Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 65/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 23226/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/R
Ședința publică din data de 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurenții reclamanți A. N., B. C., B. I. B., C. S., D. M., I. M. și N. M. și de către recurentul pârât P. I., în contradictoriu cu intimații pârâți B. A. și P. J. prin reprezentant legal P. I., împotriva sentinței civile nr._/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2013, când recurenții reclamanți, prin reprezentant, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 23.01.2013 iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr._/30.10.2012 s-a respins acțiunea formulata si precizata de reclamanții A. N., B. C., B. I. B., C. S., D. M., I. M. si N. M. împotriva pârâților P. I., P. J. prin reprezentant legal P. I. și s-a respins cererea paraților P. privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. prezenta acțiune s-a solicitat evacuarea paraților P. I. si P. J. din imobilul situat B., . 5, județ B., proprietatea paratei B. A., întrucât paratul a săvârșit o . fapte ce au condus la tensiuni grave intre colocatari, fapte ce au tulburat viata de zi cu zi a acestora.
În soluționarea prezentei acțiuni, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 581 Cod pr.civ. care prevăd că: “instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Raportat la aceste dispoziții, față de materialul probator administrat în cauză, instanța a verificat dacă reclamanții au făcut dovada existenței concomitente a condițiilor esențiale pentru admisibilitatea cererii de ordonanța președințiala, respectiv condiția urgenței, a neprejudicierii fondului, precum și a caracterului vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe calea acestei proceduri speciale.
Practica și literatura de specialitate au stabilit că există urgență în înțelegerea avută în vedere de disp. art. 581 Cod Procedura Civila, ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
De asemenea, s-a decis că, în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte și pe care instanța trebuie să le arate în mod concret, așa cum trebuie să arate si împrejurările din care deduce existenta urgenței, precum și ce anume s-ar periclita daca s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială.
În speță reclamanții au înșiruit o . evenimente, care, din spusele acestora ar fi fost declanșate de către paratul P. I.. S-a observat faptul ca parte din evenimentele relatate de către reclamanți s-au întâmplat in septembrie 2011, mai 2012 si iunie 2012, ori acțiunea a fost depusa la sfârșitul lunii septembrie 2012. Instanța a apreciat ca înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada faptului ca, din cauza acțiunilor paratului, colocatarii din imobilul din . 5 nu-si pot folosi netulburați apartamentele pe care le ocupa.
Astfel, la dosarul cauzei s-a depus un înscris emanând de la Distrigaz si din care rezulta ca s-a constatat ca la parterul imobilului din B. . 5 exista o construcție ce înglobează o parte din instalația de utilizare gaze naturale si pentru care nu a fost emis aviz de amplasament. Nu rezulta din adresa respectiva faptul ca P. I. ar avea vreo implicare in efectuarea construcției respective.
Din înscrisul aflat la fila 13 dosar rezulta ca in ceea ce privește sesizarea făcută împotriva lui P. I. privind efectuarea unor construcții neautorizate s-a luat măsura scoaterii de sub urmărire penala a acestuia.
La fila 14 este depus un alt înscris emis de către Politia mun B.-secția 1 din care rezulta ca se vor face cercetări privind distrugerea de către P. a unei uși de acces a unei toalete dezafectate, In cauza nu s-a făcut dovada faptului ca aceste cercetări au fost finalizate.
Înscrisurile mai sus menționate au fost depuse la dosarul cauzei in scopul dovedirii acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale. Așa cum s-a arătat si mai sus in considerentele acestei acțiuni, instanța a apreciat ca probele administrate in cauza sunt total insuficiente pentru dovedirea celor susținute de reclamanți.
Respectarea regulilor de conviețuire sociala reclama masuri urgente si eficace de reprimare a abuzurilor de folosința si de restabilire a situației de fapt anterioara, insa in prezenta speță nu s-a făcut dovada existentei acestor abuzuri din partea paratului.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar fi făcut dovada faptului ca paratul folosește in mod abuziv imobilul in care locuiește, acesta nu este un argument suficient pentru a justifica măsura evacuării acestuia pe cale de ordonanță președințială, reclamanții având la îndemână calea unei acțiuni în evacuare pe drept comun (pe care au și promovat-o).
În cauză nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei soluției ce se cere a fi luată, evacuarea fiind prin natura ei o soluție definitivă și nu una vremelnică.
In ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța observă că este evident faptul că pe calea prezentei ordonanțe reclamanții au solicitat luarea aceleiași măsuri ca și în cadrul acțiunii pe fondul dreptului, anume evacuarea pârâților pe durată nedeterminată. În aceste condiții nu s-ar putea afirma în nici un caz că prin soluționarea prezentei ordonanțe nu s-ar prejudeca fondul dreptului, fapt inadmisibil într-o cerere de ordonanță președințială. Atât timp cât acțiunea există pe rol, aceasta nu poate fi lăsată fără obiect prin prejudecarea fondului în cadrul unei cereri de ordonanță.
Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea formulată si precizata de reclamanți pe calea ordonanței președințiale.
A fost respinsă și cererea paraților P. privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Împotriva acesteia sentințe au declarat recurs reclamanții A. N., B. C., B. I. B., C. S., D. M., I. M. si N. M. solicitând instanței de recurs potrivit dispozițiilor art. 312 al. 1 teza I C.pr.civ. coroborate cu art. 304 pct. 9, art. 3041 și ale art. 581 și urm. C.pr.civ. modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii în fond a acțiunii introductive dispunând, pe cale de consecință evacuarea pârâtului P. I. și a fiicei minore a acestuia P. J. din unitatea locativă închiriată proprietatea pârâtei B. A., cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului P. I..
În motivarea recursului recurenții reclamanți au arătat că instanța de fond, analizând cererea de chemare în judecată și concluziile reclamanților a reținut că, sub aspectul urgenței, atât timp cât faptele expuse s-au petrecut în cursul anului 2011, mai 2012 și iunie 2012, acțiunea fiind depusă în luna septembrie 2012, aceasta nu ar fi îndeplinită, apreciind și că probatoriul administrat în cauză ar fi insuficient în dovedirea celor susținute.
Apreciind soluția instanței de fond ca netemeinică întrucât este pronunțată în contradicție cu probele administrate și dispozițiile legale recurenții reclamanți arată următoarele:
Condiția urgenței se impunea a fi constată ca fiind îndeplinită, reclamanții deținând câte un spațiu locativ și dependințe, fiind împiedicați de către pârâtul locatar în folosința normală și netulburată a propriilor locuințe, pe lângă faptul că suferă o pagubă iminentă, orice întârziere în luarea acestei măsuri se reflectă negativ asupra patrimoniului recurenților reclamanți, chiar a sănătății și asupra dreptului de folosință a imobilului și de dispoziție asupra acestuia.
Din faptul că recurenții reclamanți au înțeles să treacă cu vederea în mai multe rânduri comportamentul antisocial al pârâtului P., din milă față de situația fiicei acestuia, este greșit trasă concluzia din partea judecătorului fondului a lipsei de urgență.
Arată recurenții reclamanți că la Secția 1 Poliție B. sunt înregistrate necontrolat de multe plângeri împotriva pârâtului, precum și ale acestuia împotriva reclamanților, situația fiind potențial degenerativă în orice moment.
Mai mult, prin adresa AR_/01.10.2012 CL al municipiului B. a constatat că au fost executate lucrări de construire în extinderea apartamentului pârâtei B. A., fără autorizație de construire, fapt pentru care s-au înaintat actele la oficiul juridic din cadrul Poliției Locale B. în vederea sesizării organelor de urmărire penală, întrucât imobilul face parte din Ansamblul urban „ Centru istoric – Cetatea Brașovului”. În intervalul 2007 – 2012 apartamentul fost în proprietatea Ș., actual în proprietatea B. A. și în folosința pârâtului P. a fost reconfigurat prin extindere în suprafața comună a părților, fără acordul proprietarilor și fără autorizațiile forurilor competente, ocazie cu care 4 conducte/țevi de gaz metan au fost înglobate în acoperișul noii construcții, acestea fiind edificatele cu referire la care reclamanții au solicitat evacuarea chiriașului pentru limitarea și încălcarea dreptului de proprietate al recurenților reclamanți pentru tulburarea continuă și repetată din partea acestuia a folosinței de către reclamanți a spațiilor locative ce le aparțin.
Iar dacă aceste împrejurări nu reclamă urgență, adresa de comunicare din partea Distrigaz Sus Rețele GDF SUEZ nr. 4303/24.10.2012 comunicată fiecărui proprietar al vreunui spațiu locativ din B. .. 5 la data de 30.10.2012 prin care sunt încunoștințați că dacă în termen de 30 de zile nu este reglementată situația constatată de furnizorul de gaze și care constă în aceea că „ la parterul Imobilului situat în B. .. 5 a fost executată o construcție care înglobează o parte din instalația de utilizare gaze naturale și pentru care societatea noastră nu a emis aviz e amplasament” – anume extinderea neautorizat executată de pârât – „ din rațiuni de siguranță. Societatea noastră va fi nevoită să sisteze alimentarea cu gaze naturale a imobilului” să formeze instanței convingerea îndeplinirii condiției urgenței.
Parcurgând un raționament greșit, instanța de fond a reținut că în speță nu ar fi îndeplinite nici cerința caracterului vremelnic al măsurii solicitate.
Este adevărat că ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, măsurile luate prin aceasta fiind limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului, chiar dacă hotărârea pronunțată nu face nici o mențiune în acest sens.
În cauza ed față intimatul pârât s-a dovedit a fi o persoană violentă cu care nu se poate locui în același imobil, dovadă făcând sesizările făcute la Secția 1 Poliție și nu în ultimul rând, iminența sistării alimentării cu gaze a întreg imobilului în plin sezon rece datorită actelor abuzive întreprinse de către pârât.
În drept, recurenții reclamanți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ., art. 581 și urm. C.pr.civ., art. 312 teza I, art. 274 C.pr.civ.
Recurs împotriva sentinței civile_/30.10.2012 a formulat și recurentul pârât P. I., recurs prin care s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că la data ședinței de judecată nu s-au comunicat actele reclamanților, implicit sub acest aspect este viciu de procedură.
La termenul de judecată din data de 22.01.2013 instanța a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului recurentului pârât P. I. și a rămas în pronunțare pe această excepție, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 582 alin1 teza I C.proc.civ., termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, ordonanța fiind dată cu citarea părților.
În speță, sentința a fost pronunțată la data de 30.10.2012, iar recursul a fost declarat la data de 11.11.2012, prin poștă, fiind înregistrat la data de 12.11.2012 în registratura Judecătoriei B..
Întrucât ultima zi pentru declararea în termen a recursului a fost data de 05.11.2012, iar recurentul pârât nu a dovedit vreo împrejurare mai presus de voința lor care să-l fi împiedicat să formuleze recursul în termenul legal stabilit în acest sens, tribunalul, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ.coroborat cu art. 582 alin1 teza I C.proc.civ., va admite excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de pârât ca fiind tardiv.
Referitor la recursul declarat de reclamanți, în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată, astfel că o va respinge, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform art. 581 alin (1) Cod procedură civilă „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială se înfățișează ca un mijloc procesual ce întrunește condițiile unei acțiuni civile. O atare acțiune are însă un caracter specific, determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale, astfel că, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească toate condițiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni, precum și cerințele speciale instituite de textul de lege precizat.
Trebuie menționat că, deși, în cazul cererii de ordonanță președințială, nu se cere a fi îndeplinită condiția afirmării unui drept subiectiv civil, cercetarea fondului fiind incompatibilă cu natura și caracterul procedurii reglementată de art. 581 Cod procedură civilă, instanța trebuie să cerceteze de partea cui este aparența dreptului.
În ceea ce privește condițiile speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, instanța reține că acestea constau în urgența și vremelnicia măsurii ordonată de instanță, precum și în neprejudecarea fondului, condiții, care, în speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite.
Astfel, în ceea ce privește urgența, tribunalul constată că ea constituie o cerință esențială a ordonanței președințiale, fapt ce explică și enunțarea ei expresă de art. 581 Cod procedură civilă. Textul de lege menționat nu definește conceptul de urgență, el indicând doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a instanței, respectiv, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării silite.
În ceea ce privește criteriile pe baza cărora se poate aprecia urgența, acestea trebuie să fie obiective, adaptate la particularitățile speței.
În cauză, recurenții au învederat că urgența măsurii pe care au solicitat-o, prin cererea dedusă judecății, constă în aceea că reclamanții deținând câte un spațiu locativ și dependințe, fiind împiedicați de către pârâtul locatar în folosința normală și netulburată a propriilor locuințe, pe lângă faptul că suferă o pagubă iminentă, orice întârziere în luarea acestei măsuri se reflectă negativ asupra patrimoniului recurenților reclamanți, chiar a sănătății și asupra dreptului de folosință a imobilului și de dispoziție asupra acestuia.
Aceste susțineri ale recurentului reclamant nu își găsesc fundament în materialul probator administrat în cauză, la dosar neexistând nicio dovadă care să ateste temeinicia afirmațiilor făcute de recurenți în sensul celor mai sus-expuse, așa cum în mod temeinic a reținut judecătorul fondului în urma analizării întregului material probator administrat.
Instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanții în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamă fapte petrecute în iulie 2011, septembrie 2011, mai 2012, iunie 2012, iulie 2012, iar acțiunea a fost promovată la data de 21 septembrie 2012.
De asemenea, extinderea în suprafața comună a părților, fără acordul proprietarilor și fără autorizațiile forurilor competente, ocazie cu care 4 conducte/țevi de gaz metan au fost înglobate în acoperișul noii construcții, acestea fiind edificatele cu referire la care reclamanții au solicitat evacuarea chiriașului pentru limitarea și încălcarea dreptului de proprietate al recurenților reclamanți pentru tulburarea continuă și repetată din partea acestuia a folosinței de către reclamanți a spațiilor locative ce le aparțin, nu poate constitui motiv pentru care ar fi posibilă evacuarea pârâtului chiriaș, în primul rând pentru că nu există la dosar vreo dovadă a faptului că edificatele au fost realizate de pârât ( în calitate de chiriaș acesta neavând această obligație), iar limitarea și încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților recurenți de către pârâtul intimat P. I., nu a fost dovedit în vreun fel de reclamanți, într-adevăr, sesizările existente la Secția 1 Poliție, fila 68 a dosarului de fond, nefiind finalizate.
Neprejudecarea fondului reprezintă, așa cum am arătat, o altă condiție specifică de admisibilitate a ordonanței președințiale, care este determinată de caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță în condițiile art. 581 Cod procedură civilă.
În legătură cu această condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, în doctrină și în jurisprudență s-a conturat opinia potrivit căreia instanța este îndrituită să realizeze un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este apartenența dreptului.
Dacă atât reclamantul, cât și pârâtul probează că sunt titularii unui drept de proprietate sau folosință asupra spațiilor comune, se consideră că nu se poate pronunța o soluție pe calea ordonanței președințiale, întrucât implică judecarea fondului cauzei (în speță, acțiunea în revendicare, fiind necesară compararea de titluri).
În opinia noastră, instanța poate verifica aparența dreptului și în acest caz, iar dacă, în urma examinării sumare (permisă în această procedură specială), constată că pârâtul este titularul unui drept care îi permite să folosească spațiul respectiv, soluția logică este că acesta nu va putea fi evacuat, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, și nu ca inadmisibilă. Instanța nu face decât să verifice din punct de vedere formal titlurile părților, fără a le compara, putând trage concluzia că, aparent, ambele părți dovedesc că au un drept de folosință, motiv pentru care cererea de evacuare a pârâtului din spațiul respectiv nu este întemeiată.
Vremelnicia măsurii ce se solicită a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale constituie, de asemenea, o condiție de admisibilitate a acesteia, ce se află într-o strânsă legătură cu neprejudecarea fondului.
Rațiunea procedurii instituite de art. 581 Cod procedură civilă este aceea de a permite luarea unor măsuri rapide și cu caracter temporar, aceste măsuri fiind destinate, în principiu, să dureze până când se va soluționa fondul cauzei.
Or, măsurile pe care recurentul au solicitat instanței să le ordone nu se constituie în măsuri cu caracter provizoriu, ele vizând în fapt efectuarea unui act de dispoziție materială menit să determine predarea de către intimat a posesiei și folosinței bunului imobil în litigiu .
Mai mult, pe cale de ordonanță președințială, s-ar putea dispune evacuarea doar în
cazul existentei unui abuz evident, situație care nu se regăsește în speță, recurenții reclamanți nedovedind în nici un fel abuzul evident și grav al intimatului pârât P. I..
Referitor la urgența reclamată de recurenți față de adresa de comunicare din partea Distrigaz Sus Rețele GDF SUEZ nr. 4303/24.10.2012 comunicată fiecărui proprietar al vreunui spațiu locativ din B. .. 5 la data de 30.10.2012 prin care sunt încunoștințați că dacă în termen de 30 de zile nu este reglementată situația constatată de furnizorul de gaze și care constă în aceea că „ la parterul Imobilului situat în B. .. 5 a fost executată o construcție care înglobează o parte din instalația de utilizare gaze naturale și pentru care societatea noastră nu a emis aviz e amplasament” – anume extinderea neautorizat executată de pârât – „ din rațiuni de siguranță. Societatea noastră va fi nevoită să sisteze alimentarea cu gaze naturale a imobilului”, instanța de recurs apreciază aceasta ca fiind o cerere nouă formulată în recurs, inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 coroborat cu art. 316 C.pr.civ.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus-expuse, tribunalul reține că, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, instituite de art. 581 Cod procedură civilă, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondată, cererea de recurs dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării cererii de recurs a recurentului pârât P. I..
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul pârât P. I. cu domiciliul în B. .. 5 jud. B. împotriva sentinței civile nr._/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ ca fiind tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți A. N., B. C., B. I. B., C. S., D. M., I. M. si N. M. domiciliați în B. .. 5 jud. B., cu domiciliul ales la sediul B. – Cabinet de avocat din B. .. 68 . . împotriva sentinței civile nr._/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 ianuarie 2012.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
RED.AI - 25.01.2013
Tehnored.D.L.P. 25.01.2013 – 2 ex
Jud fond L. A.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 29/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 1300/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
