Obligaţie de a face. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 33916/197/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 584/R
Ședința publică din data de 18 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. S.– judecător
Judecător: P. M.
Judecător: A. B.
Grefier: I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenții-pârâți M. M., M. S., în contradictoriu cu intimații-reclamanți: P. I.-M., M. D., P. M., P. E., P. M. D. G., D. A. R., având ca obiect obligație de a face, împotriva sentinței civile numărul_/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții P. I. M., M. D., P. M., P. E., P. M. D. G., D. A. R. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. S. și în consecință aceștia din urmă au fost obligați ca pe propria cheltuială să refacă și să readucă în stare de funcționare instalația de alimentare cu apă – racord branșament și contor – care deservea imobilul spațiu comercial situat în B., ., proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să aducă la îndeplinire această obligație, pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1.256,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr.16/26.07.2001, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a spațiului cu altă destinație și terenului situate în B., . (fost 46), înscris în CF nr._ B., sub nr. top 2009, 2010, 2012/1 (f.7).
Totodată, pârâții sunt proprietari asupra apartamentelor cu nr.2 situat la parter și nr.3 situat la etajul aceluiași imobil, conform CF_ B. (f.121-129).
Conform procesului verbal încheiat în data de 09.08.2007 (f.8), se atestă montarea apometrului și totodată separarea branșamentului de apă aferent imobilului proprietatea reclamanților, pe numele utilizatorului . SRL care avea calitatea de chiriaș al imobilului la acea dată (f.108-119).
Prin adresa din data de 27.01.2010 emisă de către Compania Apa SA (f.15), se atestă că această societate nu a intervenit niciodată pentru ridicarea contorului de branșament aferent magazinului din . iar la data de 11.12.2009, o echipă de la Compania Apa s-a deplasat la față locului și a constatat lipsa contorului de branșament și a racordului aferent magazinului respectiv. Totodată, la data de 05.01.2010, o echipă de la Compania Apa s-a deplasat la fața locului pentru a monta un nou contor de branșament și a reface alimentarea cu apă a magazinului însă nu i s-a permis accesul.
În drept, potrivit art.998 C.civ. (în vigoare la data sesizării instanței) orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara iar conform art.999 C.civ. omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Deși pârâții au negat săvârșirea vreunei fapte ilicite, prin răspunsurile la interogatoriu pârâtul M. M. a recunoscut faptul că stăpânește întregul subsol al clădirii unde se află inclusiv branșamentul de apă și că nu se poate intra fără acordul său în acest spațiu (f.103).
Coborând acest răspuns cu adresa din partea Companiei Apa B. unde se afirmă că aceasta nu a intervenit niciodată pentru ridicarea contorului de branșament aferent spațiului în litigiu și cu lipsa la acest moment a contorului de branșament și a racordului aferent aceluiași spațiu, constată inclusiv de către echipa de la Compania Apa, se naște prezumția simplă (art.1203 Cod civ.) că pârâții sunt cei care au înlăturat acest contor de branșament.
Notificarea depusă la dosar de către pârâți și emisă de către Companiei Apa B. către . SRL (f.107) se referă la eventualitatea debranșării de la rețeaua cu apă, în cazul neachitării debitului restant în termen de 5 zile de la primirea notificării.
Așadar, această notificare nu face dovada unei debranșări efective a imobilului ca urmare a neachitării debitului, mai ales ținând cont de adresa din data de 27.01.2010 a aceleiași societăți unde se menționează că nu a intervenit niciodată pentru ridicarea contorului de branșament aferent spațiului în litigiu.
Chiar dacă pârâții ar fi proprietarii spațiului de la subsol unde se găsea acest branșament, nu sunt și proprietarii instalației de alimentare cu apă care trece prin acest spațiu și deci nu au dreptul de a interveni asupra acestei instalații sau a contorului de branșament.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, aceștia din urmă au obligația de a repara prejudiciul produs reclamanților, caz în care funcționează principiul reparației în natură a prejudiciului prevăzut de art.1073 și 1077 Cod civ.
În speță, reclamanții nu au solicitat refacerea întregii instalații de alimentare cu apă ce deservește imobilul proprietatea acestora ci numai a racordului branșamentului și a contorului de apă care sunt necesare pentru a face funcțională această instalație.
În temeiul prevederilor art.274, instanța a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanți reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar (f.131).
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs pârâții M. M. și M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-pârâți au arătat că instanța de fond nu a făcut referiri la faptul că nici ., nici intimații-reclamanți din prezenta cauză nu au plătit nicio factură de apă, iar această stare de lucruri reprezintă o prezumție puternică în sensul că nu pârâții sunt cei care au sistat furnizarea apei, ci Compania Apa.
Menționează că spațiul respectiv a funcționat fără apă de la dobândirea acestuia de către reclamanți în anul 2001, iar în 2010, după aproximativ 10 ani de folosință a imobilului fără apă, recurenții-pârâți sunt acuzați pe nedrept că le-au distrus branșamentul pe care nu l-au avut niciodată.
Recurenții-pârâți arată că în mod eronat s-a reținut în motivarea sentinței că nu Compania Apa a efectuat debranșarea, deoarece ei nu au efectuat nicio acțiune de natură să determine sistarea alimentării cu apă a imobilului respectiv.
Arată că în cursul anului 2008 au fost contactați de o persoană care a pretins că este de la Compania Apa și trebuie să procedeze la debranșare și, având în vedere că există și o notificare din partea acestei instituții, au permis accesul persoanei respective în pivnița lor, unde se afla și contorul ce deservea imobilul reclamanților, pentru a se lua măsurile necesare.
În consecință, apreciază că nu au întreprins nicio acțiune de natură să lezeze drepturile reclamanților, astfel că nu pot fi obligați, ca pe propria cheltuială, să refacă racordul branșamentului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1 și 312 C.proc.civ.
Intimații-reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond și-a întemeiat soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată pe un raționament corect, folosind o prezumție simplă convingătoare, potrivit căreia, din moment ce recurentul-pârât a recunoscut la interogatoriu că nu se poate intra în subsolul clădirii unde se află branșamentul de apă fără acordul său, iar Compania Apa a arătat că nu a intervenit niciodată pentru ridicarea contorului de branșament, înseamnă că recurenții-pârâți sunt răspunzători de prejudiciul produs intimaților-reclamanți.
Potrivit art. 1199 C. civil prezumțiile sunt consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Acestea sunt rezultatul a două raționamente: mai întâi, din cunoașterea probelor directe, judecătorul induce printr-un prim raționament, existența în trecut a unu fapt vecin și conex cu faptul generator de drepturi, iar apoi, din cunoașterea faptului vecin și conex, deduce existența faptului generator de drepturi, datorită legăturii de conexitate dintre aceste două fapte.
Prin motivele de recurs invocate, recurenții-pârâți solicită de fapt judecătorului să rețină o prezumție în contra unui înscris provenit de la un terț, respectiv de la Compania Apa, care a menționat în mod expres că „nu a intervenit niciodată pentru ridicarea contorului de branșament aferent magazinului din .”. (fila 15 din dosarul de fond).
Or, potrivit art. 1203 C. civil, pe lângă faptul că prezumția trebuie să aibă greutate și putere de a naște probabilitate, folosirea acesteia este permisă numai în măsura în care este admisibilă și proba cu martori. Cum art. 1191 alin. 2 C. civil instituie interdicția de a dovedi cu martori împotriva și peste cuprinsul unui înscris, tot astfel nu poate fi acceptată o prezumție simplă în contra celor menționate în înscrisul arătat mai sus.
Din înscrisurile depuse la dosar în recurs chiar de către recurenții-pârâți rezultă că . SRL, fostul chiriaș al intimaților reclamanți, a avut încheiat contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare cu Compania Apa B. SA în perioada 21.08.2007 – 02.12.2008, când s-a cerut rezilierea de către utilizator. (filele 21-22).
Din moment ce a existat un branșament, iar Compania Apa nu a intervenit pentru efectuarea debranșării, recurenții-pârâți sunt răspunzători pentru lipsa în prezent a racordului la apă a imobilului aparținând intimaților-reclamanți. Deși susțin că au permis unei persoane care a declarat că acționează în numele Companiei Apa să pătrundă în pivnița în care se afla racordul, aceștia nu au fost în măsură să indice acea persoană și să precizeze dacă i-au solicitat sau nu un act în acest sens.
Nu este îngăduit a permite unei persoane străine să intre în subsolul pe care recurenții-pârâți îl au în proprietate pentru a interveni la instalația de apă aparținând altei persoane, fără să se solicite vreun act în sensul că acea persoană acționează în limitele legii. Cum nimănui nu-i este permis să invoce propria culpă în apărarea unui drept, argumentele expuse de recurenți în acest sens nu pot fi primite.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 316 C.proc.civ., recurenții-pârâți vor fi obligați să plătească intimaților-reclamanți suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți M. M. și M. S. în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. I. M., M. D., P. M., P. E., P. M. D. G. și D. A. R. împotriva sentinței civile nr._/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții-pârâți să plătească intimaților-reclamanți suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. T.
Red. P.M./29.07.2013
Tehored. I.T./30.07.2013; 2 ex.
Jud. fond: R. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 461/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 328/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
