Acţiune în constatare. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 491/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 491/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 491/A/2014

Ședința publică de la 18.09.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE N. F. – Judecător

Judecător – A. B.

Grefier – I. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de către apelanții - reclamanți S. I. D. și S. E., împotriva Sentinței civile nr. 8535/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. B., S. R., prin M. F. PUBLICE, S. E. și S. M., având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 10.09.2014 și, apoi, pentru prezentul termen de judecată.

Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 8535/20.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins exceptia lipsei calitatii Ministerului F. Publice de reprezentant al Statului R.;

A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R., prin MFP;

A respins exceptia lipsei de interes;

A respins exceptia inadmisibilitatii actiunii;

A respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune;

A respins pe fond actiunea civila formulata de reclamantii S. I. D. si S. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la C..Av. M. B. in B., ., ., in contradictoriu cu paratii:

M. B., prin P., cu sediul in B., .
S. R. prin M. F. Publice, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la DGFP B., .. 7, judetul B.
S. E. si S. M., domiciliati in B., ., ., .;

A obligat reclamantii la plata, in solidar, paratului M. B., prin P. a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

A obligat reclamantii la plata, in solidar, catre paratii S. a sumei de 1.740 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:

P. actiunea civila înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 22.366/197/26.08.2010, reclamantii S. I. D. si S. E. au chemat în judecată pe pârâții M. B., prin P., S. ROMÂN prin M. Economiei si Finanțelor, S. E. si S. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

3.sa se constatate nulitatea absoluta a inscrierilor de de sub B634, B635, B638, B639, C649, C650 din CF nr._ B. pentru lipsa incheierii.

4.sa se dispuna radierea dreptului de proprietate al paratilor S. E. si S. M. asupra imobilului in cauza, inscris in CF_ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 si nr.top 9103/2/1/1/3/F/27 ca urmare a constatarii nulitatii absolute si revenirea la situatia anterioara de cf prin mentionarea dreptului de proprietate al Statului roman asa cum aparea initial la B2 din cf-ul aratat mai susl

5.sa se dispuna radierea dreptului de folosinta pe durata existentei constructiei al paratilor S. E. si S. M. asupra imobilului teren in suprafata de 18 mp si 4 mp, inscris in CF_ B., cu nr.top 9103/2/1/1/3 ca urmare a nulitatii absolute si revenirea la situatia anterioara de cf;

6.sa se dispuna intabularea in cf a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra imobilului inscris in CF_ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 si nr.top 9103/2/1/1/3/F/27 cu titlu de drept de cumparare conform contractului de vanzare-cumparare nr. 610/13.12.1969;

7.cu cheltuieli de judecata in caz de opozitie.

În motivare, se arata urmatoarele:

Reclamantii S. I. D. si S. E. au dobandit dreptul de proprietate prin contractul de vanzare-cumparare nr. 610/13.12.1969 asupra apartamentului din B., format din 4 camere, baie, bucatarie, camara, hol, logie, situat in B., ., ., . CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 dupa care, in baza actului aditional nr.1/1971 la contractul de vanzare-cumparare au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului inscris in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/F/27.

La data de 15.05 2001 in baza actului de cf nr._/2001, in baza cererii introduse de paratii S. si a sentintei civile nr. 2228/19.02.2001 a Judecatoriei B., care nu este opozabila reclamantilor pentru ca nu au fost parte in acel proces, asupra imobilului inscris la A+133 s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumparare in favoarea paratilor S..

Aceasta inscriere nu s-a facut in baza unei incheieri, act procedural obligatoriu, impus de art.50 din Legea nr.7/1996 si de Decretul-Lege nr. 115/1938, intrucat incheierea trebuie sa stea la baza oricarei inscrieri.

Acest mod de intabulare este mai mult decat controversata si s-a facut cu aplicarea gresita a legii si cu incalcarea normelor de ordine publica, neajunsuri tolerate de functionarul de carte funciara in evidentierea celui mai important drept real.

Conform art.50 din Legea 7/1996 in cazul in care registratorul admite cererea de inscriere v-a dispune intabularea prin Incheiere.

Actul procedural suficient, dar absolut necesar pe baza caruia se efectueaza intabularea il reprezinta incheierea registratorului, care trebuie sa existe la dosarul cauzei.

Lipsa incheierii atrage nulitatea absoluta a inscrierii, intrucat inscrierea nu are nici un suport procedural si nu se poate efectua vreo verificare asupra indeplinirii cerintelor legale pentru inscrierea prevazuta de art.50 din Legea 7/1996.

In speta, incheierea, ca act procedural premergator inscrierii, lipseste, astfel ca inscrierea dreptului de proprietate al paratilor S. este nula. A se vedea Decizia civila nr.541/R/24.10.2005 a Curtii de Apel B..

Sentinta in baza careia s-a facut intabularea paratilor S. nu prevede si intabularea acestora asupra garajului, dar paratii au obtinut intabularea fara a depune cerere la Cf, intabularea facandu-se pur si simplu prin adaugire la intabularea initiala a apartamentului.

Totodata, se arata ca acest garaj nu era aferent apartamentului, era independent, intrucat numarul de garaje era mai mic decat numarul de apartamente si vanzarile acestor unitati distincte s-au facut la diferite intervale de timp.

P. actul aditional din 1971 se prevede ca garajul nu este aferent apartamentului, ci a fost cumparat separat. Garajele se puteau cumpara de catre chiriasi in baza Legii nr. 112/1995 numai daca erau aferente locuintelor inchiriate de la Stat.

În drept au fost invocate prevederile art.50 din Legea 7/1996, art.108 C.proc.Civ.

În probațiune s-a solicitat proba cu inscrisuri.

Pârâtii S. E. si S. M. au formulat întâmpinare (fila 15), prin care au solicitat respingerea acțiunii.

In motivare, se arata ca actiunea reclamantilor este menita sa produca confuzie intre institutiile de drept civil.

Astfel, primul capat de cerere nu poate fi primit pentru ca actiunea in constatarea unui drept dobandit prin contract de vanzare-cumparare este inadmisibila atata timp cat dovada dreptului se face chiar cu acest inscris.

Nici al doilea capat de cerere nu poate fi primit pentru ca este inadmisibila actiunea in constatarea unei stari de fapt.

Petitele 3-6 sunt lipsite de interes de vreme ce titlul reclamantilor nu mai exista ca urmare a trecerii in proprietatea statului a imobilului in litigiu. Din aceasta perspectiva, reclamantii nu isi justifica nici calitatea procesuala activa.

Actiunea in intregimea ei este inadmisibila intrucat reclamantii trebuiau sa uzeze de prevederile Legii nr. 10/2001, asa incat scopul, finalitatea urmarite de reclamanti nu exista.

Pe de alta parte, se arata ca inscrierea in cf a dreptului de folosinta asupra terenului aferent constructiei in litigiu si a dreptului de proprietate asupra constructiei in CF_ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 si nr.top 9103/2/1/1/3/F/27 este lipsita de temei. Reclamantii nu detin titluri asupra acestor imobile, titluri susceptibile de inscriere in cf.

În drept au fost invocate prevederile citate anterior si art. 115 C.pr.civila.

În probațiune, s-a solicitat proba cu inscrisuri.

Paratul S. R., reprezentat prin M. F. Publice, prin DGFP B., a formulat intampinare ( fila 17 ) prin care:

A invocat:

i.exceptia lipsei calitatii Ministerului F. Publice de reprezentant al Statului R.

In motivare, paratul a aratat ca MFP reprezinta S. R. in fata instantelor de judecata numai in anumite cauze prevazute expres de lege, or speta dedusa judecatii nu reprezinta o astfel de situatie. Astfel, S. R. este reprezentat de MFP numai in litigiile care au ca obiect domeniul public al Statului R. potrivit art. 12 pct. 4 al. 5 din Legea nr. 213/1998 rep.

ii.exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R., prin MFP

In motivare, se arata ca S. roman nu este detinatorul imobilului, detinatorul fiind, dupa caz, unitatea notificata si investita astfel a se pronunta asupra notificarilor formulate in baza Legii nr.10/2001. Imobilul in litigiu se afla pe teritoriul administrativ al Municipiului B., situatie in care se apreciaza ca ar trebui chemat in judecata numai M. B. prin P., ca unitate administrativ teritoriala si .. ca administrator al fondului locativ al Municipiului B.. El este reprezentat de P. conform cu prevederile art. 62 al. 1 din Legea nr. 215/2001.

Pe fond, nu a formulat aparari.

În drept, paratul a invocat textele enumerate in motivare si art. 115 C.pr.civila.

In probatiune, nu a formulat cereri.

Pârâtul M. B. prin P. a formulat întâmpinare (fila 19), prin care a aratat ca nu se opune admiterii actiunii formulate de reclamanti daca:

nu opereaza autoritatea de lucru judecat fata de sentinta civila nr. 2228/19.02.2001 a Judecatoriei B.;
au fost respectate prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938;
prin expertiza ce se va incuviinta se va demonstra ca identificarea si inscrierea in cf au fost gresite.

In motivare, nu se argumenteaza nimic.

În drept au fost invocate prevederile citate anterior.

În probațiune, nu s-au formulat cereri.

Pârâtul M. B. prin P. a completat întâmpinarea, prin care a aratat urmatoarele:

Se arata ca cele solicitate de reclamanti prin primul capat de cerere sunt inutile, in sensul in care nu se contesta imprejurarea ca reclamantii au avut candva in proprietate apartamentul in cauza.

Capetele de cerere 2 si 3 sunt irelevante sub aspectul dobandirii dreptului de proprietate al paratilor S., asa incat lipsa ori nu a incheierii de cf nu are importanta pentru reclamanti.

Reclamantii solicita apoi radierea dreptului de proprietate al paratilor si inscrierea dreptului de proprietate al Statului roman. Si acest petit este inutil dat fiind ca S. roman a instrainat imobilul iar contractul de vanzare-cumparare al paratilor S. nu este lovit de vreo cauza de nulitate care sa justifice rectificarea de carte funciara.

Capatul de cerere viznd radierea din cf a dreptului de folosinta a paratilor S. ar trebui sa fie doar consecinta nulitatii Ordinului Prefectului.

In ceea ce priveste intabularea in cf a dreptului de proprietate al reclamantilor, se arata ca acestia si-au pierdut dreptul prin nationalizare, asa incat aveau la indemana prevederile legii speciale, Legea nr. 10/2001, de care nu au uzat. De aceea actiunea dedusa judecatii, de drept comun, este inadmisibila.

La final, in ansamblu, se invoca exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii. Reclamantii nu justifica un interes legitim si actual, nu dobandesc nimic prin admiterea actiunii.

În drept au fost invocate prevederile citate anterior si art. 115 C.pr.civila.

În probațiune, nu s-au formulat cereri.

In cauza s-au pronuntat urmatoarele solutii:

in fond:

P. Sentinta civila nr. 14.330/28.11.2011 a Judecatoriei B. a fost admisa exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii, actiunea fiind respinsa pe acest considerent.

in apel:

P. Decizia civila nr. 231/. a Tribunalului B.: s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S. roman prin M. F. Publice prin DGFP B., a fost respins apelul declarat de catre reclamantii S. impotriva Sentintei civile nr. 14.330/28.11.2011.

in recurs:

P. Decizia civila nr. 131/R/30.01.2013 a Curtii de Apel B.: s-a admis recursul declarat impotriva Deciziei civile nr. 231/. a Tribunalului B., s-a admis apelul declarat impotriva Sentintei civile nr. 14.330/28.11.2011, aceasta din urma a fost anulata, cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instante pentru a se solutiona cauza pe fond.

In rejudecare:

Pârâtii S. E. si S. M. au completat întâmpinarea prin nota de sedinta, prin care au invocat noi exceptii, astfel:

i.exceptia inadmisibilitatii actiunii

In motivare, se arata ca, impotriva inscrierilor de carte funciara, calea de atac ce trebuie exercitata este plangerea, respectiv apelul impotriva incheirii de cf. Potrivit art. 52 al. 2 din Legea nr. 7/1996, inscrierile de cf puteau fi atacate cu apel de la data emiterii si comunicarii incheierii.

Asadar, inscrierile efectuate in anul 2001 urmau a fi atacate cu apel, iar nu cu plangere ori cerere de reexaminare.

In cauza, nu intereseaza daca a fost ori nu a fost comunicata vreo incheiere, ci conteaza calea de atac prevazuta de lege.

ii.exceptia prescriptiei dreptului material la actiune

In motivare, se arata ca, potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, actiunea de rectificare de cf este prescrisa in termen de 3 ani de la data inregistrarii cererii de inscriere formulata de dobanditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere”.

Asadar, dreptul material s-a prescris la trecerea a 3 ani calculati din 2001.

Pe fond, se mai arata urmatoarele:

Verificarea asupra indeplinirii cerintelor legale pentru inscrierea prevazuta de art. 50 din Legea nr. 7/1996 s-a facut odata cu dispozitiile Sentintei civile nr. 2228/19.02.2001 a Judecatoriei B.. Acesta este actul ce dispune expres intabularea dreptului de proprietate asupra acestui apartament (inscris in CF nr._, nr.top 9130/2/1/1/1/131) cu titlu de drept de cumparare conform contractului nr. 9/25.09.1996 incheiat cu Comprest.

Analizând actele și lucrările dosarului, in rejudecare, instanța a reținut următoarele:

Reclamantii S. I. D. si S. E. au dobandit apartamentul din B., format din 4 camere, baie, bucatarie, camara, hol, logie, situat in B., ., ., . de construire de locuinte proprietate personala nr. 610/13.12.1969 (fila 57).

Apoi, in baza actului aditional nr.1/1971 la contractul nr. 610/13.12.1969 (fila 59) au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului nr. 27 mp in suprafata de 16,15 mp.

Cele doua imobile (constructie si garaj) de mai sus nu au fost identificate prin date de carte funciara prin cele doua contracte, blocul nefiind inscris in cartea funciara la nivelul anilor 1969-1971.

Imobilul a fost preluat de S. roman in baza Decretului nr. 223/1974, aspect ce rezulta dintr-o proba indirecta administrata in cauza, si anume din considerentele sentintei civile nr. 2228/19.02.2001 a Judecatoriei B., data in dosarul civil nr. 1983/07.02.2001 al acestei instante.

Decizia de preluare nr. 140/31.01.1977 a fostului Consiliu Popular B. mentioneaza trecerea in proprietatea Statului a apartamentului inscris in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/3.

In continuare, Decizia nr. 837/11.09.1978 completeaza Decizia de preluare nr. 140/31.01.1977 a fostului Consiliu Popular B. in sensul in care apartamentul in cauza se afla inscris corect in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131.

Apoi, R.A. Comprest S.A. a procedat la instrainarea . blocul in cauza catre paratii S. E. si S. M. prin contractul nr. 9/25.09.1996, iar prin Ordinul Prefectului nr. 138/1999 paratilor li s-a atribuit terenul in suprafata de 18 mp inscris in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131.

P. sentinta civila nr. 2228/19.02.2001 a Judecatoriei B., data in dosarul civil nr. 1983/07.02.2001 al acestei instante, s-a constatat ca, in mod gresit, art. 1 din Decizia nr. 837/11.09.1978 face vorbire despre apartamentul inscris corect in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/47, in loc de CF nr._ B., cu nr.top 9103/2/1/1/3/131 asa cum ar fi fost corect. S-a dispus intabularea reclamantilor asupra acestui numar topografic. Sentinta a ramas irevocabila si a fost intabulata in urma cerereii facute la data de 15.05 2001 de catre paratii S., cu actul de cf nr._/2001.

Aceasta inscriere nu s-a facut in baza unei incheieri, ci in baza hotararii judecatoresti indicate mai sus.

Asupra exceptiilor:

i.exceptia lipsei calitatii Ministerului F. Publice de reprezentant al Statului R.

Instanta a respins aceasta exceptie pe motiv ca S. roman sta in judecata prin MFP in cauze ce vizeaza rectificare de carte funciara in care imobilul a facut parte din domeniul Statului prin nationalizare. Temeiul de drept este art. 25 al. 1 din Decretul nr. 31/1954.

ii.exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R., prin MFP

Instanta a respins si aceasta exceptie pe motiv ca S. roman sta in judecata in cauze ce vizeaza rectificare de carte funciara, cu revenirea imobilului in patrimoniul Statului care l-a preluat candva prin nationalizare.

iii.exceptia lipsei de interes

Instanta a respins si aceasta exceptie pentru simplul motiv ca, desi prin decizia Curtii de Apel B. s-a trimis cauza spre rejudecare, instanta de recurs nu a pronuntat efectiv o solutie asupra acestei exceptii, desi este clar ca a respins-o atunci cand a hotarat faptul ca reclamantii justifica un interes in cauza si a hotarat rejudecarea cauzei.

iv.exceptia inadmisibilitatii actiunii:

Instanta a respins si aceasta exceptie pentru simplul motiv ca, daca nu exista o incheiere comunicata reclamantilor, acestia nu aveau ce anume sa atace. Pe de alta parte, lipsa incheierii de cf este imputabila institutiilor statului, la modul general, asa incat partea nu poate fi sanctionata pentru ceea ce nu este in culpa.

v.exceptia prescriptiei dreptului material la actiune

Instanta a respins si aceasta exceptie, dupa cum se va argumenta in cele ce urmeaza: Potrivit art. 34 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996: Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil […]

Actiunea dedusa judecatii vizeaza:

a.pe de o parte, constatarea imprejurarii ca inscrierea in cf din anul 2001 nu a fost valabila – adica a fost efectuata fara a avea la baza o incheiere de cf;

b.rectificarea de cf in sensul radierii inscrierii nelegal efectuate.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere (b): acțiunea în rectificarea cărții funciare este acțiune civilă prin care se urmărește înlăturarea înscrierilor neîntemeiate efectuate în cartea funciară.

Acțiunea în rectificare este:

imprescriptibila fata dobânditorul nemijlocit al dreptului gresit/ilegal inscris – adica fata de primul inscris in cf cu titlu de drept de construire – adica fata de paratii S.;
imprescriptibila față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său – nu este cazul in speta, nu exista un subdobanditor.
prescriptibila in termen de 3 ani fata de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros un drept real, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare – nici acesta nu este cazul in speta, nu exista un subdobanditor.

In concluzie, actiunea in rectificare de cf nu este prescrisa material.

Pe fond:

Instanta a respins actiunea, dupa distinctiile ce urmeaza in functie de capatele de cerere formulate:

1.sa se constatate ca, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 610/13.12.1969, reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului format din 4 camere, baie, bucatarie, camara, hol, logie, situat in B., ., ., . CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 si, in baza actului aditional nr.1/1971 la contractul de vanzare-cumparare au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului inscris in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/F/27 – capatul de cerere este inadmisibil, reclamantii au avut candva un drept de proprietate, nefiind necesar sa formuleze o „actiune in constatare”, fiind admisibila o posibila actiune in realizare.

2.sa se constate lipsa incheierii ca act procedural la inscrierile de sub B634, B635, B638, B639, C649, C650 din CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 intabulat la A+133 si nr.top 9103/2/1/1/3/F/27 intabulat la A+169 – capatul de cerere este inadmisibil, pentru ca se solicita constatarea unei stari de fapt;

3.sa se constatate nulitatea absoluta a inscrierilor de de sub B634, B635, B638, B639, C649, C650 din CF nr._ B. pentru lipsa incheierii – capatul de cerere este neintemeiat pentru ca inscrierea are la baza o hotarare judecatoreasca, cuprinzand dispozitii a caror neaducere la indeplinire nu era posibila.

In temeiul art. 274 C.proc.civ., reclamantii fiind cei din a caror culpa procesuala au fost ocazionate cheltuielile de judecata, instanta a dispus obligarea acestora la plata, in solidar, catre parati a cheltuielilor de judecata. Reclamantii vor achita cheltuielile de judecata in solidar, fata de faptul ca art. 274 C.pr.civila instituie o culpa civila procesuala, avand natura culpei delictuale, in sarcina celui ce pierde procesul. In materia raspunderii civile delictuale, sunt aplicabile prevederile art. 1003 C.civil, potrivit cu care: “Când delictul sau cvasi - delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire”. Instanta a retinut ca art. 1003 C.civil prevede exceptia de la regula divizibilitatii obligatiilor, exceptie constand in solidaritatea raspunderii. Exceptia consta in aceea ca ambii reclamanti, aflandu – se in situatia in care au actionat impreuna in sensul promovarii unei actiuni nefondate, avand deci o culpa procesuala concurenta, raspund in solidar si pot fi urmariti deopotriva pentru repararea prejudiciului constand in cheltuielile de judecata.

Împotriva acestei hotărâri au declarat calea de atac a apelului reclamanții S. I. D. și S. E., care au solicitat desființarea sentinței și admitere acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate apelanții au susținut că instanța a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în constatare fără să pună în discuție acest aspect, datorită faptului că la petitele 1 și 2 s-a folosit formula ,,Să constatați că…”. Această formulă nu înseamnă că acțiunea formulată ar fi una în constatare, întrucât dacă instanța ar avea acest dubiu în momentul în care a primit acțiunea, trebuia să fie pus în discuția părților și numai după aceea să tragă concluzia. Pentru acțiunile în constatare și acțiunile în realizare se folosește aceeași formulă de ,,să constatați că…” întrucât atât legiuitorul, cât și întreaga practică judiciară folosesc aceste cuvinte, care au sensul final rezultatul întregii acțiuni și nu o speculație făcută în mod arbitrar.

Toată acțiunea a fost promovată pentru se întoarce în proprietatea reclamanților bunul imobil care le-a fost luat în mod ilegal apelanților și prin încălcarea în mod flagrant a legilor în vigoare la momentul în care intimații și-au intabulat dreptul de proprietate. Mai mult, petitul 2 este un petit distinct prin care instanța trebuia să ia act asupra faptului că nu exista încheierea de CF ca act procedural obligatoriu. Nu se poate constata că este o acțiune în constatare când din formularea petitelor următoare rezultă că nu a existat încheierea de CF ca act procedural obligatoriu.

Apelanții mai arată că nu au invocat temeiul de drept al acțiunii în constatare și consideră că instanța a uitat să întrebe dacă se folosesc de acest temei de drept.

Instanța de apel, în primul ciclu procesual, constată că apelanții tind la dobândirea proprietății pe calea dreptului comun în paralel cu parcurgerea în același scop a procedurii speciale reglementate de Legea nr.10/2001 (decizia nr. 131/R/2010). Dacă prima instanță ar fi luat act de această constatare a instanței de apel privind intenția clară ce rezultă din întreaga acțiune nu ar mai fi ajuns la concluzia că suntem în fața unei acțiuni în constatare.

Petitul nr.3 al acțiunii a fost respins pe motivul că înscrierea în Cf s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești. Apelanții susțin că nu are importanță care este actul care a stat la baza înscrierii în Cf pentru că apelanții au arătat un singur aspect: lipsa încheierii de CF era obligatorie chiar și în situația în care înscrierea se făcea în baza unei hotărâri judecătorești. Petitele 4, 5 și 6 au fost respinse ca fiind subsecvente petitelor arătate mai sus.

Intimatul pârât S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de apel. În motivare acestei poziții procesuale intimatul pârât arată că reclamanții încearcă să obțină restituirea în natură a imobilului, nerespectând dispozițiile legii speciale în materie, în speță Lege nr.10/2001, considerent pentru care acțiunea este inadmisibilă.

Intimatul pârât M. B., reprezentat prin primar, a solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul pârât apreciază că judecătorul fondului a reținut corect starea de fapt și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Intimatul arată că nulitatea înscrierilor din cartea funciară nu poate fi cerută, întrucât acestea au fost operate în temeiul sentinței civile nr. 2228/19.02.2001 a Judecătoriei B., hotărâre irevocabilă. Cererea de radiere a dreptului de folosință ori proprietate asupra terenului aferent construcțiilor este neîntemeiată, atâta timp cât acest teren a fost atribuit prin ordin al Prefectului, act administrativ nedesființat pe cale judecătorească.

În probațiune nu au fost administrate în apel probe noi.

Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de apărările formulate prin întâmpinări, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:

Apelanții susțin că instanța ar fi calificat acțiunea formulată ca fiind una în constatare fără a pune în discuția părților acest aspect. Or, admisibilitatea demersului juridic al reclamanților constituie o chestiune invocată prin întâmpinare de pârâții S. E. și S. Mița, în primul ciclu procesual, astfel încât instanța avea obligația de a se pronunța și asupra acestor apărări, în conformitate cu prevederile art. 129 C.pr.civ. P. întâmpinare, pârâții au invocat încălcarea prevederilor art. 111 C.pr.civ., susținând pentru primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat a se constata că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 610/13.12.1969 reclamanții au dobândit un drept de proprietate asupra apartamentului format din 4 camere, baie, bucatarie, camara, hol, logie, situat in B., ., ., . CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/131 si, in baza actului aditional nr.1/1971 la contractul de vanzare-cumparare, au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului inscris in CF nr._ B., nr.top 9103/2/1/1/3/F/27, că de vreme ce reclamanții exhibă un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu nu mai era nevoie de formularea unei acțiuni în constatare, iar dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu urma a se face potrivit acestui înscris. În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanții au solicitat instanței să constate lipsa încheierii de carte funciară pârâții au invocat faptul că printr-o acțiune în constatare nu se poate cere constatarea unui fapt, ci numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Întâmpinarea a urmat procedura comunicării către reclamanți, instanța dispunând în sensul menționat la termenul de judecată din 3.01.2011. Ca urmare, inadmisibilitatea petitelor menționate a fost invocată de către pârâți prin întâmpinare, iar nu de instanță din oficiu, cum susțin apelanții. Or, inadmisibilitatea, ca o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii civile, a fost invocată de pârâți, iar reclamanții au avut cunoștință despre apărarea menționată, dreptul lor la apărare fiind pe deplin respectat.

Prima instanță a avut în vedere la adoptarea soluției de respingere a petitelor menționate ca inadmisibile nu numai modul în care reclamanții au înțeles să formuleze aceste capete de cerere, prin folosirea sintagmei ,,să constatați că…”, ci prin aplicarea legală a prevederilor art. 111 C.pr.civ.

Legiuitorul instituie in art. 111 Cod de procedura civila, teza a doua, principiul subsidiarității acțiunii in constatare fata de cererea de realizare a dreptului, precizând ca “cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”.

P. urmare, intre alte condiții instituite de art. 111 C. pr. civ., o acțiune in constatare este admisibila numai daca partea nu “poate cere” realizarea dreptului său. Or, strict referitor la modul de formulare al primului petit, reclamanții au la îndemână acțiunea în revendicare, întrucât invocă un titlu în temeiul căruia au solicitat să se constate că au un drept de proprietate.

Analizând cererile deduse judecății din perspectiva scopului avut în vedere de reclamanți, aceștia însă tind doar la rectificarea înscrierilor de carte funciară, pentru lipsa încheierii de carte funciară, iar petitele anterioare nu fac decât să justifice calitatea și interesul autorilor cererii și respectiv să motiveze demersul juridic, astfel încât acestea se constituie în considerente care ar conduce la admiterea cererii deduse judecății.

Din interpretarea literala, dar si logica, a art. 111 C. pr. civ., rezulta ca acțiunea in realizare ce determina inadmisibilitatea acțiunii in constatare trebuie sa aibă in vedere același drept care s-a urmărit a fi protejat pe calea acțiunii in constatare, iar nu altul. Or, acțiunea în revendicare este acea acțiune în realizare despre care face vorbire textul legal, acțiune pe care de altfel au și promovat-o, formând obiectul dosarului nr._ .

În ce privește petitul prin care se solicită să se constate lipsa încheierii de carte funciară, instanța de apel reține că potrivit dispozițiilor art.111, „partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”.

Rezulta din textul legal enunțat ca pentru exercitarea acțiunii în constatare, câteva condiții cumulative se cer a fi îndeplinite: partea sa nu poată cere realizarea dreptului; partea sa justifice un interes; prin acțiune sa nu se urmărească constatarea existentei sau inexistentei unei „stări de fapt”.

Ori, astfel după cum rezulta din petitul menționat cu care a fost învestită prima instanța, reclamanții solicita tocmai constatarea unei stări de fapt, respectiv inexistenței încheierii de carte funciară.

Apelanții au mai arătat că acțiunea formulată tinde a reîntoarcerea în proprietatea lor a bunului imobil ce a fost preluat în mod ilegal și prin încălcarea în mod flagrant a legilor în vigoare când intimații și-au intabulat dreptul de proprietate. Or, aceste susțineri contrazic considerentele intrate în puterea lucrului judecat cuprinse în decizia de casare nr. 131/R/30.01.2013 a Curții de Apel B., potrivit cărora în cauză este o procedură de drept comun, ce vizează revenirea imobilului în proprietatea statului, care ar putea influența modul de soluționare a cauzei în temeiul Legii nr.10/2001, în funcție de modul de soluționare pe fond a pretențiilor reclamanților. Deci, este evident că în acest proces apelanții nu ar putea obține . lor, ci numai reîntoarcerea acestuia în patrimoniul statului, după care s-ar relua procedurile instituite de legea specială în materia restituirii proprietăților.

Faptul că nu a fost invocat în cuprinsul cererii introductive de instanță art.111 C.pr.civ. nu înseamnă că instanța trebuia să ignore modul de formulare a cererii de chemare în judecată și apărările pârâților cuprinse în întâmpinare.

Apelanții mai invocă și faptul că în primul ciclu procesual instanța de apel a făcut referiri la scopul promovării cererii de chemare în judecată, în raport de care s-ar putea concluziona că acțiunea nu este una în constatare, ci în realizarea dreptului. Or, hotărârea pronunțată în apel în primul ciclu procesual a fost casată, astfel încât nu mai produce niciun efect juridic, potrivit art. 311 alin.1 C.pr.civ. (,,Hotărârea casată nu are nicio putere”), astfel încât nu poate fi luată în considerare la adoptarea unei noi hotărâri. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea de Apel B. a stabilit în mod neechivoc natura juridică a prezentului demers juridic. Contrar celor susținute de apelanți, nu întreaga acțiune a primit soluția de respingere ca inadmisibilă, ci numai petitele arătate mai înainte, pentru considerentele pe care tribunalul le apreciază ca legale.

În ce privește criticile ce vizează respingerea petitului prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierilor de carte funciară pentru lipsa încheierii de carte funciară, instanța reține că în motivele de drept ale cererii introductive de instanță reclamanții au invocat art. 50 din Legea nr. 7/1996 și, în mod generic, dispozițiile Decretului – Lege nr. 115/1938. Art. 50 din Legea nr.7/1996 (în forma în vigoare la data la care pârâții S. au solicitat Judecătoriei B. înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate), dispune în sensul că:

,,În cazul în care judecătorul de la biroul de carte funciară admite cererea, dispune înscrierea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții:

a) cerințele de validitate a actului juridic;

b) are deplină putere doveditoare;

c) indică numele părților;

d) individualizează imobilul cu numărul de parcelă;

e) este însoțit de o traducere legalizată, dacă nu este întocmită în limba română.

Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului parcelei și a cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea.

În cazul în care identificarea cadastrală a parcelei nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite schițe de plan vizate de oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie.”

Conform art. 72 alin.2 din lege, la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, următoarele dispoziții legale:

- art. 1.801, 1.802 și 1.816-1.823 din Codul civil;

- art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepția prevederilor referitoare la amanet;

- Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;

- Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri;

- Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.

Față de aceste dispoziții legale rezultă că la data promovării cererii de intabulare de către pârâții S. a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu erau încă în vigoare prevederile Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938, invocat de altfel și de reclamanți în motivele de drept ale cererii de chemare în judecată, act normativ pe deplin aplicabil în această zonă a țării. Decretul – lege nu și-a încetat aplicarea, astfel încât înscrierea în cartea funciară a reclamanților trebuia să respecte prevederile acestuia.

Intabularea dreptului de proprietate este reglementată de art. 45 din actul normativ arătat, potrivit căruia:

,,Intabularea se va încuviința numai dacă înscrisul original:

1. Arată data când a fost întocmit, precum și domiciliul părților;

2. Arată numărul parcelei sau al cărții funciare, dacă înscrierea privește toate imobilele cuprinse în aceeași carte funciară;

3. Cuprinde declarația expresă, prin care acel al cărui drept urmează să fie strămutat, grevat, restrâns, ori stins, consimte la intabulare. Această declarație se poate da și printr-un înscris deosebit sau chiar prin cererea de intabulare înfățișată instanței de carte funciară. În aceste cazuri se vor arăta data înscrisului în temeiul căruia se cere intabularea, precum și elementele esențiale ale dreptului ce urmează a fi intabulat.”

Art. 46 dispune în sensul că intabularea unui drept real se va putea încuviința numai și în temeiul unei hotărâri judecătorești desăvârșite.

Art. 121 reglementează procedura de rezolvare a cererilor înregistrate la cartea funciară, după cum urmează:

,,Instanța de carte funciară va cerceta dacă față de arătările cuprinse în cartea funciară cererea poate fi încuviințată în temeiul înscrisurilor prezentate.

Părțile vor fi citate numai în cazurile prevăzute de lege.

Cererea poate fi încuviințată în întregime sau în parte.

Dacă lipsurile constatate din oficiu nu împiedică încuviințarea cererii, ea va fi admisă, dispunându-se totodată și întregirea lor.

ART. 122

Încheierea prin care se admite cererea va arăta:

1. Înscrisul pe care se întemeiază;

2. Felul înscrierii: întabulare, înscriere provizorie ori notare;

3. Determinarea exactă a dreptului sau faptului ce se înscrie;

4. Modalitățile drepturilor înscrise;

5. ., în care se află imobilul, numărul cărții funciare, numărul corpului funciar din care face parte, numărul de ordine și numărul de parcelă;

6. Persoanele în folosul și împotriva cărora se săvârșește înscrierea;

7. Persoanele cărora urmează să se predea înscrisurile originale;

8. Persoanele cărora urmează să se facă comunicarea;

9. Dacă va fi locul, dreptul de ipotecă legală.”

Ca urmare, chiar și în condițiile Decretului Lege nr.115/1938, trebuia pronunțată o încheiere de admitere a cererii de înscriere în cartea funciară. Legea nu prevede însă sancțiunea aplicabilă în cazul în care lipsește o astfel de încheiere. Nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului civil. Or, legalitatea înscrierii dreptului în cartea funciară nu depinde a existența încheierii de carte funciară, ci de legalitatea actelor care au stat la baza intabulării. Nu poate fi imputată pârâților S. modalitatea defectuoasă în care instituția abilitată de lege a înțeles să-și exercite atribuțiile, acest mod de lucru fiind confirmat prin adresa de la fila 81 din dosarul primei instanțe, din cel de-al II-lea ciclu procesual. Chiar dacă s-ar aprecia că lipsa încheierii de carte funciară atrage nulitatea înscrierii în evidențele de cf a dreptului de proprietate, nu poate fi ignorat faptul că acest demers ar fi lipsit de finalitate, de vreme ce pârâții ar putea obține, în baza unei noi cereri adresate biroului de cadastru și publicitate imobiliară, înscrierea dreptului lor.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel dedusă judecății și să păstreze hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Ținând cont de culpa procesuală a apelanților, în temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul urmează să-i oblige să plătească intimatului pârât M. B. suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial dovedit cu ordinul de plată de la fila 26 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de apel formulată de apelanții reclamanți S. I. D. și S. E., cu domiciliul ales în B. . ., reprezentați de av. B. M., în contradictoriu cu intimații pârâți M. B., reprezentat legal prin primar și convențional de av. V. N. – I., cu sediul în B. ., jud. B., S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B. .. 7, jud. B., S. E. și S. Mița, domiciliați în B. b-sul V. nr. 6, ., ., reprezentați de av. C. N., împotriva sentinței civile nr. 8535/20.05.2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Obligă apelanții reclamanți să plătească intimatului pârât M. B. suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2014.

PREȘEDINTE Judecător

F. N. - Judecător A. B.

Grefier

I. M.

Red. AB – 24.10.2014.

Tehnored. MI – 24.10.2014 – 8 ex.

Jud. fond A. S.

← Fond funciar. Decizia nr. 490/2014. Tribunalul BRAŞOV		Legea 10/2001. Sentința nr. 139/2014. Tribunalul BRAŞOV →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul BRAŞOV