Pretenţii. Hotărâre din 12-03-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 2933/338/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 359
Ședința Publică din data de 12.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
GREFIER - L. P.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de către recurentul pârât I. V. împotriva sentinței civile nr. 1287/29.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Zărnești în contradictoriu cu intimații reclamanți C. E. și C. V., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 04.03.2013, 12.03.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin sentința civilă nr.1217/29.06.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C. E. și C. V. în contradictoriu cu pârâtul I. V.. S-a dispus obligarea pârâtului să achite reclamanților suma de 6000 lei cu titlu de despăgubiri. S-a obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 2413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulata si înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 21.10.2010 sub nr._ reclamanții C. E. si C. V. au chemat in judecata pe pârâtul I. V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de zugrăvire si reparații ce urmează a fi efectuate de reclamanți, ca urmare a inundației suferite prin neglijența pârâtului ce a uitat robinetul deschis in baia apartamentului său.
În drept, reclamanții si-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998 si 999 Cod civil.
La data de 21.04.2010, în jurul orelor 01:00, pârâtul I. V., care locuiește in apartamentul nr. 5, ce aparține mamei sale, situat în orașul Râșnov, ., ., ., a uitat deschis robinetul de apă caldă din baie, astfel că apa s-a scurs pe pereți, inundând în întregime apartamentul reclamanților C. E. si C. V., situat la parter, sub apartamentul pârâtului.
Deoarece acest eveniment s-a produs în timpul nopții, când reclamanții dormeau, el a fost constatat abia in jurul orei 03:00, când s-a întors la domiciliu de la serviciu fiul acestora C. A., care a observat că apa se scurgea neîntrerupt pe pereți. Reclamanții au mers pentru a-l anunța pe pârât de cele întâmplate, însă acesta nu a recunoscut că inundația ar proveni de la el.
În urma inundației, s-au produs deteriorări la pereții apartamentului, mobilierul din camere si pardoseala din parchet.
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa (cu intenție), dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Textele de mai sus reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care, pentru a fi angajată, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele patru condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește primul element al răspunderii delictuale pentru fapta proprie, prejudiciul, constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o anumită persoană. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât in privința existentei, cât și în privința posibilității de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data când se pretinde repararea lui. În stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei. De asemenea, gravitatea vinovăției nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor: autorul prejudiciului răspunde integral, chiar și pentru culpa cea mai ușoară.
Aplicând principiile mai sus expuse la datele speței, rezultă că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența prejudiciului, iar reclamanții pot obține repararea lui, deoarece prejudiciul este cert și nu a fost încă reparat.
Din declarația martorei D. V. reiese faptul că înainte de inundație, apartamentul reclamanților era zugrăvit, iar parchetul nou, iar în prezent apartamentul este degradat, parchetul este deteriorat, iar mobila ce fusese nouă acum este degradată. Aceleași aspecte rezultă si din declarația martorului M. N. care a arătat că înainte de inundație, tencuiala de pe pereți arăta normal, nu existau urme de infiltrații, iar în noaptea când a avut loc inundația, fiind chemat de fiul reclamanților pentru a-i da o mână de ajutor, a observat apă și pe pardoseală.
Prin urmare, înainte de inundație, apartamentul reclamanților se găsea într-o stare corespunzătoare folosirii conform destinației, iar după acest moment a suferit numeroase degradări. Aceste degradări au fost enumerate și în procesul-verbal încheiat la data de 10.05.2010 de către Asociația de proprietari „ROMACRIL” Râșnov, jud. B., la solicitarea fam. C. de a constata efectele inundației produse de I. V. in data de 21.04.2010.
Pentru stabilirea valorii prejudiciului cauzat, expertul construcții a procedat la măsurarea încăperilor componente ale apartamentului proprietatea reclamanților, la identificarea elementelor constructive, de finisaj si instalații afectate de inundație. Deoarece apartamentul a suferit degradări la principalele elemente de construcție, pentru a fi refăcut la nivelul de utilizare de dinainte de inundare, expertul a considerat că trebuie realizate tehnologic următoarele lucrări: răzuirea pereților si tavanelor care prezintă desprinderi ale startului de glet si exfolieri ale zugrăvelilor lavabile; reparații locale ale zonelor care prezintă exfolieri si cele ce vor rezulta in urma răzuirii; degresarea pereților si tavanelor in vederea aplicării stratului de zugrăveli la toate încăperile; zugrăveli interioare la pereți si tavane; demontarea parchetului degradat si înlocuirea acestuia.
În urma calculelor efectuate, expertul a stabilit suma de 6.045 lei ca fiind necesară pentru plata lucrărilor de refacere a elementelor de construcție afectate/degradate în urma inundării apartamentului.
În ceea ce privește cel de-al doilea element al răspunderii delictuale pentru fapta proprie, respectiv fapta ilicită, aceasta se referă la orice faptă a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În concret, fapta ilicită a constat in inundarea apartamentului reclamanților C. E. si C. V. cu apa provenită din apartamentul de deasupra, în care locuiește pârâtul I. V..
Din raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții nr._/2011 rezultă că expertul a constatat personal urme ale degradărilor produse la pereți, tavane și pardoseli în apartamentul proprietatea reclamanților, care au putut fi cauzate de prezența apei la nivelul pardoselii apartamentului de deasupra. După examinarea apartamentului pârâtului în care a constatat că există în dotare instalații de apă și obiecte sanitare care ar fi putut cauza inundarea, expertul a concluzionat că inundarea a fost provocată de către apa caldă de la un obiect sanitar defect sau uitat deschis in ziua de 21.04.2010, în jurul orei 03:00 a.m. Această concluzie este susținută și de declarația martorului M. N. care a arătat că apa care se scurgea pe pereți era caldă.
De asemenea, expertul a arătat că degradările constatate la tavane, pereți si pardoseli, precum și unele pete de umezeală în lungul traseelor conductorilor electrici, a îmbinărilor dintre fâșiile pereților despărțitori și pe verticala ghenelor de instalații, surprinse în fotografii, indică faptul că sursa umezirii o constituie apa prezentă la nivelul tavanului apartamentului reclamanților, deci apa care a venit de deasupra din apartamentul pârâtului. După formele petelor de umiditate identificate în fotografiile făcute imediat după inundare se constată că umezirea a fost cauzată de apa infiltrată pe la partea superioară. De asemenea, faptul că sunt afectate toate încăperile apartamentului și că apa a fost absorbită în grosimea pereților si tavanului denotă că inundarea s-a derulat pe o perioadă mai mare de timp, de câteva ore (1-3 ore).
Cât privește cea de-a treia condiție a răspunderii delictuale pentru fapta proprie, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu, acesta poate fi stabilit pornind de la premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele ilicite care au făcut posibilă, care au mediat acțiunea cauzală.
Sub acest aspect, după forma petelor de umezeală identificate în fotografiile făcute de reclamanți imediat după inundare și amploarea fenomenului, expertul a concluzionat că singura sursă posibilă de umezire simultană a tavanului, pereților și pardoselilor o constituie apa care a coborât gravitațional din tavan, care este și planșeul suport al pardoselii apartamentului nr. 5 al pârâtului. Urmele de umezeală constatate în apartamentul reclamanților și degradările produse nu sunt rezultatul igrasiei care ar proveni de la subsolul blocului, deoarece din fotografiile făcute rezultă că dacă la nivelul tavanului se constată urme de umiditate sau degradări, la nivelul pardoselii se regăsește pe aceeași verticală umiditatea similară celei de sus, deci aceasta a fost cauzată de apa care s-a prelins pe pereți din apartamentul de deasupra aparținând pârâtului.
În final, privitor la cel de-al patrulea element al răspunderii delictuale pentru fapta proprie, respectiv vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă si urmările acesteia. Răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, si indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.
Analizând probele administrate in cauză, instanța a considerat că pârâtul I. V. se face vinovat de săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii reținute în sarcina sa, deoarece acesta a provocat in noaptea de 21.04.2010 inundația care a dus la degradarea apartamentului reclamanților. Pârâtul a invocat în apărarea sa fapta unei terțe
persoane, pentru care nu este ținut a răspunde, respectiv că inundația ar fi provenit de la un alt apartament situat pe același tronson la un etaj superior.
În ceea ce privește inundațiile produse anterior datei de 21.04.2010, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că acestea au existat și au afectat inclusiv apartamentul reclamanților, însă eventualele degradări au fost reparate de către aceștia, astfel că apartamentul se găsea . la momentul producerii inundației din data de 21.04.2010.
Ipoteza avansată de pârât nu poate fi reținută ca fiind credibilă deoarece în acea zi nici o altă persoană nu a mai reclamat producerea vreunei inundații în propriul apartament.
Cu prilejul întocmirii raportului de expertiză, expertul a examinat apartamentul pârâtului și nu a constatat existența tavanelor și a pereților umezi sau degradați similar cu cei din apartamentul nr. 2, aparținând reclamanților, afectat de inundație. Conform gradientului hidraulic cu sensul de scurgere din amonte spre aval, inundația de la parter a pornit din apartamentul de deasupra. Deși pârâtul a susținut că apa provine de la nivelele superioare, acesta nu a reușit să indice zonele din locuința sa afectate de aceste presupuse scurgeri de apă de la apartamentele superioare.
Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții C. E. si C. V. in contradictoriu cu pârâtul I. V. si va obliga pârâtul să achite reclamanților suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri. De asemenea, a obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 2.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de către pârât, instanța, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă a respins această cerere ca neîntemeiată, deoarece pârâtul a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. V., solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că din nicio probă nu rezultă culpa sa în producerea faptei ilicite și nu operează nicio prezumție legală sau simplă cu privire la culpa sa ca urmare a faptului că locuiește în acest apartament alături de familia sa și mama sa, proprietara imobilului.
Având în vedere că mama sa este proprietara imobilului, eventual asupra acesteia s-ar putea răsfrânge o eventuală răspundere bazată pe dispozițiile art.1000 al.1 C.civ. Este vorba despre răspunderea pentru lucrurile ce sunt în paza noastră, instanțele aplicând o astfel de răspundere și în situația spargerii unei conducte de apă.
Un al doilea motiv este acela că, raportat la răspunderea pentru fapta proprie întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 C.civ., nu există nicio probă din care să rezulte că se face vinovat de prejudiciul cauzat prin fapta sa proprie.
Pentru ca răspunderea să fie angajată, nu este suficient ca să existe o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul ei, ci este necesar ca fapta să fie imputabilă autorului ei, adică persoanei care se face vinovată de săvârșirea acesteia.
Lipsește și condiția raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Astfel, din raportul de expertiză nu se poate determina vechimea exactă a inundației, ci expertul s-a bazat exclusiv pe procesul verbal încheiat de președintele asociației de proprietari a cărui opozabilitate se contestă, și a determinat degradări ale apartamentului reclamanților incluzând aspecte determinate de igrasia imobilului și nu de curgerea gravitațională a apei.
De asemenea, martorii I. V. și M. N., au relatat aspecte cunoscute din spusele reclamantei, fără a cunoaște direct evenimentele. Martorii M. C. și D. V., vecini de scară, au arătat că degradările se datorează unor inundații de la apartamentele vecine aflate la nivelele superioare.
Având în vedere că nu are nicio legătură cu degradările produse, iar simplul fapt că locuiește în apartamentul de deasupra nu creează o prezumție în ceea ce privește eventuala sa culpă, recurentul solicită admiterea recursului.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că în mod corect instanța de fond a evidențiat faptul că răspunderea civilă are caracter personal, iar prin adresa nr.46/2012 a Asociației de proprietari rezultă că toate cheltuielile aferente apartamentului sunt suportate de persoana recurentului pârât.
De asemenea, s-a încercat soluționarea amiabilă a pricinii, martorul M. N. asistând la discuția purtată cu recurent și soția acestuia, dar acesta le-a oferit un preț cu mult sub cel necesar acoperirii pagubelor.
Expertul numit în cauză a constatat că singura sursă posibilă de umezire simultană a tavanelor, pereților și pardoselei a fost apa ce a coborât gravitațional din tavan, inundația fiind produsă pe o perioadă mai mare de timp de 1-3 ore. De asemenea, expertul a arătat că degradările produse indică faptul că sursa umezirii o constituie apa prezentă la nivelul tavanului apartamentului imediat superior.
Prejudiciul constatat de expert a fost confirmat și de martorii audiați în cauză, martoar D. V. vizitând apartamentul chiar în dimineața imediat următoare producerii evenimentului. De asemenea, martorii D. V. și M. N. au arătat că anterior apartamentul nu prezenta urme ale unor inundații mai vechi.
Având în vedere că probele administrate în cauză au probat elementele răspunderii delictuale, intimații solicită respingerea recursului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 C.pr.civ., art.312 al.1 c.pr.civ.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.3041 C.pr.civ. și raportat la probele administrate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998-999 C.civ. ce reglementează răspunderea pentru fapta proprie, iar instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile angajării acestei răspunderi.
Prin cererea de recurs s-a invocat faptul că nu rezultă din probele administrate culpa sa în producerea evenimentului și de asemenea nu operează nicio prezumție cu privire la culpa sa din faptul că locuiește în acel apartament ce aparține mamei pârâtului.
Chiar dacă proprietarul apartamentului nu este recurentul, ci mama acestuia, nu este exclusă culpa sa în producerea inundației. Nu s-a invocat în cauză răspunderea pentru lucruri reglementată de dispozițiile art.1000 al.1 C.civ., respectiv spargerea unei conducte, ci faptul că s-a uitat un robinet de apă caldă deschis și astfel s-a produs inundația.
În consecință, în mod corect instanța de fond a analizat probele administrate prin raportare la acest temei de drept, și nu la temeiul de drept constând în art.1000 al.1 C.civ., ce nu s-a invocat.
Răspunderea pentru fapta personală poate fi angajată indiferent de locul unde fapta se produce, în apartamentul propriu sau în locuința altei persoane (prin raportare la situația din speță), impunându-se însă a fi dovedite condițiile angajării acesteia, ce au fost corect prezentate de către instanța de fond. Aceasta nu s-a bazat pe prezumții atunci când a stabilit vinovăția pârâtului, ci pe probele administrate în cauză.
Astfel, expertul numit a reținut că degradările constatate la tavane, pereți și pardoseli precum și unele pete de umezeală în lungul traseelor conductorilor electrici, a îmbinărilor dintre fâșiile pereților despărțitori și pe verticala ghenelor de instalații, indică faptul că sursa umezirii o constituie prezența apei la nivelul tavanului, deci în apartamentul de deasupra, proprietatea pârâtului. De asemenea, s-a arătat că, față de forma petelor de umezeală și amploarea fenomenului, singura sursă posibilă de umezire simultană a tavanului, pereților și pardoselilor o constituie apa care a coborât gravitațional din tavan, acesta fiind și planșeul suport al pardoselii apartamentului nr.5 aparținând pârâtului.
Pârâtul a invocat în cauză faptul că sursa degradărilor produse în apartamentul reclamanților constă în inundații anterioare produse la apartamentele superioare nivelului unde acesta locuiește.
Probele administrate în cauză combat însă aceste apărări. Astfel, martora I. V. a relatat despre o inundație ce a avut loc în luna februarie 2010 la un apartament situat la etajul 4, când apa a coborât și pe casa scării, ajungând și la etajul 1 unde locuiește pârâtul, dar și la parter unde locuiesc reclamanții. Martora nu a intrat decât în apartamentul pârâtului unde a observat că pereții erau umezi, dar nu a intrat și nu cunoaște dacă și apartamentul reclamanților a fost afectat atunci.
Această inundație ce s-a produs nu exclude însă producerea alteia în luna aprilie 2010 având drept sursă apartamentul unde pârâtul locuiește. De asemenea, martora a arătat că în apartamentul pârâtului erau uzi doar pereții, fără a relata despre prezența unei cantități mari de apă pe podeaua acestuia. Or, expertul a prezentat drept cauze ale prejudiciului prezența apei la nivelul planșeului suport al pardoselii apartamentului pârâtului.
Aceeași martoră a relatat că are cunoștință despre producerea unor inundații și de către vecina de la etajul 3, fără a relata însă mai multe aspecte legate de acestea. Celălalt martor propus de pârât, respectiv M. C. a relatat de asemenea despre acest inundații, fără a cunoaște însă dacă acestea au afectat apartamentul reclamanților.
În schimb, martorul M. N. a declara că a fost sunat noaptea de fiul reclamanților în data de 21.04.2010, care l-a chemat să îl ajute la ridicarea mobilei și a celorlalte bunuri din locuința ce fusese inundată, apa curgând din tavan. A mai arătat că reclamanții s-au dus noaptea la apartamentul pârâtului și de asemenea faptul că avea cunoștință despre locuinței anterior acestui eveniment, aceasta neprezentând infiltrații. Aceeași stare bună a apartamentului a fost expusă și de martora D. V., ce vizitează des locuința.
Coroborând toate acest probe, în mod corect instanța de fond a constatat că există fapta ilicită constând în inundarea apartamentului prin lăsarea robinetului deschis în apartamentul locuit de pârât și de asemenea raport de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs în locuința reclamanților situată la nivelul inferior.
În privința vinovăției, răspunderea personală se angajează și pentru neglijență sau imprudență, astfel cum rezultă din prevederile art.999 C.civ., uitarea robinetului deschis constituind un act de neglijență.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată că soluția atacată este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul textelor legale invocate și a prevederilor art.312 al.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât I. V. împotriva sentinței civile nr.1217/29.06.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești pe care o menține.
Obligă recurentul pârât I. V. la plata către intimații reclamanți C. E. și C. V. a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. M. B. N. F.
GREFIER
L. P.
Red. BM/29.04.2013
Tehnored. LP/29.04.2013
2Exemplare
Jud. fond O. E. D./Judecătoria Zărnesti
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1104/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 86/2013.... → |
|---|
