Contestaţie la executare. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 721/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 721/. publică din data de 13 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR – D. N.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul contestator N. N., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., împotriva Sentinței civile nr. 7561/13.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.11.2014, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sentința civilă nr. 7561/13.06.2014, Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatorul N. N. CNP_ cu domiciliul în loc. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B. cu sediul în mun. B., .. 7, jud. B., ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 712 alin.2 Ncpc ,,în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
P. cererea formulată, contestatorul a arătat că prin decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr._/22.07.2013 emisă de ANAF –AFP B. i s-a stabilit pe nedrept, răspunderea solidară cu . SRL.
Această decizie reprezintă însă un act administrativ fiscal care este supusă procedurii prevăzute de art. 205 și urm din OG nr. 92/2003, procedură urmată de altfel de către contestator, AJFP B. soluționând contestația administrativă formulată împotriva acestui act prin decizia_/24.01.2014 (f. 122-126). Or, întrucât există o cale procesuală specifică pentru desființarea acestui act, se contată că motivele invocate de contestator privind reținerea eronată a răspunderii sale solidare, nu pot fi analizate pe calea prezentei contestații la executare.
Deși prin cererea formulată, contestatorul a arătat că această decizie nu i-a fost comunicată, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că AJFP B. a procedat conform art. 44 din OG nr. 92/2003 la comunicarea acestui act, respectiv inițial a trimis la domiciliul contestatorului scrisoare recomandată cu confirmare de primire care a fost returnată ca urmare a expirării termenului de predare(f. 68) iar ulterior a procedat la comunicarea actului prin publicitate (f. 65-67).
Potrivit art. 141 alin.2 din OG nr. 92/2003 „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege” iar ca urmare a expirării termenului de 15 zile, decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr._/22.07.2013 a devenit titlu executoriu, intimata procedând potrivit art. 145 din OG nr. 92/2003 la emiterea somației nr. 8/_ /714 și a titlului executoriu nr. 1/30.09.2013 (f. 79-80).
Potrivit art. 145 alin.1 din OG nr. 92/2003 ”executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu” din interpretarea textului legal menționat rezultând că nu este necesară o comunicare distinctă a titlului executoriu, acesta fiind trimis odată cu somația.
Somația nr. 8/_ /714 i-a fost comunicată contestatorului la domiciliul acestuia din mun. B., .. 13 A 18, ..2013) și ulterior prin publicitate (01.11.2013) conform art. 44 din OG nr. 92/2003 (f. 81-83) și ca urmare susținerile acestuia referitoare la nulitatea executării silite pentru lipsa somației și pentru lipsa comunicării distincte a titlului executoriu, nu pot fi reținute.
La data de 18.10.2013, contestatorul a solicitat intimatei ca toate actele administrativ fiscale să-i fie comunicate la adresa din com. B., ., jud. B. (f. 22-23) însă pentru modificarea domiciliului fiscal la adresa de reședință, contestatorul trebuia să depună la intimată formularul 050 astfel cum rezultă din adresa nr._/02.12.2013 (f. 24).
Or, în condițiile în care domiciliul fiscal al contestatorului era identic cu adresa de domiciliu ce figurează în cartea de identitate a acestuia și nu a fost operată nicio modificare în acest sens, instanța constată că intimata a procedat în mod corect la comunicarea actelor de executare la adresa de domiciliu a contestatorului și ca urmare a returnării actelor, prin publicitate.
Referitor la poprirea înființată la data de 13.12.2013 pe contul deținut de contestator la Raiffeisen Bank SA (f. 9), se reține că aceasta a fost legal instituită în baza titlului de creanță reprezentat de decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr._/22.07.2013 iar din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că suma de bani ce a fost poprită era cu destinație specială în sensul art. 728 alin.7 din NCpc pentru a se reține nelegalitatea acestei măsuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul N. N., care a solicitat schimbarea sa în tot în sensul admiterii contestației la executare, pentru următoarele motive:
Conform art. 31 alin. 1 lit. a C.pr.fiscala, pentru persoanele fizice domiciliul fiscal este adresa unde locuiesc efectiv, în cazul in care aceasta este diferita de domiciliul legal.
Somația si celelalte acte de procedura nu i-au fost comunicate la domiciliul fiscal, potrivit art.44 alin.2 C.pr.fiscala, nici prin înmanare directă, nici prin posta. În data de 18.10.2013 a inștiințat organul fiscal ca locuiește in . scrisa. La data de 01.11.2013 somația a fost comunicata prin publicitate, respectiv afișare pe internet, cu incalcarea art.44 alin.4 C.pr.fiscala, comunicarea directa conform art.44 alin.2 C.pr.fiscala fiind posibila la domiciliul fiscal din .> În evidentele SPCLEP B. figurează cu reședința in . anul 2012. Legea nu impune obligația sa, în calitate de contribuabil, de a notifica organelor fiscale orice schimbare de domiciliu sau reședința, ci impune obligația organului fiscal de a comunica toate actele de procedura la domiciliul fiscal, conform art.3 I alin. I lit.a teza a ll-a Cod procedură fiscală, acolo unde locuiește efectiv.
Organul fiscal și-a încălcat obligația de buna-credință, prevăzută de art. 12 Cod procedură fiscală, comunicând somația de executare silita prin publicitate, de fapt . pe o pagină de internet pe care nu are obligația să o consulte, astfel încât scopul comunicării actelor de urmărire silită să nu fie atins.
Același lucru s-a întâmplat și cu adresa de înființare a popririi, care se comunică obligatoriu si debitorului, nu numai terților popriți.
Instanța nu a observat toate aceste nereguli, considerând în mod greșit ca formalitățile prevăzute de art.44 si art. 145 alin.l Cod procedură fiscală au fost legal îndeplinite, ceea ce denota o greșita interpretare a probelor si aplicarea greșita a legii.
Cât timp formulase deja cererea privind modificarea domiciliului fiscal la data emiterii somației, cerere înregistrată in arhiva creditoarei, numai cu rea-credință organul fiscal s-a considerat "in imposibilitate" de a-i comunica somația de executare silita și înștiințarea de poprire.
Până la termenul de apel va depune adeverința SPCLEP B. din care sa rezulte data la care a fost înregistrat cu reședința in .> Intimata A.J.F.P B. a formulat întâmpinare, act procesual prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.19 ).
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, văzând că nu există motive de apel de ordine publică, tribunalul reține că apelul nu este întemeiat.
Singurul motiv de apel invocat în speță este acela că apelantul avea reședința înscrisă în evidențele oficiale în . 2012 și a înștiințat despre acest lucru intimata.
În realitate, din copia cărții de identitate depusă la dosar în apel nu rezultă că apelantul are reședința stabilită la adresa pretinsă. Domiciliul înscris în acest act este la adresa unde i-au fost făcute comunicările de către intimată.
Potrivit prevederilor art.31 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma aflată în vigoare la data emiterii și comunicării actelor atacate în speță:
,,ART. 31
Domiciliul fiscal
(1) În cazul creanțelor fiscale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
d) pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.
(2) P. adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înțelege adresa locuinței pe care o persoană o folosește în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind luate în considerare. Dacă șederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare și nu depășește perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3) În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) și d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.
(3^1) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.
(3^2) Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluționează de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului potrivit art. 44.
(3^3) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(3^4) Data schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de modificare a domiciliului fiscal.
(4) În cazul celorlalte creanțe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înțelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii”.
Din analiza sistematică a normelor legale precitate reiese că dacă persoana fizică, participantă la raporturile juridice fiscale, locuiește efectiv la altă adresă decât cea de domiciliu (care figurează ca atare în evidențele legale), domiciliul fiscal se poate stabili la reședința respectivă cu condiția înregistrării sale, prin formularea în acest sens a unei cereri către organul fiscal, însoțită de dovezi și admiterea cererii prin decizie de modificare a domiciliului fiscal, care se comunică contribuabilului potrivit art. 44 din O.G. nr.92/2003.
Există, de asemenea, posibilitatea ca organul fiscal să emită din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal, dar exclusiv în situația în care constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul oficial, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
În speță nu regăsește o atare ipoteză, apelantul figurând chiar și la data înregistrării căii de atac în evidențele oficiale cu domiciliul la adresa înscrisă ca domiciliu fiscal în evidențele intimatei.
În sfârșit, data schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de modificare a domiciliului fiscal. În ceea ce îl privește pe apelant o asemenea decizie nu a fost emisă anterior comunicării titlurilor de creanță, a titlului executoriu și a somației contestate în speță, pentru simplul motiv că acesta nu a înregistrat anterior o cerere de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare, conform legii.
Codul fiscal ori Codul de procedură fiscală nu instituie obligația contribuabilului de a notifica organelor fiscale orice schimbare de domiciliu sau reședință, însă impune obligația de a se solicita, în scris, schimbarea domiciliului fiscal, în cazul în care se dorește acest lucru, ca urmare a schimbării domiciliului sau reședinței, cu prezentarea dovezilor corespunzătoare. În caz contrar, organul fiscal menține domiciliul înscris și face comunicarea actelor la acesta. Schimbarea domiciliului fiscal se realizează din oficiu doar în situația în care se schimbă domiciliul înscris în evidențele oficiale, situație în care nu se află apelantul conform celor de mai sus.
Pe cale de consecință, procedura de comunicare a actelor emise de către intimată a fost legal realizată în modalitatea reținută de către prima instanță.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de către apelantul N. N. împotriva Sent. civ. nr.7561/13.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul N. N. împotriva Sent. civ. nr.7561/13.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 13.11.2014, în condițiile art.396 alin.2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. P. pentru D. N. detașată la Curtea de Apel B. semnează președintele instanței
Judecător A. N. M.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P.O./ 09.02.2015
Tehnored. V.P./09.02.2015
Ex 4
Jud fond- M. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 928/2014. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 8259/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
