu intimatul pârât Ș. G. la toate termenele de judecată precum și pentru termenul la care a avut loc anularea cererii de recurs formulate de contestatoarea Ș. A., putea fi invocată numai de către intimatul Ș. G., conform art. 108 al. 2 și 3 C.p.civ., acesta fiind major și chemat în judecată în nume propriu, iar nu de către mama sa, contestatoare S. M.. În consecință, contestatoarea nu are interes în a invoca nulitatea relativă ce îl privește pe intimat.
Mai mult decât atât, din analiza dosarului de recurs, se remarcă faptul că intimatul Ș. G., a fost citat la domiciliul de pe ., dovada îndeplinirii procedurii de citare fiind restituită la dosarul cauzei cu mențiunea destinatar necunoscut (f. 16 dosar recurs).
În raport cu acest fapt, la termenul din data de 14.06.2012, instanța de recurs a constatat neîndeplinirea procedurii de citare, interpelându-l pe mandatarul recurentei pârâte S. M., despre domiciliul actual al acestei părți. Acesta a învederat că nu cunoaște adresa contestatorului (f.31 dosar de recurs).
La termenul din data de 06.12.2012 (f. 129 dosar de recurs), același mandatar învederează instanței faptul că, în ziua respectivă, a luat cunoștință despre schimbarea domiciliului contestatorului, în B., . constatat faptul că la fila 179 din dosarul de fond, se află copia CI a părții, acesta figurând domiciliat în B., ., depusă chiar de mandatarul contestatoarei, conform celor consemnate în încheierea din 14.09.2011 (f. 180 dosar de fond).
În raport cu acest aspect, instanța de recurs a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 98 C.p.civ., apreciind procedura legal îndeplinită cu contestatorul față de lipsa acestuia de diligența de a încunoștința instanța și partea adversă despre schimbarea domiciliului său.
P. urmare, în raport cu toate aceste considerente, tribunalul reține că judecata în fața instanței de recurs, s-a făcut conform dispoz. art. 98 C.p.civ., în condițiile în care contestatorului îi incumbă obligația legală, potrivit acestui text de lege, de a încunoștința instanța și partea adversă despre schimbarea domiciliului său. Or, în condițiile în care nu a făcut o astfel de încunoștințare, în mod legal acesta a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut, cel din B., ., indicat de chiar mandatarul intimatei S. M., respectiv mandatarul său în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
Instanța de recurs a făcut întocmai aplicarea sancțiunii specifice neîndeplinirii acestei obligații legale, consacrate de art. 98 C.p.civ., și anume nu a ținut seama de noul domiciliu al contestatorului, de pe . legal îndeplinită la ultimul domiciliu cunoscut.
În consecință, susținerile contestatoarei, în sensul că intimatul trebuia citat la domiciliul indicat în fața instanței de fond, din B., ., nu sunt întemeiate în condițiile în care instanța de fond a avut rol activ și față de dispoz. art. 85 și 107 C.p.civ., în mod corect, contestatorul a fost citat de instanța de fond și apoi de către cea de recurs la domiciliul de pe ..
În ceea ce privește motivele nr. 3) din contestația inițială și nr. 1) și 4) din completarea acesteia, Tribunalul reține că, pentru ca această cale extraordinară de atac, să fie admisibilă, trebuie ca hotărârea atacată să fie irevocabilă și motivele care se invocă să nu fi putut fi invocate pe căile de reformare comune, adică apelul sau recursul.
P. urmare, se reține că ori de câte ori, partea a avut la dispoziție cel puțin una dintre căile de atac de reformare comune și nu a folosit-o, sau, în cazul de față, a folosit-o, însă cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată, contestația în anulare este inadmisibilă.
Se reține, astfel, că partea nu are un drept de opțiune între apel ori recurs, după caz, și contestație în anulare, iar față de anularea cererii de recurs a recurentei Ș. A. pentru nelegală timbrare, nelegala sa citare în fața instanței de fond nu poate fi reiterată în cadrul contestației în anulare.
Astfel, nelegala îndeplinire a procedurii de citare a intimaților Ș. G., Ș. A. și S. M. I. în fața instanței de fond, nu se poate invoca direct în cadrul contestației în anulare, această neregularitate trebuind a fi invocat în cadrul căilor de atac comune de reformare, un astfel de motiv fiind inadmisibil.
Mai mult, Tribunalul constată faptul că instanța de recurs a analizat prin decizia pronunțată, motivele invocate cu privire la nelegala citare a intimaților pârâți S. A., Ș. G. și S. S. la instanța de fond pagina nr. 10 paragrafele 3 - 6, a fost analizată de instanța de recurs, fiind inadmisibilă invocarea acestui aspect în contestația în anulare.
De asemenea, se remarcă faptul că cea care invocă în cadrul contestației în anulare greșita anulare a cererii de recurs formulată de recurenta Ș. A., este mama sa, contestatoarea S. M., deși Ș. A. este majoră și avea interesul să promoveze această cale extraordinară de atac, fără să procedeze în acest sens.
În ceea ce privește incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată învestit cu judecarea recursului (motivul nr. 2 din contestația inițială), tribunalul reține că acest motiv excede motivelor contestației în anulare obișnuite întrucât incompatibilitatea este reglementată de norme de organizare judecătorească, iar motivul prevăzut de art. 317 al. 1 pct. 2 C.p.civ. vizează încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competență, iar nu și la alcătuirea instanței.
Referitor la motivul de contestație în anulare de drept comun constând în necompetența materială a Tribunalului B. în judecarea recursului (motivul nr. 3 din completarea contestației), se reține că nu este întemeiat, având în vedere obiectul dosarului, respectiv reziliere contract de închiriere. Se are în vedere în acest sens faptul că litigiul este unul de drept comun, atragere minorilor în proces având loc exclusiv pentru petitul având ca obiect evacuare, în vederea opozabilității hotărârii față de toți locatarii din imobilului din care s-a solicitat evacuarea. Așadar, se reține că Tribunalul de Minori și Familie B. nu era competent material să judece recursul declarat în cauză.
În ceea ce privește omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra tuturor motivelor de recurs, se rețin următoarele:
Relativ la nepronunțarea instanței de recurs asupra lipsei de procedură cu contestatoarea Ș. A. la administrarea probelor și la dezbaterea fondului în fața primei instanțe (motivul nr. 2 din completarea contestației), se reține că față de anularea cererii de recurs ca netimbrată, conform celor reținute mai sus și dat fiind caracterul peremptoriu al excepției netimbrării, instanța s-a dezinvestit de judecata recursului declarat de această parte, așa încât nu a mai trecut la analiza sa pe fond.
Referitor la nepronunțarea asupra lipsei de procedură cu minorul S. M. I., se reține că față de lipsa unui recurs propriu al acestei părți, prin care să fi fost invocat un astfel de motiv, tribunalul nu putea să îl analizeze, fiind ținut de motivele de recurs invocate (motivul nr. 4 din completarea contestației).
În ceea ce privește omisiunea instanței de recurs de a se pronunța cu privire la netimbrarea cererii precizatoare (motivul nr. 5 din completarea contestației), se reține că nu reprezintă un motiv de recurs propriu-zis care să impună analizarea sa prin decizia atacată.
Astfel, sancțiunea specifică, consacrată de art. 20 din Legea nr. 146/1997 în cazul în care se remarcă de judecătorii căii de atac că în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în cuantumul legal, constă în darea părții care datora taxa, respectiv diferența de taxă, în debit, dispozitivul hotărârii reprezentând titlu executoriu.
Așadar, darea în debit a părții debitoare prezintă relevanță numai pentru organele fiscale competente care urmează, după caz, să recupereze creanța fiscală. În aceste condiții, invocarea nelegalei timbrări a cererii precizatoare depuse la instanța de recurs nu reprezintă un motiv de recurs, ci o chestiune prealabilă judecării acestuia, vizând timbrajul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și completată.
Tribunalul reține că, în cadrul contestației în anulare, nu se poate invoca decât omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de recurs, iar nu asupra unei alte chestiuni prealabile judecării lui.
În ceea ce privește motivul vizând extra petita - s-a dat altceva decât s-a cerut (motivul nr. 6 din completarea contestației), se reține că a reprezentat motiv de recurs, ce a fost analizat de Tribunal în pagina nr. 10 paragraf ultim și în pagina nr. 11 paragrafele nr. 1, 2 și 3 ale deciziei, fiind inadmisibilă invocarea sa în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, excedând motivelor contestației în anulare.
De asemenea, cererea reconvențională a fost analizată de instanța de recurs la pagina nr. 11 paragraful nr. 8 din decizie (motivul nr. 7 din completarea contestației).
În ceea ce privește omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra nulității fișelor de calcul al chiriei emise de intimata . (motivul nr. 8 din completarea contestației), se reține faptul prin cererea de recurs s-a criticat modul de calcul al chiriei, asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat, în fapt și în drept, astfel cum rezultă din analiza deciziei atacate, pagina 11, paragrafele 7-9.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. M. împotriva Deciziei civile nr. 1697/R din 21.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată și completată de contestatoarea S. M., împotriva deciziei civile nr. 1697/R/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi. 02.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. C. R. A. I.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./17.09.2013
Dact.V.P./17.09.2013
- 2 ex -
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 699/2013. Tribunalul BRAŞOV | Uzucapiune. Hotărâre din 15-03-2013, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
