Obligaţie de a face. Sentința nr. 107/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2829/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 107/S
Ședința publică de la 10 iunie 2013
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta S. U., în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. SI PUBLICITATE IMOBILIARA B., prin reprezentant legal, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar procură generală acordată soțului său - S. A., autentificată sub nr. 969/18.10.2010 de către notarul public S. V..
Cercetând actele și lucrările dosarului, prezenta instanță constată că, prin cererea introductivă, s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Tribunalul, în considerarea și aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, față de obiectul acțiunii, din oficiu invocă excepția de necompetență materială a Tribunalului B. și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta S. U. a chemat în judecată pe pârâtul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să îi înscrie în c.f. 9741, nr. top. 599, 600, 501/1 și 601/2 imobilele ce i-au fost atribuite prin decizia nr. 2663/24.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 501/1984 a fostului Consiliu Popular B. imobilele din c.f. 9741 au fost predare în administrare operativă Inspectoratului Județean de Poliție B., fiind folosite de acesta până la restituirea lor către reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001.
A mai arătat că nu figurează în nici o evidență faptul că imobilele ar fi fost predate vreunei societăți comerciale, iar hotărârea judecătorească menționată mai sus, prin care i-a fost restituit dreptul de proprietate, este nesocotită, fiind încălcate dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
În drept au fost invocate prevederile art. 21 alin. 5, art. 50 din Legea nr. 10/2001.
În probațiune au fost depuse la dosar sentința civilă nr. 222/S/2012 a Tribunalului B., decizia nr. 501/1984 emisă de fostul Consiliu Popular al județului B., de3cizia nr. 2663/24.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, alte înscrisuri.
Cererea nu a fost timbrată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului B., excepție de procedură cu caracter dilatoriu, asupra căreia instanța este ținută a se pronunța în condițiile reglementate de art. 248 alin. 1 C.pr.civ.
Instanța reține că obiectul cererii de chemare în judecată este obligația de a face, reclamanta urmărind constrângerea pârâtului la adoptarea unei anumite conduite, iar cererea nu este evaluabilă în bani.
Potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h, judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…)
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Acest text de lege stabilește o excepție de la regula plenitudinii de competență a tribunalului, instituită de art. 95 pct. 1 C.pr.civ., astfel că acțiunile având acest obiect sunt în competența de primă instanță a judecătoriei, fiind date în mod expres în competența altei instanțe decât tribunalul.
În consecință, cererea dedusă judecății a fost în mod greșit adresată Tribunalului B., acesta nefiind competent material în soluționarea cauzei de față.
Instanța constată că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, invocate de reclamant, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de această lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor acestei legi.
Acest text de lege nu are legătură cu normele de competență materială și nu poate justifica investirea Tribunalului cu soluționarea cauzei deduse judecății, după cum nici faptul că reclamanta invocă în susținerea pretențiilor sale o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu este de natură a atrage competența materială a Tribunalului, acesta fiind competent ca instanță de fond numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest act normativ.
Față de aceste considerente, în baza art. 94 pct. 1 lit. h C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință, în baza art. 132 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a declina competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B., invocată din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta S. U., în contradictoriu cu pârâtul Oificiul de C. și Publicitate Imobiliară, în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. FLOREAIoana M.
Red. C.F.- 12.06.2013
Tehnored. I.M.-12.06.2013
2 ex.
| ← Daune cominatorii. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 605/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
