Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 117/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1332/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 117/.> Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N.
Judecător I. L.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului cauzei civile declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă Agro 2001, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, M. C., prin reprezentant legal, D.G.F.P. B.-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/2506).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. R. în substituirea d-nului avocat C. N. pentru apelanta petentă, intimații fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanță constată că este competentă în soluționarea apelului prezentei cauze, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 7/2506.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită probe noi în apel.
Instanța constată că prin întâmpinarea formulată de intimatul D.G.F.P. B.-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., nu s-a solicitat administrarea de probe, iar prin întâmpinarea formulată de UAT M. C. prin Primar s-a solicitat proba cu înscrisuri, fără ca acestea să fie individualizate și fără a se indica teza probatorie, astfel încât respinge cererea în probațiune formulată.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei petente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/08.11.2012, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea CF formulată de către petenta Asociația A. „Agro 2001”, în contradictoriu cu cu intimații . prin administrator General Group Expert SPRL, D. B. – AFP C. și A..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, la data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „Agro 2001” a depus o cerere înregistrată la OCPI B. prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C. nr. top 3542/1/250, precum și radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 și a sentințelor Judecătoriei B. nr. 4759 din 20.05.2005 și nr. 6727 din 20.07.2007.(f.12).
Prin încheierea nr. 7011/2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. sub C1 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în CF_ C., asupra imobilului cu nr. top 3542/1/250.(f. 12)
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ din 10.06.2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul CF.(f.6).
Pentru a dispune în acest sens, registratorul –șef a avut în vedere că potrivit art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 rep. asupra imobilului din speță a fost înscris sechestrul în favoarea D. B., fiind astfel indisponibilizat și grevat cu o ipotecă legală din anul 2006, deci anterior încheierii convenției translative de proprietate dintre petentă și . și constatării valabilității acestei convenții prin sentința civilă nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D.. În continuare, acesta a reținut că potrivit art. 154 din OG nr. 92/2003 rep, actele translative de proprietate cu privire la aceste imobil sunt nule absolut, situație în care conform art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al DG ANCPI cererea de înscriere trebuie respinsă, nulitatea actului fiind expres prevăzută de lege iar ipoteca nefiind desființată. Se mai reține că din cuprinsul cărții funciare reiese că imobilul este format dintr-un teren și o construcție, iar în tranzacție și în sentință nu se face referire și de transferul dreptului de proprietate asupra construcției, iar în aceste condiții înscrierea dreptului de proprietate ar fi în contradicție cu art. 44 din Legea nr. 7/2506.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de reexaminare atacate, instanța a reținut că, potrivit CF_ C., imobilul cu nr. top 3542/1/250 format din teren de 219 mp și construcție-șopron, se află în proprietatea intimatei ., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea D. B. – AFP C., precum și în favoarea Municipiului C..(f. 19).
Potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1997, registratorul trebuie să verifice dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea îndeplinește o . condiții cerute de lege.
S-a reținut că petenta nu a dovedit desființarea ipotecilor legale, înscrise din anul 2009, în cartea funciară, context în care, în mod corect, s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.9 și 10 C.p.fiscală. care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 alin. 5 Cod pr. fisc.
Potrivit art. 151 alin 9 din OG nr. 92/2003, de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, iar cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Conform art. 58 ș.u. Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, din OG nr. 92/2003, registratorul învestit cu soluționarea cererii de înscriere a dreptului în CF este obligat să verifice dacă există impedimente pentru efectuarea lucrării solicitate. Dreptul de ipotecă legală (art. 154 alin. 6 din OG nr. 92/2003) al D. B. – AFP C. și al Municipiului C., cu consecință indisponibilizării bunului, reprezintă un impediment pentru înscrierea dreptului de proprietate al petentei.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu ., ulterioare înscrierii ipotecii legale în favoarea D. B. – AFP C..
Prin sentința civilă menționată, instanța a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor terenuri, neîntocmită însă în formă autentificată, fără a se dispune că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, Judecătoria B. a reținut că atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată.
Instanța a avut în vedere că, deși registratorul nu are competența de a aprecia pe fond valabilitatea titlurilor prezentate în susținerea cererii de înscriere, acesta are obligația verificării legalității formale a acestora.
În consecință, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul are obligația (conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 7/2506 de a respinge cererea de înscriere a actului juridic), având în vedere dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. g din Legea nr. 7/2506 raportat la art. 151 alin. 10 din OG nr. 92/2002.
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., s-a apreciat că trebuie reținute considerentele anterior expuse din care rezultă că faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată( potrivit art. 111 C.p.c.) numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără a se preciza că hotărârea
În consecință, instanța a apreciat că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și pe cale de consecință, va dispune respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel petenta, prin care a solicitat schimbarea în tot, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011.
În motivarea cererii, apelanta petentă a arătat că instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens. A precizat că prevederile art.151 alin.8 și 9 din O.G. nr.92/2003, invocate de registrator, nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate, cum sunt cele din cauza dedusă judecății.Textele de lege mai sus precizate, cum de altfel si prevederile art. 154 C. pr. fisc. nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate.
În aceste condiții, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF, în favoarea creditoarei, nu constituie piedică la intabulare.
În ceea ce privește sentința nr.1371/2010, pronunțată de Tribunalul D. (actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate), a arătat apelanta petentă că nu pot fi primite criticile instanței de fond, care a apreciat că aceasta nu ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, aceasta ,,ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului”.
Prin dispozitivul acestei sentințe s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea apelantei asupra parcelelor de teren, menționate în cuprinsul dispozitivului.
Apelanta a aprecizat că această sentință, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I, iar registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a
executa această hotărâre.
Invocarea prevederilor art.151 din OG nr.92/2003 nu poate fi primita și datorită faptului că., pe de o parte, registratorul de CF nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (Spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
Prin urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimatele nu au depus întâmpinare conform art. 289 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost solicitate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În mod corect, prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța constată că, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 633 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 58 alin. 1, înainte de rezolvarea cererii de către registrator, asistentul - registrator verifică cererea în raport cu datele de carte funciară și menționează în referat dacă există sau nu piedici pentru efectuarea lucrării solicitate.
Prin urmare, registratorul și respectiv asistentul - registrator sunt obligați să verifice toate înscrisurile atașate unei cereri de înscriere în cartea funciară și să constate dacă în raport cu acestea există sau nu vreo piedică la înscriere.
Atât registratorul de carte funciară cât și asistentul registrator, au procedat la verificarea înscrisurilor atașate cererii de înscriere și cartea funciară.
Susținerea apelantei conform căreia cererea de înscriere nu s-a formulat direct în temeiul unui contract, ci în temeiul unei hotărâri judecătorești pe care registratorul de la carte funciară nu este în drept să o cenzureze, corespunde adevărului, însă, pe de altă parte, se observă că acesta este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară.
În speță, există o astfel de piedică. Ea constă în împrejurarea că, prin sentința de care se prevalează apelanta, s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare înscrisă în cartea funciară.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești, nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea.
Prevederile art. 1746 alin. 3 cod civil, invocate de apelantă, nu sunt incidente în cauză deoarece acestea au caracter general față de normele legale mai sus amintite, care au caracter special și se aplică cu prioritate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă Agro 2001 împotriva sentinței civile nr._ din 08.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. N. I. L.
GREFIER,
N. C.
Red jud. IL/25.04.2013/Tehnored. CN/25.04.2013-5ex
Jud. fond D. N.
| ← Expropriere. Sentința nr. 77/2013. Tribunalul BRAŞOV | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1015/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
