Fond funciar. Decizia nr. 490/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 490/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 490 /. publică din data de 18 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR – D. N.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul reclamant V. D., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. LOCALĂ DE A. A L. F. F. B., împotriva Sentinței civile nr._/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr._/11.11.2013, Tribunalul B. a respins cererea de chemare in judecata formulată de petentul V. D. in contradictoriu cu intimata C. L. de A. a L. F. F., prin Primar, ca neîntemeiata.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin Decizia nr. 893/11.04.2011 emisa de .. (f. 37-40) s-a admis in parte cererea formulata de reclamant, având ca obiect restituire in natura a imobilelor din Brasov, .. 1 si .. 11 (fosta Brazilor nr. 32).
Cu privire la terenul situat in Brasov, .. 11, identificat in CF nr._ Brasov sub nr. top 6912/5/1/2/2, in suprafața de 386,06 mp, cererea petentului a fost trimisa spre soluționare către Primăria Mun. Brasov.
Prin Sentința civilă nr. 76/_ pronunțată de Tribunalul Brasov in dosar nr._/62/2011 (f. 65-66), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. D. în contradictoriu cu pârâta Primăria B. prin Primar, a fost obligata pârâta să emită și să comunice reclamantului dispoziție de primar pentru retrocedarea în natură a imobilului situat în B., ..11, înscris în CF_ B., nr. top 6912/5/1/2/2, în suprafață de 386,06 mp, sau să identifice unitatea deținătoare a terenului și să transmită acesteia cererea pentru soluționare, temeiul reconstituirii, reținut în considerentele sentinței, fiind dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Sentința mai sus indicata a fost ulterior modificata prin decizia civila nr. 1336/R/6.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 35-36), in considerentele căreia s-a reținut ca notificarea a fost formulata tardiv de către petent, cererea de chemare in judecata fiind in consecința respinsa.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește obținerea unui titlu de proprietate pentru terenul identificat in CF nr._ sub nr. top 6912/5/1/2/2 in suprafața de 386,06 mp.
Potrivit art. 557 din N.C.civ., dreptul de proprietate se poate dobândi prin modurile expres prevăzute de lege, respectiv succesiune, convenție, tradițiune, accesiune, uzucapiune, lege sau ocupațiune.
Petentul nu a produs nici un înscris care sa-i ateste dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 18/1991 cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate.
In acest sens, instanța retine ca petentul a formulat cereri privind restituirea in natura sau acordarea de despăgubiri in baza Legii nr. 10/2001, aspect confirmat de notificarea înregistrată sub nr. 159/2001 (f. 55), cerere nr._/16.08.2005 (f. 6), cerere nr._/11.12.2006 (f. 7), cerere nr._/20.06.2007 (f. 8), adresa emisa de Primăria Brasov sub nr._/2013 (f. 20).
În drept, instanța retine dispozițiile art. 8 alin. 1-3 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil”.
Deopotrivă, art. 11 coroborat cu art. 20 din H.G. nr. 890/2005, prevăd ca „persoanelor care nu au calitatea de cooperator, dar care au lucrat ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativa agricolă de producție sau în asociații cooperatiste, la cerere, li se va stabili suprafața de teren în proprietate din terenurile prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă fac dovada că sunt stabilite în localitate sau dacă declară în scris că nu dețin în proprietate alte terenuri. Aceste persoane vor primi terenuri după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate dacă mai există terenuri disponibile”.
Potrivit textelor de lege mai sus indicate, pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate in condițiile Legii nr. 18/1991, este necesara formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu.
Petentul, contrar dispozițiilor art. 10 din C.civ. raportat la art. 249 din C.proc.civ, nu a produs probe care sa ateste faptul ca a formulat in baza Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul de 406 stânjeni, identificat in CF nr. 29799A+9 sub nr. top 6912/5/1/2/2 in suprafață de 386,06 mp.
Deopotrivă, instanța retine ca terenul litigios intra sub incidenta Legii nr. 10/2001.
Astfel, prin sentința civilă nr. 76/_ pronunțată de Tribunalul Brasov in dosar nr._/62/2011 (f. 65-66), ulterior modificata prin decizia civila nr. 1336/R/6.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 35-36), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. D. în contradictoriu cu pârâta Primăria B. prin Primar, a fost obligate pârâta să emită și să comunice reclamantului dispoziție de primar pentru retrocedarea în natură a imobilului situat în B., ..11, înscris în CF_ B., nr. top 6912/5/1/2/2, în suprafață de 386,06 mp, sau să identifice unitatea deținătoare a terenului și să transmită acesteia cererea pentru soluționare, temeiul dreptului, reținut în considerentele sentinței, fiind dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Rezultă că, prin această hotărâre judecătorească, opozabilă reclamantului, s-a tranșat regimul juridic al terenului proprietatea autorilor reclamantului, din care face parte și cel litigios, ca fiind reglementat de Legea nr.10/2001.
Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă mai sus indicata se bucură de putere de lucru judecat, potrivit art. 430-432 din C.proc.civ., așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept referitoare la regimul juridic al terenului proprietatea autorilor reclamantului, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum, potrivit art.430-432 din C.proc.civ., în relația dintre părți prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Întrucât prezumția de lucru judecat are caracter absolut față de părți, reclamantul nu poate să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește în litigiul anterior, cu privire la regimul juridic al terenului litigios, pentru că aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii irevocabile susmenționate.
Împrejurarea că pentru terenul in suprafață de 386,06 mp identificat in CF Brasov nr._ sub nr. top 6912/5/1/2/2 s-a reținut, prin Decizia civila nr. 1336/R/6.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 35-36), ca notificarea a fost formulata tardiv, fiind respinsa in consecința cererea reclamantului formulata in baza Legii nr. 10/2001, nu îl îndreptățește pe reclamant să recurgă la procedura Legii nr. 18/1991 pentru a obține imobilul in cauza.
În consecință, apartenența terenului litigios la domeniul de aplicare al Legii nr.18/1991 este înlăturată de sentința civilă nr. 76/_ pronunțata de Tribunalul Brasov in dosar nr._/62/2011 (f. 65-66), astfel cum a fost ulterior modificata prin decizia civila nr. 1336/R/6.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 35-36)
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. D., care a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
Prin raportare la art.557 N.C.C. instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a produs niciun înscris care să ateste dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr.18/1991. De asemenea, în mod greșit a apreciat că nu a formulat cerere pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ.
Tot în mod greșit prima instanță a apreciat, prin raportare la Sent. civ. nr.76/2012 și la Decizia nr.1336.R/2012, că s-a tranșat regimul juridic al terenului solicitat, prin cererea nr._/2005, conform Legii nr.247/2005 și că respectiva cerere a fost tardiv formulată.
Față de aceste aprecieri greșite și față de aprecierea că împotriva lucrului judecat strâmb de către Curtea de Apel B. prin decizia anterior menționată nu există posibilitatea contrazicerii depune ,,în sensul contrazicerii acesteui principiu” copia Sent. civ. nr.164/S/2006 a Tribunalului B., rămasă definitivă și irevocabilă, prin care cererea de restituire formulată conform Legii nr.247/2005 adresată Primăriei Șoarș a fost admisă.
Apelantul apreciază că apelul trebuie analizat din perspectiva noțiunii de practică judiciară neunitară și a încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil, principiilor generale ale dreptului și echității.
În susținerea căii de atac apelantul a invocat, în drept, prevederile art.466-482 C.proc.civ.
În probațiune apelantul a atașat cererii de apel copia Sent. civ. nr.164/S/2006 a Tribunalului B..
Intimata C. Locală pentru Aplicarea L. F. F. B. a formulat întâmpinare, la data de 08.05.2014, prin acest act de procedură invocând excepția de tardivitate a apelului. De asemenea, pe fond intimata a solicitat respingerea căii de atac (f.17-19).
În ședința publică din data de 04.09.2014, tribunalul a respins excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată de către intimata C. Locală pentru Aplicarea L. F. F. B. prin întâmpinare, pentru considerentele de fapt și de drept consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 C.proc.civ, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către parte, constatând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
Toate considerentele de fapt și de drept pe care se întemeiază hotărârea atacată sunt corecte, iar reiterarea lor în calea de atac ar fi superfluă.
În plus față de cele reținute de către prima instanță, se observă că în cererea nr._/16.08.2005, de care se prevalează apelantul, acesta face trimitere în mod expres, sub aspectul individualizării imobilului revendicat, la notificarea nr.159/2001 or, în cuprinsul notificării respective, a arătat textual că solicită restituirea în natură sau despăgubiri pentru locuința din B., . ,,în conformitate cu Legea nr.10/2001”. Pe cale de consecință, cererea în discuție a fost formulată în temeiul Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și a vizat aplicarea acestui act normativ, iar nu a Legii nr.18/1991 a fondului funciar.
Aceeași concluzie se impune și din perspectiva puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești irevocabile menționate de către judecătorul fondului, prin care s-a stabilit că cererea în discuție intră sub incidența Legii nr.10/2001, respectiv Sent. civ. nr.76/2012 a Tribunalului B. și Dec. civ. nr.1336/R/2012 a Curții de Apel B.. În acest cadrul procesual nu se pot face aprecieri cu privire la temeinicia sau legalitatea celor două hotărâri în discuție, iar puterea de lucru judecat reprezintă un principiu pentru a cărui înlăturare în speță nu există temei, indiferent ce alte soluții s-au dat prin alte hotărâri unor probleme de drept similare, dar cu privire la altă cerere formulată de către apelant. Astfel, Sentința civ. nr.164/2006 a Tribunalului B., invocată de către apelant, nu este relevantă în speță deoarece vizează o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către apelant decât cea a cărei soluționare a solicitat în speță, cu privire la alt imobil decât cel situat în B., .. Ca urmare, hotărârea respectivă nu se bucură în speță de putere de lucru judecat, iar acest atribut al hotărârilor anterioare nu poate fi înlăturat pentru simplul motiv că o anumită problemă de drept a fost diferit dezlegată prin intermediul său.
Altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu ori de acordare a unor despăgubiri pentru acesta apelantul nu a formulat.
Pe cale de consecință, se constată că apelantul-reclamant nu a solicitat restituirea în natură a terenului din B., . sau despăgubiri bănești pentru acesta în temeiul Legii nr.18/1991, cu modificările ulterioare, astfel încât solicitarea sa de obligare a intimatei la pronunțarea unei hotărâri sub acest aspect este lipsită de obiect.
O analiză pe fond a îndreptățirii apelantului la reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face în aceste condiții de către instanța de judecată, deoarece în această materie rolul său este exclusiv unul de control al actelor emise de către entitățile implicate în procesul de aplicare a legilor fondului funciar, iar nu de luare a măsurilor directe de aplicare, de analiză primară a cererilor formulate în temeiul lor. Astfel, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se depun la comisiile locale constituite în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 și H.G. nr.890/2005, acestea fac propuneri de validare sau invalidare, iar soluționarea cererilor sau a contestațiilor formulate împotriva măsurilor luate de către comisiile locale cade în sarcina comisiilor județene de aplicare a legii. Instanța de judecată intervine doar în caz de contestare a actelor și măsurilor luate de către cele două comisii (ori de către prefect în anumite cazuri) în procesul de aplicare a legilor fondului funciar.
Ca urmare, contrar aserțiunilor apelantului, prima instanță (în mod corect) nu a făcut aprecieri cu privire la îndreptățirea pe fond a acestuia la a beneficia de dispozițiile Legii nr.18/1991, ci s-a rezumat la analizarea condițiilor formale impuse de acest act normativ pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce intră sub incidența sa și a reținut că una dintre acestea nu este îndeplinită în ceea ce îl privește.
Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art.480 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge apelul declarat de către apelantul-reclamant V. D. împotriva Sent. civ. nr._/11.11.2013 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul-reclamant V. D. împotriva Sent. civ. nr._/11.11.2013 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 18.09.2014, în condițiile art.396 alin.2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. POPDANIELA N.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./ 04.11.2014
Tehnored. C.ND/05.11.2014
Ex 4
Jud fond- A. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
