Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 148/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1726/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.148/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - P. M.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta petentă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar General Group SPRL, prin reprezentant legal, D. B. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 22 martie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 martie 2013, când din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 05 aprilie 2013 și ulterior din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins plângerea formulată de petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. S.A. și Administrația Finanțelor Publice C. prin D. B. împotriva încheierii nr._/19.08.2011 a OCPI B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:
La data de 26.01.2011, sub nr. 7161 s-a înregistrat la OCPI B. cererea de înscriere a dreptului de proprietate și radierea sechestrului înscris la B+7, asupra imobilului înscris în CF_ C. nr. top 3542/1/141, formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. (cu privire la înscrierea dreptului de proprietate), a sentinței civile nr. 4759/20.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 3195/2005 și a sentinței civile nr. 6727/20.07.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ (cu privire la radierea sechestrului).
Prin încheierea nr. 7161/2011, s-a admis cererea petentei de radiere a sechestrului înscris la C+1 în CF_ C. provenită din conversia pe hârtie a C.F._ A+145 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în CF_ asupra nr. top 3542/1/141 înscris în CF_ C..
În motivarea încheierii s-a reținut că ipoteca legală înscrisă în favoarea AFP C. constituie un impediment la transmiterea dreptului de proprietate, în condițiile art.151 al. 9 și 10 din C.pr.fiscală. La dosar nu a fost atașat nici un înscris care să conțină acordul titularului ipotecii legale pentru transmiterea dreptului de proprietate. Prin sentința depusă la dosar s-a constatat valabilitatea unei convenții cu privire la terenuri. Pe aceste terenuri se găsesc construcții care sunt înscrise în cartea funciară și cu privire la care nu se face nici o mențiune referitoare la transmiterea dreptului de proprietate. Art.44 din L 7/1996 este necesar ca titularul dreptului de proprietate asupra construcției să fie acelați cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului sau să existe un drept de folosință asupra acestuia.
Împotriva Încheierii nr. 7161/2011 a OCPI B. petenta a formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă prin Încheierea nr._/19.08.2011. În esență motivele ce au stat la baza soluției de respingere a cererii de reexaminare sunt aceleași cu motivele ce au stat la baza respingerii cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
La data de 23.07.2007, între petenta Asociația Agricolă ,, Agro 2001”, în calitate de cumpărătoare și ., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul-teren înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/141 – in suprafata de 733,82 mp.
Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 privind terenul înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/141 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
În CF_ a localității C. ( provenită din conversia pe hîrtie a CF_ ) cu nr. top 3542/1/141, la foaia C, este înscris dreptul de ipotecă legală conform art. 154 alin. 8, 9 din OG nr. 92/2003, în favoarea D. BV AFP C. .
Conform art.154 alin. 5 din OG nr. 92/2003, care reglementează executarea silită a bunurilor imobile, executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9, 10 și 11, art. 152 alin. 1 și 2 și art. 153^1 fiind aplicabile.
Potrivit art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Art. 63 din Ordinul 633/2006 stabilește că „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege.
(1^1) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
În cazul de față convenția încheiată la data de 23.07.2007 nu este în măsură să transmită dreptul de proprietate asupra terenuului pentru simplul motiv că nu a fost încheiată în formă autentică. Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat doar valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007, fără ca respectiva sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Această mențiune este cuprinsă doar în considerentele sentinței. Dispozitivul unei hotărîri judecătorești reprezintă cea mai importantă parte a acesteia întrucît doar acesta cuprinde dispoziții ce pot fi puse în executare.
Instanța a reținut și împrejurarea că procesul ce a făcut obiectul dosarului_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1371/2010 s-a purtat doar între petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” și . astfel că nu este opozabilă titularei ipotecii legale, respectiv AFP C..
Ipoteca legală născută din aplicarea art. 154 din C.pr.fiscală are un regim special întrucît indisponibilizează bunul, astfel că trimiterea la prevederile art.1746 al 3 C.civil ( în forma în vigoare la data înscrierii ipotecii în cartea funciară), text care permite înstrăinarea bunurilor ipotecate, este netemeinică.
În concluzie instanța a reținut pe de o parte că sentința în temeiul căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentei nu este o hotărîre care să țină loc de act autentic de vînzare cumpărare apt de a sta la baza unei înscrieri în cartea funciară și, pe de altă parte, existența interdicției de înstrăinare înscrisă în cartea funciară anterior încheierii convenției și pronunțării hotărîrii.
Prevederile legale enunțate mai sus permit registratorului de carte funciară să verifice legalitatea formală a titlului în temeiul căruia se solicită înscrierea. Ordinul 633/2006 – art. 63 - face trimitere la actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. În cazul de față, registratorul a constatat în mod corect inexistența acordului la înstrăinare a titularului ipotecii legale, condiție specială a cărei lipsă atrage nulitatea absolută prevăzută în mod expres de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă Agro 2001, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF, admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr._, admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/141, înscris în CF nr._ C. (provenită din Cf de pe hârtie cu nr. 10130A+145) în favoarea petentei, precum și radierii ipotecilor legale, constituite în favoarea D. - AFP C..
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată instanța de fond a respins plângerea, ignorând motivele care au stat baza formulării acesteia, însușindu-și punctul de vedere al registratorului de CF.
Astfel, pentru a pronunța sentința apelata, instanța de fond a apreciat că Convenția de vânzare – cumpărare încheiată la data de 23.07.2007 nu este în măsură să transmită dreptul de proprietate asupra terenului pentru simplul motiv că nu a fost încheiată în formă autentică. Însă aceeași instanță, contrazicând prima afirmație, a apreciat că prin sentința civilă nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., s-a constatat doar valabilitatea convenției. Or, recunoscând valabilitatea convenției, apelanta apreciază că se recunoaște implicit și valabilitatea transmiterii în mod legal a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
În ceea ce privește sentința nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D. (actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate), nu pot fi primite criticile instanței de fond, care a apreciat că aceasta nu ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, aceasta ,,ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului”.
Prin dispozitivul acestei sentințe s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea apelantei asupra parcelelor de teren, menționate în cuprinsul dispozitivului, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 invocate de însăși instanța de fond.
Această sentință, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I.
Registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a
executa această hotărâre.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 27 a dosarului, intimata persoană interesată A.F.P. C. prin D.G.F.P. B., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică, motivat de faptul că, în speță sunt aplicabile prevederile art. 151 alin. 9 și 10 din Codul de procedură fiscală.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Apelul este legal timbrat.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 și 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin. 5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin. 9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 al art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Ipoteca legală reglementată de art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 este una specială, care derogă de la prevederile art. 1746 alin. 3 Cod civil, inaplicabile în speță.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
Instanța de apel constată însă că prin motivele de apel nu au fost aduse critici sentinței civile cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Apelanta a criticat sentința civilă numai sub aspectul neexecutării dispoziției de intabulare dispusă de Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 1371/2010 și a depășirii atribuțiilor registratorului de carte funciară, care a cenzurat dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța de apel observă că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 48 alin. 1 din legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară avea competența de a verifica în ce măsură dispoziția vizând intabularea dreptului de proprietate în favoarea părții apelante, dispoziție cuprinsă în hotărârea judecătorească pe care această parte a indicat-o în susținerea cererii sale poate fi adusă la îndeplinire, în raport de situația existentă în cartea funciară, la data formulării cererii de intabulare.
Prin exercitarea atribuțiilor ce îi sunt recunoscute de lege, nu se poate reține că registratorul de carte funciară a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum a susținut apelanta prin cererea de exercitare a căii de atac. Acesta nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară, constatând faptul că sunt incidente prevederile art. 151 din O.G. nr. 92/2003.
Față de acest argument care constituie o piedică de carte funciară ce operează cu prioritate și raportat la care apelanta nu a formulat critici, nu mai interesează motivele relative la pretinsa cenzurare a sentinței nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. de către registratorul de carte funciară și de către instanța de fond.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „Agro 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. P. M.
GREFIER
PENTRU C. L. AFLATĂ ÎN
CONCEDIU DE ODIHNĂ SEMNEAZĂ ÎNLOCUITOR
GREFIER ȘEF SECȚIE
D. A.
Red. CR/16.07.2013
Tehnored. LC/16.07.2013
5 ex.
Judecător fond: I. V.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 699/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
