Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1280/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 1280/. publică de la 12.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător – R. M. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantul – contestator D. P. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 06.11.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr._ din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatarul D. P. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță, titlul de creanță constând în decizia de impunere nr._/17.02.2014 nu a fost desființat faptul că partea contestatoare a înțeles să achite anticipat suma de 276 lei stabilită în titlul executoriu nu are relevanță câtă vreme, potrivit situației analitice depuse la f. 20 din dosar, acesta înregistrează datorii fiscale mai vechi, din anul 2012, iar intimata a înțeles să procedeze la stingerea obligațiilor de plată conform ordinii prevăzute de art. 114, 115 din OG nr. 92/2003.
În concluzie, față de textele de lege menționate în alineatele precedente, instanța a reținut că decizia de impunere nr._/17.02.2014, prin care s-au calculat obligații de plată privind contribuția de asigurări sociale de sănătate în cuantum total de 138 lei constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 141 alin 2 din OG nr. 92/2003, iar contestatorul nu a formulat contestație împotriva acestor decizii .
Creanța cuprinsă în titlul executoriu este certă, existența sa rezultând din cuprinsul deciziei de impunere necontestată, este lichidă, câtimea sa rezultând din actul de creanță și este exigibilă, termenul de plată fiind menționat.
Titlul executoriu și somația cu același număr au fost emise cu respectarea art. 141 alin. 4 și a art. 145 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nefiind dovedite cauze care să atragă nulitatea acestora, astfel că executarea silită a fost începută cu respectarea dispozițiilor art. 141 din OG nr. 92/2003.
În consecință, pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 172 și urm din OG nr. 92/2003, instanța a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel contestatorul D. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul – contestator a arătat că hotărârea atacată este nelegală deoarece contestatorul a procedat conform art. 296 indice 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, care prevede obligația contribuabililor prevăzuți la art. 296 indice 21 alin. 1 lit. d de a efectua în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale.
Apreciază că prima instanță a reținut în mod greșit că avea posibilitatea atacării titlului de creanță devenit titlu executoriu, conform art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, deoarece acesta a recunoscut cuantumul obligației cuprinse în decizia nr._/17.02.2014, motiv pentru care a și plătit suma de 276 lei în cursul anului 2014.
Pe de altă parte, apelantul – contestator arată că a optat pentru procedura prevăzută de art. 172 și urm. din OG mr. 92/2003, procedură indicată și de organul fiscal prin somație și titlu executoriu.
Apelantul consideră că ulterior stingerii obligației de plată prin achitarea acesteia la 04.03.2014, organul fiscal în mod abuziv a declanșat executarea silită în 29.09.2014 prin emiterea somației și a titlului executoriu, astfel că se impune anularea în tot a executării.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, art. 702, 711 și 719 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 24 și 148 Cod procedură fiscală.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect că titlul de creanță constând în decizia de impunere nr._/17.02.2014 nu a fost desființat, iar potrivit art. 141 alin. 3 Cod procedură fiscală, modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele de apel invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 296 indice 24 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, persoanele care realizează venituri din profesii liberale sunt obligate să plătească în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale, dar o astfel de plată nu este exclusă de la aplicarea dispozițiilor art. 115 din OG nr. 92/2003, care stabilește ordinea stingerii datoriilor.
Chiar dacă a înțeles să efectueze o plată anticipată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2014, în condițiile în care apelantul contestator mai înregistra și alte creanțe fiscale, așa cum rezultă din situația analitică debite plăți solduri pe care nu a contestat-o și care se află depusă la fila 20 din dosarul de fond, această plată nu putea să stingă datoriile decât în ordinea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, reținem că din moment ce apelantul nu a făcut dovada că a achitat anterior datei de 04.03.2014 debitele restante aferente anului 2012 și nici nu a contestat decizia de impunere ce a devenit titlu executoriu, pe care de altfel arată și în motivele de apel că nu a înțeles să o conteste, apreciem că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins contestația dedusă judecății.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul contestator D. P., având CNP_, cu domiciliul în S., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul în B., .. 7, jud. B., având cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. M. C.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./08.02.2016
Tehnored./M.D./09.02.2016
4 ex.
Judecător fond I. V.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 604/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 928/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
