Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1758/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/Ap DOSAR NR._
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C. F.
JUDECĂTOR - I. M. I.
GREFIER - V. D.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelanta petentă Asociația A. Agro 2001, prin rep legal și pe intimații ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, M. C., D.G.F.PBrașov -AFP C., prin rep. legal, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 legea nr.7/1996) împotriva Sentinței civile numărul_/8.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că, prin întâmpinarea formulată în cauză, inimata D.G.F.P B. -AFP C. a solicitat ca la judecarea cauzei să se aibă în vedere dispozițiile art.242 alin 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că prin cererea de apel, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la dosar.
În temeiul dispozițiilor art.295și art.298 Cod procedură civilă, instanța admite pentru apelanta petentă proba cu înscrisuri .
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/8.11.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA A. AGRO 2001 în contradictoriu cu intimații S.C. S. C. S.A. prin administratorul judiciar General Group Expert SPRL, M. C. și D.G.F.P. B. – A.F.P. C., împotriva încheierii de reexaminare nr._/201 a O.C.P.I. B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, la data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „Agro 2001” a depus o cerere înregistrată la O.C.P.I. B., prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din c.f._ C., nr. top. 3542/1/231, precum și radierea sechestrului înscris în favoarea A.V.A.S. asupra aceluiași imobil, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 și a sentințelor Judecătoriei B. nr. 4759 din 20.05.2005 și nr. 6727 din 20.07.2007, precum și că, prin încheierea nr. 7106/2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A.V.A.S. sub C1 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în c.f._ C., asupra imobilului cu nr. top 3542/1/231.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ din 10.06.2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul c.f., avându-se în vedere că, potrivit art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 republicată, asupra imobilului din speță a fost înscris sechestrul în favoarea D.G.F.P. B., fiind astfel indisponibilizat și grevat cu o ipotecă legală din anul 2006, deci anterior încheierii convenției translative de proprietate dintre petentă și S.C. S. C. S.A. și constatării valabilității acestei convenții prin sentința civilă nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D.. În continuare, acesta a reținut că potrivit art. 154 din O.G. nr. 92/2003 republicată, actele translative de proprietate cu privire la aceste imobil sunt nule absolut, situație în care conform art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al DG ANCPI, cererea de înscriere trebuie respinsă, nulitatea actului fiind expres prevăzută de lege iar ipoteca nefiind desființată. S-a mai reținut că din cuprinsul cărții funciare reiese că imobilul este format dintr-un teren și o construcție, iar în tranzacție și în sentință nu se face referire și de transferul dreptului de proprietate asupra construcției, iar în aceste condiții înscrierea dreptului de proprietate ar fi în contradicție cu art. 44 din Legea nr. 7/1996.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de reexaminare atacate, instanța a constatat că, potrivit c.f._ C., imobilul cu nr. top 3542/1/231 format din teren de 726 mp și construcție-atelier reparații tractoare, se află în proprietatea intimatei S.C. S. C. S.A., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea D.G.F.P. B. – A.F.P. C., precum și în favoarea Municipiului C..
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1997, registratorul trebuie să verifice dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea îndeplinește o . condiții cerute de lege.
În cauză, petenta nu a dovedit desființarea ipotecilor legale, înscrise din anul 2006, respectiv din anul 2009, în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.9 și 10 Cod procedură fiscală, care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 alin. 5 din același act normativ.
Potrivit art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru,bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, iar cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Conform art. 58 și următoarele din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, registratorul învestit cu soluționarea cererii de înscriere a dreptului în c.f. este obligat să verifice dacă există impedimente pentru efectuarea lucrării solicitate. Dreptul de ipotecă legală (art. 154 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003) al D.G.F.P. B. – A.F.P. C. și al Municipiului C., cu consecință indisponibilizării bunului, reprezintă un impediment pentru înscrierea dreptului de proprietate al petentei.
Instanța a mai reținut că petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu S.C. S. C. S.A., ulterioare înscrierii ipotecii legale în favoarea D.G.F.P. B. – A.F.P. C., însă prin sentința civilă menționată instanța a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor terenuri, neîntocmită însă în formă autentificată, fără a se dispune că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, instanța a apreciat că, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată.
Instanța a mai avut în vedere că, deși registratorul nu are competența de a aprecia pe fond valabilitatea titlurilor prezentate în susținerea cererii de înscriere, acesta are obligația verificării legalității formale a acestora.
În consecință, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul are obligația (conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 de a respinge cererea de înscriere a actului juridic), având în vedere dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. g din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 151 alin. 10 din O.G. nr. 92/2002.
A reținut de asemenea că, deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., trebuie avute în vedere considerentele anterior expuse, din care rezultă că faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată potrivit art. 111 C.p.c. numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără a se preciza că hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele respective.
În consecință, instanța a apreciat că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și pe cale de consecință a dispus respingerea plângerii acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat că instanța de fond a apreciat că registratorul șef a reținut în mod corect faptul că există piedică la intabulare, raportat la prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, piedică rezidând în aceea că actul de vânzare-cumpărare din data de 27.07.2007 s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv cele ale art. 151 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003.
A mai arătat că instanța de fond a reținut că sentința Tribunalului D. nu poate ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având în vedere că nu s-a menționat acest lucru în dispozitivul hotărârii, ci doar în considerentele acesteia, astfel încât sentința nu are caracter constitutiv de drepturi în ceea ce privește dreptul de proprietate al petentei asupra terenului înscris în c.f._ C., nr. top. 3542/1/119, concluzia fiind greșită, având în vedere că o instanță superioară Judecătoriei B. a validat convenția în discuție.
Legat de același aspect, a arătat că prin această sentință s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în c.f._ C. în favoarea reclamantei, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat și neputând fi cenzurată de nici o altă instanță de judecată, și cu atât mai puțin de O.C.P.I. B., însă instanța de fond a criticat legalitatea acestei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată de o instanță superioară în grad, apreciind că nu poate fi luată în considerare.
Apelanta a mai arătat că registratorul de c.f. avea obligația de a pune în executare această hotărâre, iar invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu poate fi primită, având în vedere că nici instanța de fond și nici registratorul nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, aceasta putând fi invocată numai de persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată.
A arătat de asemenea că, în atari condiții, nulitatea absolută a actelor de înstrăinare care intervin ulterior disponibilizării nu operează de drept, ci ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării acesteia, precum și că, procedând altfel, registratorul și-a încălcat competența, refuzând punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
În continuare, apelanta a arătat că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței menționate, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină, dreptul de ipotecă continuând a rămâne înscris în favoarea creditorului și după înstrăinarea imobilelor ipotecate, conform art. 1746 alin. 3 din Codul civil aflat în vigoare la data încheierii actelor.
În final, a arătat că, în cauze similare, Tribunalul B. a admis apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de Judecătoria B., dispunând intabularea dreptului de proprietate al petentei.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
În speță, cererea de înscriere nu s-a formulat direct în temeiul unui contract, ci în temeiul unei hotărâri judecătorești pe care registratorul de carte funciară nu este în drept să o cenzureze, însă acesta este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară.
În speță există o astfel de piedică, aceasta constând în împrejurarea că, prin sentința de care se prevalează apelanta, s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare înscrisă în cartea funciară în favoarea A.F.P. C., iar titularul acestei din urmă înscrieri nu a fost parte în procesul respectiv. Așa fiind, hotărârea nu îi este opozabilă și nu se poate înscrie împotriva dreptului său, corelativ obligației de neînstrăinare asumată de către S.C. S. C. S.A. și înscrisă în cartea funciară anterior pronunțării hotărârii judecătorești.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În speță piedica de carte funciară relevată constă în încălcarea unui drept subiectiv al unei terțe persoane, D.G.F.P. – A.F.P. C., fără a exista un titlu împotriva acesteia, și a principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești.
Tribunalul reține de asemenea că sunt corecte considerente privind verificarea de către registrator a înscrisului care stă la baza cererii de înscriere, în speță valabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare.
În acest sens, se reține că, chiar dacă intabularea s-a dispus prin sentință, aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare. Sub acest aspect este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ. Dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art. 151 alin. 10 din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul nr.633/2006 al A.N.C.P.I., registratorul era obligat să respingă cererea de înscriere deoarece indirect viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege.
Acest demers nu echivalează cu cenzura unei hotărâri judecătorești deoarece este în discuție o nulitate ce intervine pentru motive extrinseci acesteia, în condițiile în care acțiunea nu a avut ca obiect constatarea nulității sau a valabilității contractului din această perspectivă, iar instanța de judecată nu a putut realiza cercetări cu depășirea limitelor investirii.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” împotriva sentinței civile nr._/8.11.2012 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „AGRO 2001” împotriva sentinței civile nr._/8.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. I. M. I.
GREFIER,
V. D.
Red:C.F/27.06.2013
Tehnored.:C.L./27.06.2013
Jud.fond: D. N. - 2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1062/2013. Tribunalul BRAŞOV | Reziliere contract. Decizia nr. 472/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
