Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 744/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 744/R
Ședința publică de la data de 29.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR - L. P.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă B. R. SA – Membra a Grupului N. Bank of Greece, împotriva Sentinței civile nr. 7152 pronunțată în ședința publică din data de 05.06. 2014 de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. V. P. și intimata contestatoare S.C. C. ROMANIA C. M. S. S.R.L., având ca obiect contestație la evacuare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.09.2014, 16.09.2014, 23.09.2014, 29.09.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
P. Sentința civilă nr. 7152, pronunțată la data de 05.06.2014, în dosarul nr._ /_, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. C. ROMANIA C. invocată de aceasta și respins contestația la executare formulată de contestatorul N. V. P. împotriva intimatei S.C. C. ROMANIA C. M. S. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul N. V. P., în contradictoriu cu intimata B. R. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, și în consecință:
A anulat toate actele (somația, procesul verbal din data de 15.02.2013 privind cheltuielile) și formele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 167/2013 al B.E.J. M. M. I., precum și Încheierea de încuviințare a executării silite dată în ședința camerei de consiliu din data de 25.02.2013 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B..
A constatat caracterul abuziv al clauzelor din art. 5.1. teza a II-a și a III-a din contractul de credit nr._/10.06.2005.
A respins cererea contestatorului privind dispunerea încetării executării silite și constatarea caracterului abuziv al dispozițiilor art. 5 în totalitate și 8 din contractul de credit.
A obligat intimata B. R. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, să plătească contestatorului suma de 197 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei, timbrul judiciar de 3 lei.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria B. a constatat următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2013, sub nr._, contestatorul N. V. P. în contradictoriu cu intimatele S.C. C. ROMANIA C. M. S. S.R.L., B. R. S.A. și B. R. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 167/2013 al B.E.J. M. M. I., solicitând anularea tuturor formelor și actelor de executare, anularea somației FN emisă de B.E.J. M. M. I. în dosarul de executare nr. 167/2013; anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 25.02.2013; anularea procesului - verbal din data de 15.02.2013 privind cheltuielile de executare și reducerea acestor cheltuieli, în subsidiar; încetarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/10.06.2005, la solicitarea intimatei creditoare B. R. S.A. prin împuternicit S.C. C. ROMANIA C. M. S. S.R.L., a fost încuviințată executarea silită împotriva lor, prin încheierea de ședință din data de 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Subsecvent au fost efectuate formele de executare silită, fiind emisă somația.
Contestatorul a susținut că executarea silită este efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. S-a mai arătat că contestatorul a făcut o . plăți, că în contract sunt inserate o . clauze abuzive, s-a mai solicitat anularea procesului verbal.
Intimata S.C. C. R. C. M. S. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa motivat de faptul că este mandatara băncii și nu creditoarea.
Instanța a unit cu fondul excepția la termenul de judecată din data de 27.05.2012 astfel cum reiese din Încheierea de ședință.
P. Nota de ședință depusă la data de 07.08.2013 contestatorul a invocat perimarea executării silite și anularea actelor de executare și motivat de faptul că cererea de executare silită a fost formulată de mandatară fără împuternicire de la creditoare.
Intimata a depus întâmpinare (f 86-92) solicitând respingerea contestației la executare. P. întâmpinare a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fond respingerea cererii.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esență că contractul de credit a fost declarat scadent anticipat întrucât contestatorul nu și-a respectat clauzele contractuale și nu a rambursat conform graficului stabilit suma împrumutată, astfel încât executarea silită s-a declanșat și derulat cu respectarea dispozițiilor legale; că nu sunt îndeplinite condițiile pentru încetarea executării.
Intimata a depus Note de ședință (f 165-167) punând concluzii asupra excepției perimării executării silite și a restului chestiunilor invocate prin Nota de ședință depusă la data de 07.08.2013 a contestatorului.
La data de 21.10.2013 contestatorul a depus cerere de suspendare a judecății prezentei contestații, pentru motivele arătate în cerere (f 179) .
P. încheierea de ședință din data de 02.12.2013 instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, precum și excepția perimării executării silite pentru motivele arătate în încheiere (f 189) . P. încheierea din data de 21.01.2014 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății (f 214).
La solicitarea instanței, contestatorul a depus Note de ședință la data de 24.03.2014 prin care a indicat expres clauzele pe care le consideră abuzive și anume clauza prevăzută la art. 5 din contract și clauza prevăzută la art. 8 din contract, pentru motivele arătate în notele de ședință ( f 237-241).
Intimata a depus concluzii scrise.
În cauză părțile au depus înscrisuri.
S-a administrat proba cu interogatoriul intimatei.
A fost atașată copie de pe dosarul execuțional.
Asupra excepției de netimbrare instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din 24.02.2014 și a respins excepția pentru motivele reținute în încheiere.
Analizând actele și lucrările dosarului Judecătoria B. a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în baza art. 137 alin. 2 din C. excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. ROMANIA C. instanța a admis-o respingând contestația la executare față de aceasta ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, reținând că S.C. C. ROMANIA C. a acționat în calitate de mandatară a creditoarei și nu de creditoare, astfel cum reiese din copia procurii depuse la fila 47 din dosar.
Pe fond:
Între părți s-a încheiat contractul de credit bancar pentru linie de credit utilizabilă prin Card Maestro nr._ din 10.06.2005, prin care B. i-a acordat contestatorului un împrumut sub forma unei linii de credit în sumă de 37.000.000 ROL. Durata liniei de credit a fost de 24 de luni de la data emiterii Cardul Maestro cu posibilitate de prelungire automat dacă împrumutatul și-a achitat toate obligațiile. Potrivit art. 4.2 din contract împrumutatul avea obligația de reîntregi lunar linia de credit în cadrul aceleiași perioade cu cea stabilită pentru plata dobânzilor, cu o sumă minimă reprezentând valoarea cumulată a dobânzilor lunare datorate, a eventualei depășiri a limitei de creditare și a echivalentului de 5 % din soldul tras al liniei de credit.
Potrivit art. 5.1 din contract dobânda curentă contractuală la linia de credit este de 27,75 % pe an, iar dobânda penalizatoare de 70 % pe an, ambele dobânzi fiind revizuibile, în funcție de politica de dobânzi a băncii, modificarea dobânzilor urmând a fi adusă la cunoștința împrumutatului prin afișarea noilor dobânzi la sediul băncii, cât și prin tipărirea unui mesaj pe extrasul de cont, considerându-se astfel aduse la cunoștința împrumutatului.
Conform art. 5.2, la modificarea nivelului de dobândă curentă, noua dobândă curentă se aplică asupra soldului existent la data modificării acesteia și se calculează în procente/an asupra soldului zilnic utilizat al liniei de credit și se plătește lunar în intervalul 1-15 a lunii următoare celei pentru care a fost calculată.
Potrivit art. 5.5 din contract dobânda penalizatoare se aplică asupra sumelor reprezentând dobânzi restante și /sau depășiri neautorizate ale limitei maxime de creditare utilizată și nerambursată la scadență.
Potrivit art. 8.2 din contract, nerespectarea de către împrumutat a oricăreia din obligațiile sale asumate prin contract constituie caz de culpă și dă dreptul băncii să declare scadent anticipat întregul credit.
Din Anexa la contract (f 60) reiese că B. era abilitată să perceapă comisioanele indicate în anexă, intrând în categoria comisioanelor standard comisionul pentru tranzacții numerar naționale și internaționale, pentru eliberarea unui extras de cont la cerere, pentru numerar la ATM-uri, pentru card pierdut, blocare sau înlocuire card, precum și comisioane de emitere pentru recuperare card, refuzuri la plată nejustificate, interogare sold, re-emitere PIN.
La data de 10.06.2007 între părți s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de credit bancar pentru linie de credit utilizabilă prin Card Maestro nr._/10.06.2005, prin care părțile au convenit prelungirea cu 24 de luni a liniei de credit, durata fiind de 48 de luni de la data emiterii cardului.
La data de 28.05.2008 între părți s-a încheiat actul adițional nr. 2 prin care s-a înlocuit cardul Maestro cu un card M. Card Standard valabil 2 ani. Potrivit art. 1 lit. b) din actul adițional nr. 2 dobânda percepută de bancă pentru tranzacțiile comerciale are valoare de 24,45 %, iar cea aferentă tranzacțiilor de eliberare numerar este de 26,45 %, perioada de grație având o durată de 45 de zile. Conform art. 1 lit. d) din actul adițional, dobânda penalizatoare este egală cu dobânda curentă contractuală (adică 27,75 % pe an) plus 12 %, adică 39,75 % pe an.
Deși în răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu (f 149) B. arată că în art. 5.1 din contract dobânda curentă contractuală a fost revizuibilă în funcție de evoluția pieții, adică de evoluția cotației monedei în care s-a acordat creditul, evoluția costurilor RMO și CDS, indici independenți și asupra cărora banca nu poate interveni, din cuprinsul articolului arătat nu reies aceste aspecte, ci doar că dobânda este revizuibilă „în funcție de” politica de dobânzi a băncii fără alte explicații suplimentare.
La ultimul termen de judecată intimata a depus, odată cu concluziile scrise, însă înainte de închiderea dezbaterilor un set de acte, printre care și un act adițional fără număr, fără dată și fără semnătura contestatorului pe el, act cu privire la care a pretins că a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 50/2010, și în cuprinsul căruia apare un articol Unic conform căruia, începând cu data intrării în vigoare a actului adițional contractul se modifica în întregime, inclusiv cu privire la dobândă.
Întrucât actul adițional nu are dată, nu se poate stabili când a intrat în vigoare și întrucât nu poartă semnătura contestatorului și nici nu există dovada comunicării notificării către acesta instanța va înlătura acest înscris despre care intimata nu a făcut vorbire decât la ultimul termen de judecată, el nefiind indicat nici în încheierea de încuviințare a executării silite, deși teoretic modifică integral contractul și neexistând între actele aflate la dosarul execuțional (f 55-80).
La data de 15.10.2010 intimata a declarat exigibil anticipat credit (adresa fila 57) și a procedat la pornirea executării silite .
Cererea de executare silită a fost pornită inițial de executorul bancar pentru suma de 3157 lei din care 2884,23 lei credit restant și 272,77 lei dobândă (f 57) și apoi continuată conform cererii de „continuare a executării silite” (f 18, 55) de executorul judecătoresc pentru suma de 2935,3 lei reprezentând credit, dobânzi, penalizări, comisioane, și alte speze.
La data de 13.03.2013 executorul judecătoresc emite somația (f 73), aceasta fiind emisă pentru suma de 3530,22 lei, din care 2935,3 lei debit (deși în cererea de executare silită s-a indicat că suma reprezintă debit, dobânzi, penalități, comisioane și alte speze) și 594,92 lei cheltuieli de executare.
Din adresa nr. 1014/09.08.2013 eliberată de intimată (f 158) și situația plăților în detaliu (f 159-160) reiese că suma achitată de debitor începând cu data de 18.07.2005 și până la data de 12.11.2010 este de 20.642,87 lei, din care_,91 lei reprezentând debit principal și 4914,93 lei reprezentând dobânzi, din care 4624,87 dobândă curentă /restantă și 290,06 lei dobândă penalizatoare.
Situația plăților în detaliu are corespondent în evidențele din extrasul de cont eliberat pe perioada 10.06._10 (f 126-145) în ceea ce privește dobânda curentă încasată și dobânda penalizatoare, din extrasele de cont reieșind însă și efectuarea unor plăți curente credit card .
Potrivit art. 379 din C. „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.”
Se poate observa că în dosarul execuțional și în actele depuse, intimata nu a indicat modalitatea de calcul a sumei pe care pretinde că o mai datorează contestatorul și ce reprezintă exact această sumă cu privire la care a pornit executarea silită avându-se în vedere că debitul ar putea fi reprezentat de suma creditată, dar inclusiv suma reprezentând depășirea limitei maxime a liniei de credit, avându-se în vedere dispozițiile art. 5.5 din contract care arată sumele la care se calculează dobânda penalizatoare. În ceea ce privește dobânda executată silit din înscrisurile depuse la dosar de intimată nu rezultă care este modalitatea de calcul a dobânzii, astfel nu s-a precizat ce fel de dobândă este, curentă sau penalizatoare, iar dacă este curentă pe ce perioadă s-a calculat, iar dacă este penalizatoare asupra căror sume și perioadă s-a calculat, ce sume a retras contestatorul în condițiile în care, deși pe perioada 18.07._10 a achitat_,94 lei debit principal restant și a avut o linie de credit de 3700 lei, totuși se pretinde un debit principal restant de 2884,23 lei sau 2935,3 lei .
Pentru aceste motive instanța de executare reține că creanța urmărită nu este lichidă, iar actele de executare silite efectuate sunt nelegale motiv pentru care vor fi anulate.
În ceea ce privește cererea contestatorului privind dispunerea încetării executării, instanța va dispune respingerea acestei cereri întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 3715 din C..
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că clauza prevăzută la art. 5 din contract este abuzivă raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2000 instanța reține că deși contestatorul a indicat tot art. 5 a criticat doar dispozițiile din art. 5.1, cu privire la care reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 Legea 193/2000 „se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”. Dispozițiile art. 4 alin. 1 Legea. 193/2000 prevăd că „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, din interpretarea textului rezultând că pentru a se determina caracterul abuziv al unei clauze trebuie îndeplinite cumulative 2 condiții respectiv:
1. clauza să nu fi fost negociată de către comerciant cu consumatorul și
2. clauza să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Raportat la dispozițiile alin. 2 ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 conform cărora “o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Dispozițiile art. l lit. b) și e) din anexa Legii nr. 193/2000 stabilesc că consideră ca fiind abuzivă acea clauza care obligă consumatorul să se supună unor condiții despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului.
În cauza dedusă judecății împrejurarea că clauza din art. 5 privind dobânda, dobânda penalizatoare, taxele și comisioanele nu au fost negociate direct cu consumatorul nu constituie, prin ea însăși, un motiv de apreciere a ei ca abuzivă ci trebuie verificat dacă creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile bănești ale consumatorului contrar cerințelor bunei credințe.
În ceea ce privește cuantumul dobânzilor prevăzute la art. 5.1 teza a I-a din contract, adică dobânda curentă contractuală la linia de credit de 27,75 % pe an, iar dobânda penalizatoare de 70 % pe an instanța reține că acestea nu au caracter abuziv avându-se în vedere că cuantumul dobânzii a fost clar stabilit de la început, în cuantum fix, fără indici necunoscuți, contestatorul având posibilitatea de a nu încheia un contract de credit în care dobânda a fost stabilită, într-adevăr la un nivel foarte ridicat. Față de acestea instanța va respinge cererea privind constatarea caracterului abuziv al acestor dispoziții contractuale .
Ceea ce se încadrează însă în categoria unei clauze abuzive, este teza a II-a și a III-a din clauza prevăzute în art. 5.1 potrivit cărora ambele dobânzi sunt revizuibile, în funcție de politica de dobânzi a băncii, modificarea dobânzilor urmând a fi adusă la cunoștința împrumutatului prin afișarea noilor dobânzi la sediul băncii, cât și prin tipărirea unui mesaj pe extrasul de cont, considerându-se astfel aduse la cunoștința împrumutatului.
Aceste dispoziții reprezintă de fapt posibilitatea dată Băncii exclusiv de modificare unilaterală a contractului prin modificarea dobânzilor și așa împovărătoare, susținerile intimatei în răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu ( f 149) neavând acoperire în dispozițiile contractuale, care reprezintă legea părților.
Față de acestea instanța va constatat caracterul abuziv al clauzelor din art. 5.1. teza a II-a și a III-a din contractul de credit nr._/10.06.2005 .
În ceea ce privește art. 8 din contract privind „cazurile de culpă” și în principal ale art. 8.2 din contract, nerespectarea de către împrumutat a oricăreia din obligațiile sale asumate prin contract constituie caz de culpă și dă dreptul băncii să declare scadent anticipat întregul credit, instanța reține că nici această clauză nu este abuzivă în condițiile în care B. este un comerciant care urmărește realizarea unui profit, iar în momentul în care cealaltă parte contractantă nu își îndeplinește obligațiile, teoretic, poate insera o clauză de reziliere unilaterală a contractului. Față de aceste considerente instanța va respinge cererea contestatorului privind constatarea caracterului abuziv al acestei dispoziții contractuale.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța văzând și dispozițiile art. 399 alin. 1, 2 și 3, ale art. 404 alin. 1, instanța a admis în parte contestația la executare formulată și a anulat toate actele (somația, procesul verbal din data de 15.02.2013 privind cheltuielile) și formele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 167/2013 al B.E.J. M. M. I..
Întrucât încuviințarea executării silite a privit o creanță nelichidă, instanța, interpretând dispozițiile art. 3731 alin. 4 pct. 3 din C.p.c. a anulat și încheierea de încuviințare a executării silite dată în ședința camerei de consiliu din data de 25.02.2013 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B.
În baza art. 274, văzând că intimata a căzut în pretenții în prezenta cauză, instanța a admis cererea formulată de contestator și a obligat intimata să plătească părții contestatoare suma de 197 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei, timbrul judiciar de 3 lei, nefiind dovedite alte cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata B. R. S.A., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de respinge în totalitate ca neîntemeiată contestația la executare.
În expunerea de motive apelanta a arătat următoarele:
- Sentința civila nr. 7152 din 05.06.2014 a fost pronunțata cu aplicarea și interpretarea greșita a prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 si a Legii nr. 193/2000:
Instanța de fond a considerat ca actul adițional prin care au fost implementate prevederile O.U.G. nr. 50/2010, prin care au fost modificate în parte prevederile Contractului de credit bancar pentru linie de credit utilizabila prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005 nefiind semnat de contestator si neavând dată, nu poate fi luat în considerare.
Menționează că:
P. Contractul de credit bancar pentru linie de credit utilizabila prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005, intimatul N. V. P. a beneficiat de o linie de credit (card de credit) în sumă de 37.000.000 lei vechi, pe o perioada de 24 de luni.
Dobânda pentru acest card de credit a fost, la data acordării, conform art. 5.1 din contract de 27,75 % pe an, iar dobânda penalizatoare de 70 % pe an, ambele dobânzi fiind revizuibile, in funcție de politica de dobânzi a băncii.
Obligația contestatorului era de a plăti lunar (de a depune pe card) o suma minimă reprezentând dobânda lunara datorata, eventuala depășire a limitei de credit și echivalentul a 5% din soldul tras al liniei de credit, suma respectivă fiind precizată în extrasul de cont aferent lunii precedente.
La finalul perioadei de creditare - respectiv după 2 ani, reclamantul trebuia să reîntregească linia de credit.
La acest contract de credit s-au semnat de către părți doua acte adiționale:
- unul prin care a fost prelungita perioada de creditare pentru încă 24 de luni (act adițional nr. 1/10.06.2007)
- unul prin care, printre alte prevederi, a fost micșorată dobânda de la 27,75% la 24,45% pentru tranzacții comerciale si respectiv la 26,45% pentru tranzacții de eliberare numerar, iar dobânda penalizatoare a fost micșorată la dobânda curenta + 12 % adică de la 70 % la 39,75 % respectiv 36,45 % (act adițional nr. 2/28.05.2008)
Ultima modificare adusa contractului de credit bancar pentru linie de credit a fost implementarea O.U.G. nr. 50/2010, prin Actul adițional transmis cu notificare la data de 02.09.2010, reclamantului.
P. acest act adițional dobânda aplicata cardului de credit s-a modificat la „ROBOR la 3 luni + marja băncii. Marja băncii fiind de 17,57 % pe an pentru tranzacții prin card la comercianți si pentru costurile aferente cardului si de 19,57 % pe an pentru tranzacții prin card la ATM/POS în vederea obținerii de numerar”
Dobânda penalizatoare este compusa din Rata Dobânzii Variabile aplicabilă la data înregistrării întârzierilor la plată la care se adaugă o marja fixa de 12 puncte procentuale. Instanța de fond, respinge atât Actul adițional de implementare a O.U.G. nr. 50/2010 cat și actele adiționale care s-au semnat de către părți, întrucât menționează ca dobânda penalizatoare aplicată creditului acordat contestatorului este în prezent de 70 % ignorând atât actul adițional de implementare a Ordonanței nr. 50/2010 - pe care îl consideră nul neavând semnătura reclamantului, cat și actele adiționale care prezintă semnătura ambelor părți deci și a reclamantului si pe care le enumeră la început.
Menționează faptul că Actul adițional de implementare a O.U.G. nr. 50/2010 la Contractul de credit bancar nr._ din 10.06.2005 încheiat între B. R. S.A. Membra a Grupului N.B.G reprezentata prin Sucursala B., in calitate de creditor, pe de o parte si N. V. P.. in calitate de împrumutat, pe de alta parte a fost încheiat în temeiul prevederilor imperative ale art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010.
P. dispozițiile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 - act normativ intrat in vigoare la data de 21 iunie 2010 - s-a prevăzut în mod expres că: „Pentru contractele de credit aflate în derulare creditorii au obligația ca în termen de 90 de zile de la . prezentei
ordonanțe de urgenta sa asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgenta. Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta.
Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacita.”
Din economia textului de lege precitat rezultă în mod clar si concret că:
- legiuitorul a stabilit în sarcina creditorilor obligația de a asigura conformitatea contractelor de credit aflate in derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgenta cu prevederile acestui act normativ;
- modificarea contractelor în derulare se va face prin acte adiționale care vor fi întocmite de creditori în termenul de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență:
- lipsa semnăturii consumatorului (indiferent ca nu a semnat din intenție sau din omisiune) nu produce efecte de nevalabilitate ale actului adițional, deoarece legea statuează că actul adițional nesemnat este considerat acceptat tacit.
Deci, prin dispozițiile alin. 5 al art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 legiuitorul a înțeles să lipsească de efecte juridice refuzul expres sau tacit al consumatorului de a semna actul adițional întocmit în baza dispozițiilor art. 95 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010. Explicația pentru care legiuitorul a stabilit în mod expres ca nesemnarea de către consumator a actului adițional este considerată acceptare tacită este simplă: ne aflam in prezenta unor modificări de drept a contractelor aflate în curs de derulare, modificări de drept ce nu fac obiect al acordului sau dezacordului de voința nici al creditorului și nici al debitorului împrumutat, părți în contractele de credit în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010.
P. Legea nr. 288/2010 de aprobare cu modificări si completări a O.U.G. nr. 50/2010, la art. II alin. 2 s-a prevăzut in mod expres că acele acte adiționale ce nu au fost semnate de către consumatorii și care erau considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a acestei legii își vor produce efectele cu excepția cazului în care fie creditorul, fie consumatorul denunță actul adițional în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Se impune a se avea în vedere că prin Decizia nr. 1656/2010 Curtea Constituționala a statuat că modificările aduse prevederilor art. 95 din ordonanța de urgenta nu pot opera, în ciuda exprimării defectuoase a textului de lege decât de la data întării în vigoare a Legii de aprobare a ordonatei de urgenta, altfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgenta pana la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv.
Astfel, rezultă ca Sentința civilă nr. 2413 din 21.02.2014 este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit încheiate cu consumatorii pentru că:
- reclamantul din prezenta cauza nu și-a exprimat dezacordul cu privire la modificările aduse Contractului de credit bancar pentru linie de credit utilizabilă prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005 prin Actul adițional întocmit în temeiul art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 în termenul prevăzut de Legea nr. 288/2010.
- instanța de fond în mod neîntemeiat și cu încălcarea prevederilor primare ale art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, a constatat că clauza prevăzuta la pct. 1.2.2.1 din actul adițional la Contractul de credit bancar pentru linie de credit utilizabila prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005 este lovită de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului reclamantului si lipsa datei.
După cum se poate observa Actul adițional a fost comunicat reclamantului prin poștă împreună cu notificarea 2006 din 02.09.2010, ca atare actul adițional are aceeași dată, respectiv data de 02.09.2010.
Acest Act adițional a fost depus, de către subscrisa, într-adevar la ultimul termen de judecata, deoarece instanța a repus pe rol cauza si a solicitat contestatorului sa indice clauzele pe care le considera abuzive întrucât la data formulării contestației la executare, s-a rezumat doar la a afirma ca in contractul de credit o . clauze sunt inserate cu nerespectarea dispozițiilor legale. Întrucât se afla, la acel moment, în cadrul unei contestații la executare, iar actul adițional a intrat în vigoare ca efect al legii, nu a considerat necesar a depune, pană la acea data actul adițional respectiv.
Instanța de fond în mod cu totul greșit a interpretat dispozițiile art. 95 ale O.U.G. nr. 50/2010 condiționând încheierea actului adițional de consimțământul reclamantului, deși legiuitorul la alin. 5 al art. 95 in forma inițiala a O.U.G. nr. 50/2010 a stabilit în mod clar ca refuzul expres sau tacit al consumatorului de a semna actul adițional nu produce efecte de nevalabilitate ale acestuia.
Instanța, de asemenea, consideră în mod eronat, că lipsa menționării acestui act adițional în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite este de natură a statua că acest act nu este valabil.
Or, prin încheierea de încuviințare a executării silite s-a încuviințat executarea silită a Contractului de credit bancar pentru linie de credit utilizabilă prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005 și nu a actelor adiționale care fac parte integranta din acesta.
2. Clauzele contractuale asupra cărora instanța a constatat caracterul abuziv, nu mai erau în ființa fiind înlăturate/modificate prin . O.U.G. nr. 50/2010.
P. actul adițional întocmit în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010, s-a asigurat conformitatea prevederilor contractuale referitoare la dobânda variabilă din contractul de credit cu prevederile art. 37 alin. 1 lit. a) din O.U.G. 50/2010 și cu regulile de aplicare ale dispozițiilor actului normativ emise de Autoritatea Naționala a Protecției Consumatorului prin adresa nr. 1048 din 29.07.2010, în care se arată că „Pentru contractele de credit aflate în derulare, în care dobânda era compusă din dobânda de referința a băncii + marja fixă suntem de acord ca noua formula de calcul sa includă indicele de referința aferent valutei în care a fost acordat creditul + o marjă fixă compusă din marja fixă existenta în contractul inițial, valabilă la data semnării contractului și diferența dintre valoarea dobânzii de referința si valoarea indicelui de referința, valabile la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, respectiv 21.06.2010”.
Așadar, până la 21.09.2010, băncile au fost obligate să transmită clienților actele adiționale modificatoare, acte adiționale care aveau în ele doar prevederi de aducere a contractului în strictă conformitate cu legea și pentru care nu era nevoie de acordul expres al clientului, fiind o modificare de drept a contractului prin voința legiuitorului.
Această modificare nu a intervenit în mod unilateral din partea băncii, ci ca urmare a modificării legislative, pe care banca în calitate de creditor era obligată sa o respecte. Având in vedere modificarea O.U.G. nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010 reclamanții aveau posibilitatea sa notifice B. în termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a Legii nr. 288/2010 adică în intervalul cuprins intre 30.12.2010 și 03.03.2011, ca nu sunt de acord cu Actul adițional, prin neexercitarea acestui drept de a notifica B. în acest interval, actul adițional chiar nesemnat își produce efectele și prin urmare nu mai poate fi desființat de către instanța, legiuitorul a stabilit ca își produce efectul, iar instanța nu poate decât să constate acest fapt.
Deci, având în vedere că denunțarea actului adițional trebuia efectuata doar între 30.12.2010 si 03.03.2011 ca efect al dispozițiilor Legii nr. 288/2010, adoptata in dec. 2010 si faptul ca reclamanții nu dovedesc acest fapt, reiese în mod evident că actul adițional întocmit în conformitate cu modificările legislative, își produce efectele.
P. urmare, solicită a se constata că Actul adițional a fost întocmit în conformitate cu modificările aduse de lege, adică de O.U.G. nr. 50/2010, iar toate modificările aduse de aceasta sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
3. Instanța de judecata, neînțelegând mecanismul de funcționare a creditului, a interpretat greșit situația depusa de Bancă, în ceea ce privește sumele achitate de contestator, ignorând tipul creditului acordat respectiv linie de credit, asemănătoare „descoperitului pe card”.
Se menționează în considerentele sentinței că reclamantul ar fi achitat băncii suma de 20.642,87 lei din care_,91 lei, reprezentând debit principal si 4914,93 lei dobânzi.
Situația prezentată de către Bancă este situația achitărilor/depunerilor pe cardul de credit si al mișcărilor efectuate pe acest card dar nicidecum a sumelor încasate de bancă în contul datoriei.
Situația respectivă este rulajul efectuat de contestator pe card - depunere de numerar, acesta fiind obligat a depune o suma minima pe card lunar, după cum prevede art. 4.2. restul sumelor depuse fiind la dispoziția sa.
După cum se poate observa cardului de credit i-a fost prelungita scadenta pentru încă 2 ani, este firesc ca pe o perioada de 4 ani. sumele rulate pe card sa fie de ordinul miilor, de natura a crea confuzia ca aceste sume au fost încasate de către Bancă.
4. Instanța a considerat în mod eronat că creanța băncii nu este certă, lichidă și exigibilă, motivat de faptul că, clauzele referitoare la dobânzi, sunt abuzive.
Instanța a considerat în mod eronat că formularea din Contractului de credit bancar pentru linie de credit utilizabila prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005 art. 5.1. paragraful 2: „ambele dobânzi - atât cea curenta cat și cea penalizatoare sunt revizuibile în funcție de politica de dobânzi a Băncii, modificarea dobânzilor urmând a fi adusă la cunoștința împrumutatului prin afișarea noilor dobânzi ", este abuzivă.
Aduce la cunoștința instanței faptul că până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, nici un act normativ nu impunea băncilor stabilirea dobânzii in funcție de un indice de referință.
De asemenea, după cum se poate observa, aceste clauze de dobândă au fost renegociate la data prelungirii facilității de credit, respectiv data semnării actului adițional nr. 2/28.05.2008, prin reducerea semnificativă a dobânzii penalizatoare și a dobânzii curente, astfel încât contestatorul nu poate aduce ca argument faptul că aceste clauze nu au fost negociate.
De asemenea, clauzele considerate ar fi abuzive de către instanță au fost modificate ca urmare a implementării O.U.G. 50/2010, ca atare, sumele datorate de către debitor au fost calculate în conformitate cu prevederile contractuale, astfel cum au fost modificate prin actul adițional de implementare a O.U.G. 50/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 402 alin. 2 C.pr.civ., O.U.G. nr. 50/2010, și L. nr. 288/2010.
În probațiune, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 97 lei.
În cauză intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate, dispozițiile legale incidente, actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de recurs este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
1.Cu privire la actul adițional la Contractul de credit bancar pentru linie de credit utilizabilă prin CARD MAESTRO nr._ din 10.06.2005, prin care au fost implementate prevederile O.U.G. nr. 50/2010, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut inopozabilitatea respectivului act adițional față de intimatul - debitor, deoarece recurenta nu a respectat întocmai prevederile art. 95 din această ordonanță, referitoare la procedura de modificare a clauzelor contractuale:
Astfel, art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 stabilește următoarele:
„(1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.
(4) Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacită.”
Conform alin. 3 din prevederile anterior evocate, recurenta avea obligația ca în termen de 90 de zile de la . O.U.G. nr. 50/2010, să întreprindă demersurile necesare pentru încunoștințarea intimatului - debitor cu privire la semnarea actului adițional.
P. urmare, pentru a se da eficiență alin. 5 al art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, conform căruia nesemnarea actului adițional este considerată acceptare tacită, era imperios necesar ca recurenta să fi făcut dovada îndeplinirii obligației prealabile de întreprindere a demersurilor pentru încunoștințarea intimatului cu privire la semnarea actului adițional.
Cum recurenta nu a probat împrejurarea că ar fi efectuat vreun demers prealabil pentru semnarea de către intimat a actului adițional, ci doar a depus la dosar copia invocatului act adițional, nesemnat de către intimat, în mod întemeiat prima instanță a constatat că acest act adițional nu a produs efecte între părțile contractante, demersul jurisdicțional al primei instanțe fiind realizat prin raportare exclusivă la contractul de credit și actele adiționale subsecvente, semnate de părți.
Pe cale de consecință, toate criticile recurentei cu privire la efectele O.U.G. nr. 50/2010 și ale actului adițional întocmit în implementarea acestei reglementări, vor fi înlăturate.
2. Ca o consecință a lipsei demersurilor necesare din partea recurentei, în sensul încheierii actului adiționa impus de O.U.G. nr. 50/2010, nu poate fi reținută nici critica referitoare la înlăturarea de drept a clauzelor abuzive din contractul de credit mai sus evocat, deoarece prevederile contractuale nu se puteau modifica de drept în puterea ordonanței, decât în situația în care intimatul ar fi refuzat expres sau tacit să dea curs diligențelor recurentei pentru informarea acestuia cu privire la semnarea actului adițional. Or, recurenta nu a întreprins astfel de demersuri astfel încât dispozițiile art. 95 alin. 5 din O.U.G. nr. 50/2010 să devină incidente.
3. Lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței recurentei, este rezultatul inevitabil al desființării clauzelor din art. 5.1 teza a II a și a III a din contractul de credit_/10.06.2005, care impune recalcularea debitului.
P. urmare, prima instanță în mod întemeiat a reținut incidența dispozițiilor art. 379 C.pr.civ., ca și cauză de anulare a actelor de executare silită.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurenta B. R. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 7152, pronunțată de Judecătoria B. la data de 05.06.2014, în dosarul cu numărul de mai sus, va fi respinsă, hotărârea recurată urmând a fi menținută, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta B. R. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece, cu sediul în București, .. 11, sector 2 Eurotower Building, .,și 7, împotriva Sentinței civile nr. 7152, pronunțată de Judecătoria B. la data de 05.06.2014, în dosarul cu numărul de mai sus, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. D. M. L. P.
GREFIER
L. P.
Red. D.M./14.05.2015
Dact. L.P./14.05.2015
2 exemplare
Jud. fond L. S./Judecătoria B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 737/2014. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
