Pretenţii. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 764/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.764 /R
Ședința publică din data de 03.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR:V. M.
JUDECĂTOR: C. D.-P.
GREFIER: D. ANDORNIC
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării contestației în anulare formulată de contestatorii pârâți N. A. V., M. D., C. I., împotriva Deciziei civile nr. 1314/R, pronunțată de Tribunalul B. la data de 31.10.2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. " I. D. D." și intimații reclamanți N. V. M., N. O. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 18.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.09.2014 iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 03.10.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față instanța reține următoarele:
P. Decizia civilă nr. 1314/R din 31.10._, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de recurs formulată de recurenții pârâți C. ,,I.” din D., N. A. V., M. D. și C. D. I., reprezentați de av. V. S., în contradictoriu cu intimații reclamanți N. V. M. și N. O. – G., reprezentați de av. S. C. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1430/20.03.2013 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ și au fost obligați recurenții-pârâți să plătească intimaților-reclamanți suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a făcut confuzia menționată de recurenți referitoare la calitatea pârâtului C. ,,I. din D.” de persoană juridică, este evident statutul său juridic care rezultă din actele sale constitutive.
Potrivit Statutului composesoratului (fila 147 din dosarul judecătoriei din primul ciclu procesual), scopul acestei asociații, persoană juridică română de drept privat, îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, persoanelor fizice sau după caz moștenitorilor acestora, care au formulat cerere conform art. 45 din Legea nr. 1/2000 și Legii fondului funciar nr. 18/1991, punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere și eliberarea titlurilor de proprietate de către Comisiile locale, în condițiile Legii nr.18/1991 și în conformitate cu Legea nr.1/2000.
În mod legal se precizează între clauzele care reglementează scopul acestei asociații faptul că reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate realiza decât în favoarea persoanelor îndreptățite care formulează cerere în acest sens.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciind că în lipsa formulării cererii de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar pârâții cărora C. le-a achitat o parte din subvenția APIA nu erau îndreptățiți la primirea acestei sume, plata fiind nedatorată.
Art. 8 din Legea nr. 18/1991 stipulează :,, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil”.
D. dispozițiile legale precitate, rezultă că, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legilor fondului funciar, este necesară formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu.
De asemenea, din aceste prevederi legale reiese că pot beneficia de măsurile reparatorii instituite de legile fondului funciar numai membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991, recurenții pârâți persoane fizice trebuiau să facă dovada promovării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului în termenele și în condițiile stipulate de lege, atașând și dovada că au calitatea de succesori în drepturi al proprietarului inițial și că acest teren a făcut parte din patrimoniul CAP, fiind preluat din proprietatea antecesorului lor.
Instanța a mai reținut că termenul instituit de legile fondului funciar pentru formularea cererilor de reconstituire este un termen de decădere, potrivit prevederilor art. 9 alin.3 din Legea nr.18/1991. Nesocotirea acestui termen atrage decăderea, adică stingerea dreptului de proprietate, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și, prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Materialul probator ce a fost administrat în cauză nu atestă îndeplinirea niciuneia dintre aceste cerințele legii.
Recurenții persoane fizice nu au urmat procedura prealabilă obligatorie reglementată de legile fondului funciar pentru imobilul în litigiu, la dosarul cauzei nefiind depusă vreo cerere promovată în conformitate cu aceste prevederi legale pentru acest teren, chiar și cu depășirea termenelor instituite de lege. Instanța mai reține că termenele prevăzute de legile fondului funciar sunt susceptibile de întrerupere sau suspendare, în condițiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă. Repunerea în termen poate fi stabilită de către comisia locală de fond funciar iar, în caz de refuz din partea acesteia, de către instanța de judecată. În consecință, pârâții persoane fizice trebuiau să dovedească, potrivit art. 1169 Cod civil, că au fost împiedicați de o împrejurare mai presus de voința lor pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate. Or, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate chiar cu depășirea termenelor instituite de lege nu a fost promovată, ca de altfel nici o cerere de repunere în termenul de formulare a unei asemenea cereri.
În condițiile în care numai autorul reclamanților (N. V. V.) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul său, N. V., iar pârâții nu au formulat cerere în temeiul legilor fondului funciar, numai reclamanții pot beneficia de subvenția administrată de Composesorat.
Față de scopul Composesoratului, astfel cum rezultă din statutul său, hotărârea asociației din 24.10.2009 prin care s-a apreciat că și pârâții N. A. V., M. D. și C. I. sunt în drept să primească ajutorul primit de la Stat, este contrară prevederilor art. 6 din Statut și textelor legale citate mai sus. Adunarea Generală a asociației nu poate dispune asupra recunoașterii calității unor alte persoane, care nu îndeplinesc cerințele legale, de persoane îndreptățite în temeiul Legii nr. 18/1991.
Sumele de bani încasate de la APIA se cuvin numai persoanelor care deține terenuri agricole. Recurenții pârâți persoane fizice nu au făcut dovada că au calitatea de beneficiari ai legii fondului funciar, la dosarul cauzei nefiind depusă vreo cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestei legi. C. nu putea decide, față de dispozițiile legale și actele sale de constituire, în lipsa unor înscrisuri care să provină de la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, că anumite persoane au calitatea de persoane îndreptățite. Recurenții mai invocă faptul că s-ar fi predat din partea Comisiei locale composesoratului doar Tabelul nominal în care era menționat doar autorul comun al reclamanților și pârâților persoane fizice, însă acest aspect nu are relevanță, față de scopul composesoratului, care îi permitea și îl obliga să ia cunoștință de toate actele de reconstituire a dreptului de proprietate a membrilor săi.
Recurenții invocă și faptul că reclamanții ar fi evitat să depună la dosarul cauzei titlul de proprietate cu privire la suprafața de teren aflată în administrarea composesoratului, ignorând faptul că eliberarea titlurilor de proprietate constituie chiar unul dintre scopurile composesoratului, prevăzut în Statut. La dosarul cauzei s-a făcut dovada că autorul reclamanților este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate prin formularea cererii, pe când pârâții persoane fizice nu au făcut dovada unei astfel de cereri.
Faptul că în certificatul de moștenitor după defunctul N. V. V. nu este inclus la masa succesorală și terenul agricol moștenit de la tatăl acestuia nu are relevanță. P. certificatul invocat reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori ai persoanei care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. În temeiul art. 13 din Legea nr. 18/1991, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului lor, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, condiție pe care reclamanții o îndeplinesc, iar pârâții persoane fizice nu o întrunesc.
Recurenții invocă și neîndeplinirea procedurii de citare cu composesoratul pentru ultimul termen de judecată acordat de prima instanță în cel de-al doilea ciclu procesual. Or, o astfel de critică este lipsită de orice fundament, pârâtul C. ,,I. din D.” fiind legal citat pentru termenul de judecată din 6.03.2013, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 75. Citația a fost primită de președintele composesoratului, care a semnat personal dovada și a prezentat actul său de identitate, consemnat ca atare de agentul procedural.
În ce privește cheltuielile de judecată acordate pârâților persoane fizice, instanța de recurs a reținut faptul că în calea de atac a recursului criticile au fost formulate generic, exprimând o simplă nemulțumire în raport de cuantumul acestora, fără indicarea dovezilor care nu au fost luate în considerare de instanță și care ar fi determinat o sumă mai mare decât cea la care judecătoria i-a obligat pe reclamanți.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de recurs, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 274 din același cod, ținând cont de culpa procesuală a recurenților, tribunalul i-a obligat să plătească intimaților reclamanți suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial potrivit chitanței de la fila 42.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare recurenții-contestatori M. D., C. I. și N. A. V., în temeiul art. 318 al. 1 teza a II a Cod procedură civilă, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs invocate de aceștia, a interpretat greșit atât dispozițiile legale cât și întreaga situație de fapt, respingând recursul.
În concret, contestatorii susțin că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs invocat de aceștia, respectiv faptul că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și Hotărârile nr. 114/2003 și 246/2007, au fost cunoscute de Comisia Locală R. care, în urma analizării documentelor, a predat Composesoratului I. D. Tabelul Nominal cu membrii fondatori ai acestuia, Neanalizarea acestui motiv de recurs a avut consecințe foarte importante privind emiterea titlurilor de proprietate și plata subvențiilor APIA
În continuarea motivării contestației se fac aprecieri asupra legislației privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și organizarea composesoratelor ca forme asociative pentru exploatarea terenurilor forestiere.
În drept, contestația a fost motivată pe prevederile art. 318 al. 1 Cod procedură civilă.
Intimații N. V. M. și N. O. G. au depus întâmpinare în cauză, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare susținând că aceasta este inadmisibilă întrucât în recurs au fost invocate motive străine de natura pricinii și nu cele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, intimații au invocat excepțiile nulității contestației pe motiv că nu cuprinde datele de identificare ale părților, excepție găsită neîntemeiată și respinsă prin încheierea de ședință din 18.09.2014 și excepția tardivității formulării contestație, susținând că minuta deciziei a fost confirmată ca primită la data de 16.12.2013 iar contestația a fost formulată după 114 zile, la data de 09.04.2014.
Analizând excepția invocată și decizia atacată, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale care reglementează această cale de atac extraordinară, instanța constată netemeinicia contestației în anulare și o va respinge.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității contestației, reținând că decizia atacată este susceptibilă de executare silită, toți recurenții fiind obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, sunt aplicabile prevederile art. 319 al. 1 teza I în ce privește termenul de formulare a contestației cu trimitere la art. 401 al. lit. b din același cod.
Somația a fost emisă la data de 24.03.2014 (fila 36) fără a exista dovada comunicării astfel că, în raport de această dată, se calculează termenul de 15 zile de promovare a căii de atac, cererea fiind depusă înăuntrul termenului legal ceea ce determină netemeinica excepție tardivității care va fi respinsă.
Instanța de recurs a cercetat toate criticile formulate de către recurenți, fără a încadra aceste critici în vreunul sau mai multe motive de recurs vizând casarea sau modificarea hotărârii, prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedură civilă.
La rândul lor, nici recurenți-contestatori nu au procedat la motivarea în drept a recursului lor pe unul sau mai multe motive legale ce vizează această cale de atac, prezenta instanță neputând verifica în ce măsura instanța de recurs a omis a se pronunța asupra unui motiv de recurs, cum se susține prin contestație.
Critica vizând faptul că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și Hotărârile nr. 114/2003 și 246/2007, au fost cunoscute de Comisia Locală R. care, în urma analizării documentelor, a predat Composesoratului I. D. Tabelul Nominal cu membrii fondatori ai acestuia nu a constituit un motiv de recurs, recurenții făcând trimitere la acest aspect în motivarea recursului lor și nicidecum formulând astfel o critică a soluției instanței de fond
Potrivit art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, această din urmă teză constituind motivul contestației în anulare.
În speță, instanța de recurs a respins recursul, analizând criticile formulate pa această cale și neîncadrate de către recurenți în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de lege, cum s-a arătat mai sus, astfel că, nefiind aplicabile prevederile mai sus evocate cu consecințe asupra deciziei atacate, va fi respinsă prezenta contestație în anulare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, contestatorii fiind cei căzuți în pretenții urmare respingerii contestației lor, vor fi obligați la plata sumei de 1145 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimați ( onorariu apărător-1000 lei și cheltuieli de deplasare raportat la distanța rutieră dintre sediul avocatului și cel al instanței-145 lei).
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de intimații N. V. M. și N. O. G..
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. D., C. I. și N. A. V. împotriva Deciziei civile nr. 1314/R din 31.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorii la plata sumei de 1145 lei către intimații N. V. M. și N. O. G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
Pentru D. N. promovată la V. M. C. D.-P.
Curtea de Apel B., semnează
Președintele Tribunalului B.
Judecător A.-N. M.
GREFRIER
D. A.
Red.VM/05.01.2015
Tehnored.AD/05.01.2015
Ex. 2
Jud fond. D. A.
Jud. R..A. B.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 766/2014.... | Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 160/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
