Acţiune în constatare. Decizia nr. 1288/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1288/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1288/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1288/A
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: N. M. F.
Judecător: A. B.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-reclamantă Poliția L. F. prin reprezentant legal A. Binig în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. I., având ca obiect acțiune în constatare, împotriva sentinței civile numărul 881/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 881/2015 Judecătoria F. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, și-n consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Poliția L. F. în contradictoriu cu pârâta Mucelea I..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.248 alin.1 C.pr.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție de fond, peremptorie și absolută.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, se impune a se verifica calitatea părților pentru ca raportul procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății
În cazul în speță, instanța a reținut că prin Decizia nr.65/25.07.2014, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. examinând deficiențele consemnate în raportul de audit financiar încheiat în urma acțiunii „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară întocmite pentru anul 2013”, la U.A.T. Municipiul F., a stabilit, în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a lua măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata fără bază legală în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare, a unor venituri salariale sub forma sumelor compensatorii, personalului Poliției Locale F., (funcționarilor publici și personalului contractual), evidențierea în contabilitate și recuperarea acestuia, (măsura II 7 din Decizie).
Potrivit art.4 din Legea nr.155/2010 a poliției locale, aceasta se organizează și funcționează, prin hotărâre a autorității deliberative a administrației publice locale, ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică. Astfel, prin Hotărârea nr.16/31.01.2006 a Consiliului Local al Mun. F. a fost aprobată înființarea Serviciului Public de Poliție Comunitară F., ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local F..
D. fiind faptul că, prin Decizia nr.65/25.07.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B. s-au stabilit obligații doar în sarcina ordonatorului principal de credite, controlul fiind efectuat la U.A.T. Municipiul F., reclamanta din prezenta cauză fiind doar o instituție publică cu personalitate juridică, din subordinea Consiliului Local F., instanța a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Poliția L. F., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta B. I., pentru acțiune în constatare și pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului reclamanta Poliția L. F., care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și obligarea intimatei la plata sumei totale de 10.975 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2008 – 2014, iar în subsidiar, să se constate că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 84/2012 și ale Legii nr. 124/2013 și să se dispună exonerarea de la plata acestei sume.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta reia considerentele pentru care apreciază că acțiunea formulată este întemeiată, iar cu privire la excepția admisă arată că are calitate procesuală activă, întrucât este ordonator de credite în raport cu intimatul în cauză, acesta fiind fostul său angajat. Apelanta invocă practica judiciară a Tribunalului B., secția I civilă, respectiv sentința civilă nr. 158/Mas/2005, pronunțată în dos. nr._ .
Apelanta mai arată că, deși nu există o acțiune culpabilă a salariatului, cauzatoare de prejudicii, care să presupună răspunderea contractuală, există însă daună în contul angajatorului, incidență în cauză având dispozițiile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, fapt ce reprezintă o formă specială de răspundere. În acest sens, singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 și urm. C.pr.civ.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.
Intimata pârâtă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Astfel, prin cererea introductivă de instanță reclamanta, care a avut calitatea de angajator, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, funcționar public în raport de serviciu cu reclamanta în perioada de referință a acțiunii, 2009 – 1.09.2014, obligarea acesteia la plata sumei de 10.975 lei, reprezentând sume compensatorii. Invocarea deciziei nr. 6/7.02.2012 a Curții de Conturi prin motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată nu însemnă că trebuie excluse la aprecierea legitimării procesuale pasive celelalte temeiuri de drept și de fapt invocate de reclamantă în cerere. În cauză a existat între părți un raport de serviciu, pârâta având calitatea de funcționar public în cadrul instituției reclamante, iar sumele de bani pretinse au fost încasate în baza acestui raport de serviciu, iar una dintre dispozițiile legale invocate este art. 256 alin.1 Codul muncii, care reglementează restituirea sumelor nedatorate de către salariatul care le-a încasat. Ca urmare, reclamanta justifică calitate procesuală activă, fiind titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În consecință, instanța de apel apreciază că în mod greșit prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, soluția legală fiind aceea a respingerii acestei excepții și analizarea cauzei pe fondul său.
Potrivit art. 480 alin. 3C.pr.civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului (…), instanța de apel va anula hotărârea și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acesteia măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Având în vedere aceste dispoziții legale, întrucât niciuna dintre părți nu a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 480 alin.3 C.pr.civ., Tribunalul va proceda la anularea hotărârii și la evocarea fondului.
Rejudecând cauza după anularea hotărârii, ca urmare a evocării fondului, instanța constată următoarele:
Pârâta a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției reclamante în perioada de referință a acțiunii, în temeiul unui act care nu a fost depus la dosarul cauzei.
În această calitate, se susține că pârâta a încasat de la reclamantă în perioada 2009 – 2010, diferite sume de bani, cu titlu de sume compensatorii. Din tabelul de la fila 15 din dosarul Tribunalului B. nr._ rezultă că pârâta ar fi încasat 6350 lei, reprezentând drepturi speciale conform actului adițional nr. 248/12.01.2009 la acordul de muncă în anul 2009, iar din tabelul de la fila 18 din același dosar reiese că ar fi beneficiat de suma de 4625 lei în anul 2010, cu titlu de sume tranzitorii conform Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, funcționarilor publici din cadrul reclamantei.
Instanța reține că la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul F. s-a desfășurat o acțiune de audit al conturilor anuale de execuție pentru exercițiul bugetar al anului 2013, Camera de Conturi B. emițând decizia nr. 65/25.07.2014. P. această decizie s-a constatat plata nejustificată sub forma sumelor compensatorii a unor venituri de natura drepturilor pentru menținerea sănătății și securității muncii, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Poliției Locale F. în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare.
S-a dispus ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata fără bază legală în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare către personalul contractual și funcționarii publici a unor venituri salariale, între care sume compensatorii de natura indemnizației de hrană, drepturile pentru menținerea sănătății și securității muncii, respectiv spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Ca urmare a acestei decizii, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei judecăți, reclamanta a solicitat restituirea de către pârât a sumelor de bani mai sus amintite, încasate de către acesta din urmă în mod necuvenit.
Legalitatea încasării drepturilor bănești menționate în petitele cererii de chemare în judecată a format obiectul analizei Curții de Conturi, conform celor de mai sus, astfel încât, dacă s-ar fi probat încasarea efectivă a acestor sume, ar fi fost incidente prevederile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Faptul că pârâta a încasat necuvenit sumele de bani precizate în cererea de chemare în judecată a fost dovedit doar cu extrasele din evidențele contabile ale reclamantei depuse la filele 15 și 18 ale dosarului nr._ al Tribunalului B..
Instanța reține că din niciun înscris depus la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta ar fi încasat efectiv sumele pretinse, întrucât reclamanta nu a depus la dosarul cauzei statele de plată sau alte documente justificative care să conțină semnătura funcționarului public. Potrivit art. 168 alin.1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În același timp sunt incidente și prevederile art. 2 din Legea nr. 84/14.06.2012, potrivit cărora s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 (inclusiv pentru veniturile de natură salarială stabilite în baza contractului colectiv de muncă, cum este cazul în speță față de mențiunile de pe înscrisul de la fila 15 din același dosar) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Instanța constată de asemenea și aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 124/23.09.2014 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 din actul normativ menționat trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Cum existența prejudiciului în patrimoniul reclamantei a fost constatată printr-o decizie a Curții de Conturi, iar prejudiciul constă în drepturi salariale reprezentând sume compensatorii, rezultă că reclamanta nu mai poate obține un titlu executoriu împotriva pârâtului.
Astfel, legiuitorul a înțeles să intervină si exonereze de la plata drepturilor salariale încasate necuvenit anumite categorii profesionale, instanța neputând să treacă peste voința legiuitorului și să oblige la plata acestor sume.
În ce privește petitul formulat în subsidiar, instanța apreciază că este nefondat. Instanța judecătorească nu poate fi chemată decât să soluționeze un litigiu ivit între părțile procesului, iar nu să constate incidența unor texte de lege, a căror aplicabilitate a fost deja reținută, iar consecința acestui fapt este respingerea capătului de cerere formulat în principal. Este de asemenea inutilă dispoziția de a exonera pârâta de la plata sumelor aferente anilor 2009 și 2010, întrucât există prevederi legale, care au aplicabilitate fără a fi condiționate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
În ce privește solicitarea apelantei de a se ține cont de practica judecătorească invocată, instanța apreciază că este nefondată, întrucât în sistemul român de drept hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept. D. urmare, trimiterile făcute de apelantă la soluția adoptată de o instanța de judecată într-o speță similară, sunt lipsite de relevanță juridică.
Având în vedere aceste considerente, instanța de apel, ca urmare a evocării fondului, urmează să respingă cererea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă Poliția L. F. împotriva sentinței civile nr.881/2015 pronunțate de Judecătoria F., pe care o anulează.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În urma rejudecării și evocării fondului, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Poliția L. F. în contradictoriu cu pârâtul Burcelea I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015
Președinte, Judecător,
N. M. F. A. B.
Grefier,
Pentru I. C., aflată în concediu de odihnă,
semnează grefier șef secție I civilă, I. M.
Red. N.F./04.01.2016
Tehnored. DP./04.01.2016 – 5 ex.
Jud. fond: B. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 447/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 604/2015. Tribunalul... → |
|---|
